Comunitate

Caută

Evenimente
Vă recomandăm
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Parteneri
Zitec - software outsourcing romania

Știrile Radio Cluj


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook

Jurnale - La schi pe Cazacu

Bookmark and Share

La schi pe Cazacu

Le-am tot promis copiilor ca mergem la schi. Așa că duminică dimineață (17 februarie) ne-am pus în mișcare. Vineri dăduse o bură de ninsoare (vreo 10 cm), sâmbătă vremea a fost liniștită, dar peste noapte a înghețat bocnă. Așa că duminică dimineață mașina nu mai voia deloc să pornească...

image004

Am împins-o am bibilit-o, degeaba! Abia pe ultimii metri ai pantei, împingând cu ultimele forțe, într-un cârâit înecat și plin de fum negru, Dacia noastră cea chinuită a pornit în fine... Veniți din căldura casei și agitați puțin din cauza plecării întârziate, nu ne-am dat seama ce frig este de fapt afară. Până la Moroeni, drumul a fost curat, mai sus însă, pe Păduchiosul, nimeni nu îl curățase și se mergea destul de greu prin zăpada fleșcăită, uneori înghețată. Am urcat cu greu până la Cota 1000, dar nici coborârea nu a fost mai ușoară. Erau foarte puține mașini pe drum, atât pe sensul nostru de mers, cât mai ales pe sens opus (cred că am întâlnit doar două mașini).

Am sosit la Sinaia pe la 9: 45 și am închiriat schiuri de la un centru aflat chiar lângă telecabină. Echipamentul, de calitate foarte bună ne-a costat 120 lei (25 lei pentru cei mici și 35 lei pentru noi). Copiii erau foarte încântați de clăpari și schiuri și foarte nerăbdători să le încerce.

image006

image008

Din păcate, băiatul de la centrul de închirieri ne-a spus că în Sinaia nu se schiază deloc, pentru că nici o instalație pe cablu nu funcționează din cauza vântului. Ne-a recomandat cu căldură pârtia Cazacu din Azuga (mai ales că eram cu copiii). Același lucru mi-l spusese și Romeo Perlik acum două săptămâni, așa că am pornit încrezători spre Azuga.

Am ajuns la pârtia Sorica, nu înainte de a plăti taxa de intrare de 4 lei, dar conform indicațiilor primite, nu ne-am oprit și după încă circa 500m am ajuns la Complexul turistic Cazacu. Aici, surprizele au început odată cu parcarea foarte mare, lucru cu care noi nu prea mai suntem obișnuiți în România...

Frigul însă era pătrunzător și ne-a făcut să ne punem echipamentul în doi timpi și trei mișcări! Din parcare se vedeau foarte bine cele două pârtii: una mititică pentru începători, dotată cu babyschi (100m lungime și 18m diferență de nivel) și una mai lungă și puțin mai dificilă, dar numai bună pentru noi (400m și 100m diferență de nivel).

image010

image012

Copiii nu au mai așteptat și au luat-o înainte. Andra a descoperit imediat poarta de intrare (toată zona e împrejmuită fiind proprietate privată) și s-a dus către coada de la babyschi. Eram ușor îngrijorați, pentru că ea nu mai folosise cablul, dar până să intrăm noi pe poartă, ea deja pornise la deal, călare pe pălărie... Mihnea a urmat-o la scurt timp, noi insă, cum era și firesc ne-am dus să luăm întâi bilete... Între timp, copiii coborau de zor, simțindu-se în elementul lor.

Am coborât și noi o dată pe pârtia cea mică (1, 5 lei urcarea) apoi, de comun acord am decis că trebuie să ne mutăm pe pârtia cea mare. Am mers așadar la teleschi (3 lei urcarea) și eu l-am preluat pe Mihnea iar Marius pe Andra. Mihnea a urcat fără probleme, în fața mea, dar odată ajuns în vârf, privind în vale a început să bâzâie: "cum mai cobor eu de aici..." Am luat-o așadar ușor în plug, în curbe largi și până jos a început să-și dea drumul. Mă îngrijorau însă Andra și Marius care nu se vedeau deloc urcând cu teleschiul. Abia când am ajuns noi jos, se vedeau și ei urcând în sfârșit. A durat destul de mult și coborârea, Andra căzând de mai multe ori. Mă gândeam că ne-am grăbit și am băgat-o pe o pârtie prea grea pentru ea. Într-adevăr după prima tură s-a dus înapoi la babyschi, dar nu a rezistat prea mult și în scurt timp era înapoi. După încă trei sau patru coborâri, Marius o lăsa deja singură iar Andra controla în totalitate coborârea.

image014

image016

Pe la ora 13: 00 am făcut o pauză de masă în mașină și ne-am încălzit cu ceai fierbinte. Temperatura era încă destul de scăzută (-12 grade C) și trebuia să te miști continuu pentru a nu simți frigul. Revigorați după masă am continuat să coborâm, de astă dată Andra și Mihnea fiind cei care ajungeau primii jos. Pe la ora 15: 00 trebuia să ne cam pregătim de plecare, dar nu ne venea să ne mai oprim. Încă două ture și încă două ture, parcă și soarele în sfârșit începuse să-și facă datoria, coada de la teleschi se subțiase considerabil așa că totul mergea strună.

La 16: 15 am plecat, cu părere de rău, dar și cu bucuria unei zile minunate petrecute pe o pârtie civilizată, neaglomerată de sănii, plăci sau coborâtori pe pungi. Progresele făcute de copii ne-au convins din nou cât de receptivi pot fi aceștia (erau copii de 3-4 ani care urcau și coborau singuri fără nici o problemă, toată zona fiind foarte ușor de supravegheat). Am promis că vom reveni și ne-am retras către Sinaia, cu obișnuita gâtuială de la Bușteni și nelipsiții polițiști de la trecerile de pietoni care în loc să fluidizeze, parcă mai rău încurcă traficul... Am sosit la 17: 00 și am predat schiurile după care copiii au dormit obosiți și înfrigurați până acasă.

O tură frumoasă, după care copiii erau nerăbdători să povestească la școală "noutățile"...

Ileana Bocanciu – 18 februarie 2008

Autor: Ileana Bocanciu
Înscris de: Ileana Bocanciu
Vizualizări: 7309, Ultima actualizare: Joi, 3 Apr 2008



Legaturi cu Ghidul Montan:
Muntii BAIULUI  


O poză: [N-am găsit]

Un articol: [N-am găsit]

Un traseu:
Valea Doftana-Valea Musitei-Valea Rusu-Virful Rusu-Piriul Unghia Mica-Azuga


Obiective: Vf. Rusu, travcrsarea muntelui la Azuga Timp necesar: 5½-6 ore. Drum forestier, potecă nemarcată inaccesibil pe ceață și în intervalul cu strat de zăpadă.



Traseul asigură legătura dintre văile Doftanei și Prahovei prin traversarea sectorului nordic al masivului. Totodată, da posibilitatea admirăririi peisajelor care se desfășoară în vestul Carpaților de Curbură.

Se pleacă de la confluența pârâului Mușița cu Doftana. Se urmează mai întîi drumul forestier de pe Doftana. De la pod ne înscriem (circa 500 m) pe drumul care se desface către NV, pe terasa dintre Doftana și Mușița. În continuare, acesta descrie un cot larg cătrc vest, străbătînd o frumoasă regiune cu fînețe. Pe măsura apropierii de albia râului, drumul își modifică treptat direcția către NV; după circa 2 km, el trece pe dreapta văii, pentru ca la confluența pîraielor Rusu (V) și Mușița (N) să se bifurce. Se merge pe cel din stânga. Drumul înaintează pe versantul stîng al văii Rusului, în cea mai mare măsură aflat tot pe un pod de terasa. De o parte și de alta. versanții sunt împăduriți, pe când în luncă și pe terasa domină o vegetație ierboasă. Mai întîi, el are direcția est-vest (circa 1 km), pentru ca din dreptul Văii Calde să se desfășoare către nord-vest (circa 3 km). După confluența cu Valea lui Manole, drumul se află la marginea luncii, iar uneori este tăiat în versant. Aici, în timpul ploilor bogate, există porțiuni acoperite de apă, ceea ce îngreunează deplasarea. Cu două sute de metri înainte de capătul drumului, din cl se desprinde către dreapta un drum secundar care urcă prin cîteva bucle diferența de nivel de 180-200 m până la stâna de pe culmea Rusului. Culmea dintre văile Rusu și Pîraie a fost cu ani în urmă complet defrișată. În prezent, pe ea se află plantații de conifere și lăstăriș de fag. Atenție! Vechea potecă de pe culmea Rusului, ce coboară de la stâna spre SE, la confluența dintre Rusu și Mușița, nu mai poate fi utilizată datorită dezvoltării lăstărișului.

La stâna de pe culmea Rusului, urmărind traseul descris, se ajunge după 11/2 oră. Aici se face

un scurt popas pentru odihnă și pentru a admira panorama care se desfășoară spre vest, nord și sud. Impresia generală este aceea a unei uriașe cunune montane înalte, la 1600-1900 m, din care se desprind concentric, spre confluența Mu-șiței cu Rusu, mai multe culmi secundare acoperite de pășuni și pădure. În nord remarcăm ușor vf. Paltinu, scrijelat de mulțimea ravenelor și torenților, continuat în dreapta prin culmile Predeluș (împădurită) și Mușița (cu stână, despădurită); în vest, suita vârfurilor de peste 1 900 m (Neamțu-Pîraie-Ștevia-Rusu), separate prin șei adânci; în sud, Culmea lui Manole, încă bine împădurită.

De la stână începe un urcuș mai greu prin pășune, panta depășînd uneori 300. Există mai multe poteci de vite, ceea ce poate deruta. Ținta cea mai apropiată în traseu o reprezintă vârful Rusu care se află în fața (către vest). De aceea, până la el, pentru a evita unele greșeli de direcție impuse de potecile de vite, se va urma linia de culme (cumpăna de ape). Cei 450 m diferență de nivel pot fi parcurși în 1–11/2 oră, efortul mai mare fiind depus în treimea superioară. De pe vârf se deschide o largă perspectivă (vezi descrierea de la traseul 14). Apar în plus bazinul van Unghia Mica, aflat la vest de vârf; creasta ascuțită a Unghiei Mari; culmile mai joase Orjogoaia-Petru. În zare (către sud-est) apar trei vârfuri mai importante din Munții Grohotiș (Grohotiș, Radila, Ulita). Din vârful Rusu se coboară spre nord în șaua dintre el și vf. Ștevia. Către vest, aproape de marginea pădurii, se zărește stâna de pe dreapta văii Unghia Mica. O potecă mai slab conturată coboară prin pășune până la stână, la care se ajunge în 30-40 minute; în continuare, poteca trece în pădure, coborând pe versantul drept al văii Unghia Mica, până la șoseaua care urcă pe Azuga. În ultima secțiune a traseului, în valea Unghia Mica, s-au construit baraje pentru protejarea înstalațiilor de captare a apei. Până aici, traseul a fost parcurs în aproape 4 ore. Urmează încă aproape 7 kilometri de șosea nemodemizată până în orașul Azuga (vezi traseul 11).


 

Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii