Consemnare 16 -
Alt
popas şi consultare a hărţilor .Nici una unitară Masiv
Ţibleş-Rodnei .
Cotaţiile vârfurilor total diferite . De
ex. pe o hartă topo primită în april.2000 de la
ing.geolog Dan Morărescu, colegul meu clujan , apare vf. Arcer
1828,8 m, Ţibleş 1839,3 m respectiv vf.Bran 1853 m în timp
ce o hartă turistică a Masivului Ţibleş indică 1839 m
vf.Ţibleş respectiv 1840 m vf.Bran (autor I.Buta).
Indicaţiile solicitate lui Dinu Mititeanu
nesosite înaintea plecării din Baia Mare ( au intrat pe e
mail abia la ora 11,47 pe când eram deja în autogară
Baia Mare).
Intenţionam să urmăm spre Bătrâna Rodnei
traseul marcat bandă roşie menţionat într-o hartă din 1994
(autori D.Călin/ St.Buia marcajul bandă roşie debutează cu
Vf. Stefăniţei continuând spre vf.Fântânele, Pasul Şetref,
Muncelul Râios, Pasul Pietrii, Podu Bătrânei ) .Ceea ce ne
lipsea însă era intrarea în acest parcurs chiar dinspre
masivulŢibleş până la vf.Ştefăniţei.
Conform hărţii topo creasta descendentă
,de urmat ,trebuia să se desprindă NE de vf.Bran şi în mod
logic marcajul bandă roşie ar fi trebuit să apară chiar din
şaua ce leagă vf.Ţibleş de vf.Bran (aici îşi are obârşia
un superb torent abrupt cu maluri în formă de V , înierbate) .
În lipsa acestuia am atacat versantul nordic
vestic al Branului , pe o curbă de nivel , prin ienupăriş
dens, tăiat de o cărare de oi, am ieşit într-o şa scurtă cu
vedere panoramică spre masivul Rodnei , defileul Sălăuţei
şi apoi a Someşului Mare . Spre NE apăru o creastă scurtă,
accidentată , cu un mic vârf pietros şi un grohotiş-limbă
E-SE-tică.Nici urmă de cărare.Totul acoperit de ienupăriş
compact. Ulterior, continuând pe curbă de nivel SE vf.Bran , am
remarcat o cărare ce cobora acel picior continuând spre o culme
cu făget şi apoi , printr-o zonă vastă defrişată spre
Fiad-Păstrăvărie.
Ne deplasam spre E -SE în lipsa oricărei
cărări turistice cu speranţa că vom intersecta vreun
marcaj-reper util.
Nici vorbă însă. Am traversat spre S două
vâlcele remarcând apoi la stânga o poiană precedată de un
îngust brâu de molizi .
Ne era clar că greşiserăm dar speram să
ajungem în Fiad pe o creastă paralelă .
Am ajuns în poieniţă ,luarăm aminte la
urmele recente de cerb adult, am tăiat-o spre E brâul de
molizi ajungând în zona unei bine organizate stâne de oi şi
vite, pustie. În faţă aveam acum Vf. Arsuri şi Piciorul
Arsuri spre care ne-am îndreptat urcând iniţial prin poiană
apoi tâind SE prin molidiş, în final ajungând pe un vârf
arid cu perespectivă deosebit de fotogenică spre NV, acolo unde
vf.Bran cu nişte stâncării sure verticale domina orizontul .
Fiadul era undeva departe, în stânga
noastră, în timp ce spre sud continua o creastă jumulită,
sucesiv înşeuată, cu ienupăriş şi molizi scunzi apoi
coborând un picior împădurit se ajungea într-un platou-şa.
Aici dădurăm de amprente proaspete de urs
împrimate în colbul uscat.
De aici spre SE continua un drum forestier
ramificat la aprox. 100-150 m.
Braţul drept se orienta SV coborând în
final spre o vale ce conducea spre Zagra.
Cel din stânga, pe care l-am urmat, urca
uşor pe direcţia E-SE ajungând în final într-o culme ,
coborând ulterior într-o păşune tăiată de un pârâu , cu o
stână de vite abandonată situată pe malul drept. Spre S-SV
apăru lunga muchie Piciorul Tiglei.
La stânga noastră se putea vedea un
contraversant şerpuit de sinusoida unui drum forestier proiectat
pe fundalul Bătrânei-Pietrosului Rodnei. Acest drum ieşea la
dreapta pe o spinare lungă, înierbată , cu vechi amprente
paralele ale unui parcurs forestier de mult timp neutilizat.
Am estimat posibilitatea ajungerii acolo şi
în continuare în Fiad . Nici urmă însă de vreo cărare spre
stânga. Două cruci protejate cu semicercuri din lemn marcau
trecerea ciobanilor în perioada de vărat. Scurt popas de masă
. Era aprox. ora 15 şi nu ajunseserăm practic nicăieri. Lucian
refăcu proviziile de apă. Eu lenevii la soare până-şi
refăcură forţele apoi propusei angajarea la stânga pe o vagă
potecă de oi şi în continuare pe un picior abrupt împădurit
cu fag. Codru virgin. Departe se auzi susurul văii. Coboram mai
mult în derapaj lateral , cel mai adesea controlat, pe covorul
gros de frunze ruginiu-roşcate.
-4-