Comunitate

Caută

Evenimente
Vă recomandăm
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Parteneri
Zitec - software outsourcing romania

Emisiunea Sport Extrem la Radio București


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook

Jurnale - La schi pe Cazacu

Bookmark and Share

La schi pe Cazacu

Le-am tot promis copiilor ca mergem la schi. Așa că duminică dimineață (17 februarie) ne-am pus în mișcare. Vineri dăduse o bură de ninsoare (vreo 10 cm), sâmbătă vremea a fost liniștită, dar peste noapte a înghețat bocnă. Așa că duminică dimineață mașina nu mai voia deloc să pornească...

image004

Am împins-o am bibilit-o, degeaba! Abia pe ultimii metri ai pantei, împingând cu ultimele forțe, într-un cârâit înecat și plin de fum negru, Dacia noastră cea chinuită a pornit în fine... Veniți din căldura casei și agitați puțin din cauza plecării întârziate, nu ne-am dat seama ce frig este de fapt afară. Până la Moroeni, drumul a fost curat, mai sus însă, pe Păduchiosul, nimeni nu îl curățase și se mergea destul de greu prin zăpada fleșcăită, uneori înghețată. Am urcat cu greu până la Cota 1000, dar nici coborârea nu a fost mai ușoară. Erau foarte puține mașini pe drum, atât pe sensul nostru de mers, cât mai ales pe sens opus (cred că am întâlnit doar două mașini).

Am sosit la Sinaia pe la 9: 45 și am închiriat schiuri de la un centru aflat chiar lângă telecabină. Echipamentul, de calitate foarte bună ne-a costat 120 lei (25 lei pentru cei mici și 35 lei pentru noi). Copiii erau foarte încântați de clăpari și schiuri și foarte nerăbdători să le încerce.

image006

image008

Din păcate, băiatul de la centrul de închirieri ne-a spus că în Sinaia nu se schiază deloc, pentru că nici o instalație pe cablu nu funcționează din cauza vântului. Ne-a recomandat cu căldură pârtia Cazacu din Azuga (mai ales că eram cu copiii). Același lucru mi-l spusese și Romeo Perlik acum două săptămâni, așa că am pornit încrezători spre Azuga.

Am ajuns la pârtia Sorica, nu înainte de a plăti taxa de intrare de 4 lei, dar conform indicațiilor primite, nu ne-am oprit și după încă circa 500m am ajuns la Complexul turistic Cazacu. Aici, surprizele au început odată cu parcarea foarte mare, lucru cu care noi nu prea mai suntem obișnuiți în România...

Frigul însă era pătrunzător și ne-a făcut să ne punem echipamentul în doi timpi și trei mișcări! Din parcare se vedeau foarte bine cele două pârtii: una mititică pentru începători, dotată cu babyschi (100m lungime și 18m diferență de nivel) și una mai lungă și puțin mai dificilă, dar numai bună pentru noi (400m și 100m diferență de nivel).

image010

image012

Copiii nu au mai așteptat și au luat-o înainte. Andra a descoperit imediat poarta de intrare (toată zona e împrejmuită fiind proprietate privată) și s-a dus către coada de la babyschi. Eram ușor îngrijorați, pentru că ea nu mai folosise cablul, dar până să intrăm noi pe poartă, ea deja pornise la deal, călare pe pălărie... Mihnea a urmat-o la scurt timp, noi insă, cum era și firesc ne-am dus să luăm întâi bilete... Între timp, copiii coborau de zor, simțindu-se în elementul lor.

Am coborât și noi o dată pe pârtia cea mică (1, 5 lei urcarea) apoi, de comun acord am decis că trebuie să ne mutăm pe pârtia cea mare. Am mers așadar la teleschi (3 lei urcarea) și eu l-am preluat pe Mihnea iar Marius pe Andra. Mihnea a urcat fără probleme, în fața mea, dar odată ajuns în vârf, privind în vale a început să bâzâie: "cum mai cobor eu de aici..." Am luat-o așadar ușor în plug, în curbe largi și până jos a început să-și dea drumul. Mă îngrijorau însă Andra și Marius care nu se vedeau deloc urcând cu teleschiul. Abia când am ajuns noi jos, se vedeau și ei urcând în sfârșit. A durat destul de mult și coborârea, Andra căzând de mai multe ori. Mă gândeam că ne-am grăbit și am băgat-o pe o pârtie prea grea pentru ea. Într-adevăr după prima tură s-a dus înapoi la babyschi, dar nu a rezistat prea mult și în scurt timp era înapoi. După încă trei sau patru coborâri, Marius o lăsa deja singură iar Andra controla în totalitate coborârea.

image014

image016

Pe la ora 13: 00 am făcut o pauză de masă în mașină și ne-am încălzit cu ceai fierbinte. Temperatura era încă destul de scăzută (-12 grade C) și trebuia să te miști continuu pentru a nu simți frigul. Revigorați după masă am continuat să coborâm, de astă dată Andra și Mihnea fiind cei care ajungeau primii jos. Pe la ora 15: 00 trebuia să ne cam pregătim de plecare, dar nu ne venea să ne mai oprim. Încă două ture și încă două ture, parcă și soarele în sfârșit începuse să-și facă datoria, coada de la teleschi se subțiase considerabil așa că totul mergea strună.

La 16: 15 am plecat, cu părere de rău, dar și cu bucuria unei zile minunate petrecute pe o pârtie civilizată, neaglomerată de sănii, plăci sau coborâtori pe pungi. Progresele făcute de copii ne-au convins din nou cât de receptivi pot fi aceștia (erau copii de 3-4 ani care urcau și coborau singuri fără nici o problemă, toată zona fiind foarte ușor de supravegheat). Am promis că vom reveni și ne-am retras către Sinaia, cu obișnuita gâtuială de la Bușteni și nelipsiții polițiști de la trecerile de pietoni care în loc să fluidizeze, parcă mai rău încurcă traficul... Am sosit la 17: 00 și am predat schiurile după care copiii au dormit obosiți și înfrigurați până acasă.

O tură frumoasă, după care copiii erau nerăbdători să povestească la școală "noutățile"...

Ileana Bocanciu – 18 februarie 2008

Autor: Ileana Bocanciu
Înscris de: Ileana Bocanciu
Vizualizări: 6848, Ultima actualizare: Joi, 3 Apr 2008



Legaturi cu Ghidul Montan:
Muntii BAIULUI  


O poză: [N-am găsit]

Un articol: [N-am găsit]

Un traseu:
Valea Rea


Obiective: regiunea de izvoare și rezervația naturală Timp necesar: 2½ ore Drum forestier

Accesibil în orice anotimp.



Este un traseu ușor, care poate fi urmat pe aproape 6,5 km de către orice turist venit la odihnă în orașul Sinaia. Poienițele cu flori, izvoarele de la obârșia văii și rezervația cu narcise constituie puncte de atracție și desfătare. Pentru parcurgerea traseului se pleacă din gara Sinaia. Se traversează liniile către magaziile de pe malul drept al Prahovei. Prin spatele acestora trece un drum forestier care traversează Prahova peste un pod din piatră. Va fi urmat drumul care timp de 7-10 minute se desfășoară paralel cu râul. Din dreptul confluenței cu Valea Rea, drumul cotește la dreapta, urcând în lungul acesteia. Intrăm pe noua secțiune a traseului după ce privim încă o data splendida panorama pe care o oferă orașul Sinaia și abruptul Munților Bucegi la sud de vf. Caraiman. Trecem pe lîngă cîteva grajduri și timp de 5 minute urcăm o pantă foarte mica. Pe stânga drumului se ivesc un vechi hambar și rămășițele unui grajd. De aici, panta începe să crească treptat. În albie vedem zidul unui baraj de pe care apa cade cu mult zgomot. În spatele zidului, prin masa bogată de aluviuni, apele riului se împart într-o mulțime de șuvițe. Panta tot mai mare face ca în scurt timp drumul să se afle la o înălțime de 30-40 m față de albie. După 15-20 minute de la intrarea pe Valea Rea se ajunge în punctul cel mai înalt al urcușului de pe această secțiune. Încă 5 minute urmărim o pantă foarte mica, după care începem coborîșul până la albie (circa 300 m). În conti-nuare, drumul se desfășoară în vecinătatea râului pe aproape 1 km, într-un urcuș de 5-70. După 50-60 minute dc la plecare ajungem în mijlocul unei poieni, la o confluență principală; către est se vede o parte a vârfului Drăgan, înspre nord (stânga) sectorul superior al Văii Rele, prin a cărei deschidere poate fi admirată culmea nord-estică a Muntelui Cumpătu. La poalele ei se află punctul fînal al excursiei. În poiană se poate face un popas. La reluarea traseului se trece peste pârâul ce vine din dreapta, pe lîngă o cabana forestieră. Treptat, panta creste, dar nu de-pășește decît pe unele porțiuni 15 grade. Urcușul se face în lungul drumului forestier, mai întîi pe la marginea pădurii, apoi pe lîngă albia pârâului. Impresionează cantitatea mare de prundișuri acumulate în albia Văii Rele, prin care apele pârâului se ramifică, iar uneori dispar. În spate, către sud, putem urmări cu privirea culmea Câinelui. Se suie ceva mai greu prin lăstărișul de fag. După 30-40 minute de la reluarea traseului se ajunge sub Muntele Cumpătu, la 1250 m. Aici, firul principal al văii, venind din dreapta, descrie un cot de aproape 900. Pădurcă de fag apare ca o panglică la baza versanților. Deasupra acesteia, păsunea îînbracă aproape în întregime muntele. Primăvara, la fineie lunii aprilie, aici pot fi văzute pilcuri numeroase de narcise.

De aici, cei temerari se pot angaja în ascensiune până la vârful Baiul Mare (încă 650 m di-ferență de nivel). Se urcă direct pe versantul vestic al acestuia, mai întîi prin pădurcă rară, iar apoi prin pășune. Pe parcurs apar numeroase poteci de vite. Se recomandă însă întoarcerea pe traseul descris.


 

Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii