|
Comunitate
Evenimente
Vă recomandăm
Comana Bike Fest
Brasov Marathon
Hercules Maraton 2012
Marathon 7500
Parteneri
 
|
Munții Carpați - Marcaje, noutăți
Bihor Paul Damm, din Aștileu, membru al Clubului Z Oradea, coordonatorul explorărilor și cercetărilor în Peștera din Valea Rea, situată la limita nordică a masivului, în zona Valea Rea - Cornul Munților, ne scrie.
"Rețeaua a ajuns la 18 km dezvoltare și -360 m denivelare, cuprinzând forme de referință pentru întreg endocarstul din România.
Datorită celor peste 30 de minerale supergene și hidrotermale descoperite până în prezent, ea reprezintă cel mai mare "muzeu" speleo-mineralogic al României și se situează între primele 10 de acest gen de pe Terra. 11 dintre aceste minerale au fost pentru prima oară descrise în România din mediul speleic iar 4 dintre ele pentru prima oară în lume.
Gipsul oferă cea mai mare varietate a speleotemelor din România. Volumul, varietatea și nu în ultimul rând spectaculozitatea acestor formațiuni situează Peștera din Valea rea printre primele cavități de acest gen din lume."
Ne bucurăm pentru realizările lui Paul Damm și ale coechipierilor și suntem convinși că încă o serie de descoperiri mineralogice de excepție din peșterile României pot să se adauge celor deja repertoariate. Experții noștri mineralogi nu vor uita poate nici de Peștera 6S de la Mânzălești (Subcarpații Vrancei), acolo unde o altă diversă paletă de forme și compoziții așteaptă să fie studiată în detaliu.Retezat Administrația Parcului Național Retezat, ne scrie, prin intermediul Florinei Crișan.
În vara lui 2000, 17 studenți de la Facultatea de Inginerie Hunedoara, conduși de profesorul Adrian Bleoca, au marcat cu cruce roșie traseul Râușor - Ștevia - Vf. Retezat și cu cruce albastră traseul Râușor - Pietrele.
Tot în 2000, salvamontiștii hunedoreni, conduși de Ion Rădoi, împreună cu 16 studenți din Hunedoara, conduși de profesorul Sorin Deaconu, au lucrat la marcajul punct albastru de pe Valea Lăpușnicului, unde nu se mai poate circula decât pe potecă, drumul forestier fiind distrus de ape.
31 de membri de la Albamont Alba Iulia, conduși de Marioara Pușcaș, au refăcut în 8 zile crucea albastră dintre Gura Apei și Zănoaga.
22 de participanți de la Floare de Colț București, conduși de profesorul Petre Stoinea, au refăcut, în 6 zile, marcajul triunghi roșu de la Gura Zlata la Zănoaga.
9 membri de la Cercetașii României Deva, îndrumați de Salvamont Lupeni, au lucrat la refacerea traseului bandă roșie, Micușa - Plaiul Mic.
Un grup de elevi de la Colegiul "Decebal" Deva, conduși de profesoara Felicia Pioară, au adunat deșeuri din zonele Pietrele și Gențiana. Ele au fost coborâte (de către elevii respectivi și de turiști) la Cârnic și apoi duse la groapa de gunoi din Hațeg. Alt grup de elevi, de la Asociația Bucura - Retezat din Hațeg, conduși de profesorul Constantin Păștinaru, au acționat în zona Gura Apei - Rotunda.
La Cârnic există un container de gunoi, cumpărat de Asociația Pro Vita și de Clubul Pro Natura București, care este evacuat periodic de o firmă de salubrizare din Hațeg. Administrația Parcului a semnat un protocol privind plata serviciilor de transport a gunoiului cu factorii care au interese economice în zonă: S. C. Unita (proprietar complex Pietrele), Montan Club Floarea Reginei (proprietar cabana Gențiana), S. C. Olti Trans Com (proprietar cabana Cascada), Asociația Pro Vita, Primăria Sălașu se Sus, Ocolul silvic Pui.
*
Turism, reguli de vizitare în Parcul Național
- În Parcul Național Retezat, Rezervație a Biosferei, sunt permise activități de turism și educație, cu respectarea regulilor de vizitare a Parcului.
- Punctele de acces în Parc sunt la Gura Zlata, Gura Apei, Rotunda, Râușor, Cârnic, Baleia, Stâna de Râu, Buta, Câmpușel.
- Accesul în Rezervația Științifică Gemenele este permis doar în baza autorizației eliberate de Academia Română, Comisia Monumentelor Naturii.
- Tariful de vizitare se stabilește anual, cu aprobarea Direcției Silvice Hunedoara și cu acordul Consiliului Științific (cine o face parte din el? - notaredacției), și se percepe la punctele de acces și control Gura Zlata, Gura Apei, Rotunda, Râușor, Cârnic, Buta (deci în 6 dintre cele 9 puncte deacces), sau pe teritoriul Parcului de către persoane autorizate de APNR (cu ce se legitimează aceatea?). Localnicii provenind din sate care au proprietăți pe raza PNR nu plătesc biletele de intrare în Parc.
- Vizitarea Parcului Național Retezat este permisă numai pe potecile marcate (interdicție valabilă deci doar pentru turiști).
- Întreținerea marcajelor turistice, deschiderea de noi trasee și amplasarea panourilor indicatoare și informative se face numai cu aprobarea Administrației PNR.
- Camparea este permisă în zona cabanelor Pietrele, Gura Zlata, Rotunda, Baleia, Buta, Câmpușel, în locurile amenajate de deținătorii de terenuri și la Poiana Pelegii și Stâna de Râu. În zona centrală a Parcului este permisă camparea în căldarea Bucurei, lângă refugiul Salvamont. În regim special, respectiv pentru o singură noapte, este permisă camparea în căldarea lacului Zănoaga, lângă punctul de permanență Salvamont. Săparea de șanțuri în jurul locurilor de amplasare a corturilor este interzisă.
- Focurile de tabără sunt permise doar în vetrele special amenajate în acest scop în campările din zonele Cabana Pietrele, Cabana Gura Zlata, Poiana Pelegii, cu lemn de foc asigurat de administratorii locului de campare. Focul se face cu respectarea normelor de prevenire și stingere a incendiilor. Este strict interzis adunatul și defrișarea vegetației lemnoase de orice fel pentru facerea focului (deci tot doar turiștilor). Este interzisă facerea focului în golul alpin și în fondul forestier. În locurile de campare din golul alpin sau în cele în care nu se asigură lemn de foc de către proprietari se permite doar utilizarea primusului.
- Este interzisă abandonarea deșeurilor de orice fel pe teritoriul Parcului Național Retezat. Turiștii au obligația (deci numai ei) de a evacua deșeurile pe care le generează pe timpul vizitării Parcului. Deșeurile vor fi evacuate în afara Parcului și se lasă doar în locuri special amenajate pentru colectarea lor. Locurile permise pentru depozitarea temporară a deșeurilor provenite din activitatea cabanelor sunt: Cârnic, Cabana Pietrele, Cabana Gura Zlata, Cabana Gura Apei, Cabana Rotunda, Canton silvic Câmpușel, Cabana Buta, Cabana Baleia.
Responsabilitatea depozitării temporare a deșeurilor la cabane, cu respectarea condițiilor legale, astfel încât să nu existe posibilitate de acces pentru câini și animale sălbatice, revine gestionarilor cabanelor în cauză. Responsabilitatea evacuării, cel puțin o dată pe an, a deșeurilor menajere provenite din activitatea cabanelor revine administratorilor acestora.
- Se interzice tăierea, incendierea, distrugerea sau degradarea prin orice mijloace a jneapănului și a zâmbrului (deci tot turiștilor).
- Se interzice tăierea, ruperea sau scoaterea din rădăcini a arborilor, puieților sau lăstarilor, precum și însușirea celor rupți sau doborâți de fenomene naturale sau de către alte persoane.
- Se interzice distrugerea, degradarea, respectiv colectarea în orice scop a plantelor, florilor sau a animalelor de orice fel din Parcul Național.
- Colectarea de specii de floră și faună se poate face doar cu scop științific și numai cu acordul scris al APNR.
- Accesul câinilor în Parc este permis doar dacă câinii sunt ținuți permanent în lesă.
- Câinii ciobănești vor avea obligatoriu jujee corespunzătoare. Numărul lor de fiecare turmă va fi cel stabilit prin contractul de pășunat, în acord cu numărul de oi. (Cine consumă lemn de foc mai mult decât turiștii? Noi credemcă ciobanii. Cine distruge mai multă vegetație decât turiștii? Noi credem că tot ciobanii. Localnicii cu activități autorizate în Parc cum sunt urmăriți ca să evacueze deșeurile pe care le produc?) Formațiile Salvamont pot utiliza în acțiunile lor câini utilitari.
- Perturbarea liniștii în Parc este strict interzisă (Turiștilor, nu?).
- Este strict interzisă distrugerea sau degradarea panourilor informative si indicatoarelor, precum și a plăcilor, stâlpilor sau a semnelor de marcaj de pe traseele turistice.
- Este strict interzisă degradarea refugiilor, adăposturilor, podețelor, sau a oricărei alte construcții sau amenajări de pe teritoriul Parcului.
- Folosirea ambarcațiunilor de orice tip pe lacurile alpine, cu excepția celor destinate pentru colectarea de probe pentru cercetări științifice este interzisă.
- Scăldatul și utilizarea de detergenți pentru spălare în apele curgătoare și în lacurile alpine sunt interzise.
- APNR monitorizează turismul (doar turismul!) pe teritoriul Parcului, în vederea stabilirii impactului acestei activități asupra florei si faunei din Parc și pentru stabilirea măsurilor de protecție ce se impun, inclusiv a celor de restricționare a accesului turiștilor, dacă acest lucru se impune pentru conservare.
- Pe teritoriul Parcului funcționează formații Salvamont care asigură permanență în puncte fixe, patrulează pe traseele turistice și intervin în caz de accidentare a turiștilor aflați în masiv.
- Punctele de permanență Salvamont sunt stabilite la Bucura, Poiana Pelegii, Zănoaga, Râușor, Gențiana și Pietrele.
- Membrii echipelor Salvamont colaborează cu APNR în acțiunile de pază organizate pe teritoriul Parcului.
- APNR sprijină logistic echipele Salvamont în cazuri de forță majoră (accidente grave).
- Competițiile și manifestările cu caracter sportiv se organizează doar cu acordul și sub supravegherea formațiilor Salvamont.Vâlcan Domnul Petrișor Munteanu, din Tg. Jiu, a parcurs de curând traseul Runcu - Valea de Pești, drum de cel puțin 7 - 8 ore, dacă nu avem bagaj greu. Până la Runcu se ajunge pe DN 67D Tg. Jiu - Baia de Aramă, cu autobuze din Tg. Jiu. Teoretic există marcaj triunghi roșu, dar doar două semne și un indicator apar pe parcursul traversării de la sud la nord. Peisajul ne va fermeca, dar rețineți că vedeți... partea cea mai puțin spectaculoasă a muntelui.
La nord de Runcu intrăm în Cheile Sohodolului și până la complexul turistic Bucium facem cam două ore. (Dacă veți acorda timp pentru a parcurge pe culmi cele două maluri ale Cheilor Sohodolului, abia atunci o să începeți să descoperiți ineditul masivului). Bufet bine aprovizionat, prețuri rezonabile. După complex intrăm în alte chei.
La circa o oră de la complex, pe stânga drumului există un canton silvic. Noi vom ține râul și peste aproximativ 4 - 5 ore de la complex ajungem la ramificația Dâlma Căzută (1152 m), indicatoarele lămurindu-ne aici asupra direcției de urmat. La prima ramificație după Dâlma Căzută facem la dreapta. Urmează serpentine până în vârful muntelui; un panou ne confirmă că ajungem la Valea de Pești. De la panou mai sunt 1, 5 km până la motel.
Ică Giurgiu Făgărașului August 1994. Admiram de pe terasa din fața cabanei Negoiu, după ce întunericul căzuse de mult, cerul înstelat de deasupra Muchiei Tunsului, prelungirea nordică a Vf. Negoiu. Desprinsă din Negoiu Mic (2485 m), este o custură lungă de peste 3 km, ce se menține la altitudini de peste 2000 m. Pe la 1840, în Transilvania, Negoiu se chema Piatra lui Tunsu (Bălăceanu, Cicotti, Cristea, Munții Făgărașului, Editura Sport-Turism, București, 1975). În timpul zilei observasem, cu ajutorul binoclului, doi urși uriași care mâncau afine pe versanții Tunsului.
Și a început o adevărată ploaie de stele căzătoare pe Muchia Tunsului. Un curent meteoric limitat la zona ei centrală, aproape 40 de meteoriți pe oră. Alături de alți turiști ne-am bucurat de spectacol, aplaudând la fiecare minut stelele căzătoare. Erau de fapt particule de mici dimensiuni, provenite din spargerea cometelor sau din nebuloasa primară. Ele se rotesc în jurul Soarelui, iar când pătrund în orbita Pământului se încălzesc din cauza frecării și încep să ardă.
Cele mai multe, admirate de noi, explodau (cele de dimensiuni mari), formând roiuri luminoase. Izvorând din infinit, venind până la noi pe cărări necunoscute, lăsau pe cer arcuri luminoase. Spectacolul a continuat cu intensitate o oră, apoi frecvența stelelor căzătoare a diminuat; se pierdeau în haosul primordial.
Marius Terchilă (Timișoara) Cozia Domnul Radu Ciubotaru, din București, ne atrage atenția, și bine face, că bătălia de la Posada, la care s-a făcut referire la pagina 15 din numărul 28 al revistei, a fost condusă și câștigată de Basarab I Întemeietorul și nu de Neagoe Basarab (care a domnit aproximativ 200 de ani mai târziu, fiind întemeietorul mănăstirii Curtea de Argeș). Piatra Craiului Muntele este pentru toți. Dar ce se întâmplă când, asta e, vine vremea să nu mai ajungi acolo perfect antrenat pentru ture dificile?
Iunie 2000, vreme mohorâtă. Eram cu corturile la Plaiul Foii. Azi mergem, prima oară, spre creastă. Urcăm abrupt până la refugiul Șpirla. Panoramă impresionantă spre înălțimi. Urcăm, vom vedea cum evoluează starea meteo. Se înseninează ușor. Prindem curaj. Priveliști de vis la Zăplaz.
Apoi au început Lanțurile. Trebuie să te ții zdravăn de ele și să urci, căutând cu vârful bocancului un ascuțiș de stâncă de care să te sprijini. Peisaje mirifice și... lanțuri într-o veselie. Pe alocuri prizele erau mici sau lustruite. Cu o mână mă țineam de un colț de stâncă, uneori foarte mic, altă mână era pe lanț, vârfurile de la bocanci pe colțuri de stâncă și ele. Înaintam cu simțurile încordate la maximum. Deseori mă apuca panica, dar de întors nici vorbă, lanțurile sunt greu de coborât. Pe alocuri nu puteam urca de la o priză la alta, mă ajutau colegii, făcând treaptă cu mâna sau mă împingeau de la spate.
Pe la 2000 m au început ploaia, frigul și vântul. Mâinile mi-au înghețat, lanțul luneca, pietrele lunecau. Am atins Vf. La Om (2238 m); în depărtare nu se vedeau decât Făgărașii. Deodată, un fenomen deosebit: spre est veneau nori din vale și se opreau exact pe creastă; de cealaltă parte a ei era senin.
Creasta este îngustă, înfiorător de ascuțită. Prăpastie în stânga, prăpastie în dreapta. Potecă udă, noi cu rucsaci în spate, uzi și înfrigurați. Uneori am mers în patru labe pe creastă, să nu mă dezechilibrez (Nu râdeți, s-a întâmplat să pice lume neantrenată din potecă. - nota redacției).
Creasta e marcată cu punct roșu. Urcuș și coborâș, numai pe vârfuri. Le atinge pe toate. Nici un indicator nu spune cât mai e până la Plaiul Foii sau măcar încotro e Plaiul Foii. Suntem obosiți, ne împiedicăm de pietre de oboseală și disperare.
S-a mai înseninat, spre est se văd Bucegii. Se vede și localitatea Moieciu, răspândită pe munții scunzi de la poalele lor. În față, creasta Pietrei Craiului etalează noi înălțimi iar noi urcăm și coborâm fără odihnă. În sfârșit, la 19, 30 începem să coborâm. Un grohotiș pe care alunecam ca pe sanie. Am coborât și în patru labe, și cu spatele, și agățându-ne de stânci.
Am avut parte și la coborâre de lanțuri, dar nimic nu ni se mai părea greu. La ora 20 am intrat în pădure, la 20, 45 eram la refugiul Diana. Abia aici un indicator ne zice 1, 5 - 2 ore până la Plaiul Foii. Noroc că e senin și ziua lungă. Poteca se zărește din ce în ce mai greu. Apa și proviziile s-au terminat. Ajunși în vale, ne întâmpină o ceată fioroasă de câini. Strigăm la ciobanii care nu se vedeau și după vreo 20 de minute îi cheamă. Câinii revin după un timp. Răcnim la ei, îi luminăm cu lanterna, pleacă. La ora 22 ajungem la cort, istoviți, flămânzi, uzi la picioare, murdari. (Din partea redacției: ceva ne face să credem că, de ar fi fost cazul, ați fi găsit mereu soluția acceptabilă.)
Florența Avram (Constanța) Ciucaș Marcajul triunghi roșu, spre Babarunca, începe acum din Șaua Tigăi: 2 ½ ore.
Fie că intrăm în poiana din Șaua Teslei venind pe cruce roșie dinspre Șaua Tigăi. Spre stânga, observăm mai jos o potecă clară, orientată aproximativ est-vest, paralelă cu culmea; pe această potecă, spre vest, găsim marcajul cruce roșie spre Poiana Tesla; spre est pleacă un marcaj punct roșu, pe care nu l-am urmat. În acest punct, când venim dinspre Poiana Tesla, putem fi derutați pentru că înainte de poiana din Șaua Teslei era cruce roșie iar după poiană mergem pe punct roșu. Ca să găsim crucea roșie spre Șaua Tigăilor vom urca din poiana din Șaua Tesla până pe linia culmii, pe care o urmăm spre est; înainte de intrarea în pădure, găsim marcajul, cam șters, pe un pomișor; intrăm în pădurea mai deasă la început, unde marcajul este bun.
La ieșirea din Poiana Teslei spre Podul Teslei este nevoie de puțină atenție pentru a găsi continuarea traseului cruce roșie. Ajungem la un stâlp vopsit în galben și negru, fără marcaj sau tăbliță. De aici coborâm ușor spre dreapta, la un grup de 8 - 9 brazi; pe unul din ei sunt aplicate două cruci roșii; de la acest grup (Vf. Tesla este chiar la nord) înaintăm spre pădure, ajungem la un izvor sărăcuț, intrăm în pădure și marcajul este des și clar.
Aurel Popescu (București) Nemira În august 2000, refugiul Șpitra de sub Vf. Șandru Mare a fost incendiat, cu tot cu o mare parte din bagajele incendiatorilor, "turiști" clar. Halal!
Gheorghe Istrate (Onești)Ceahlău În iulie 2000 am urcat spre cabana Dochia, dinspre Izvorul Muntelui, pe bandă albastră. La tot pasul erau gunoaie de tot felul. În popasurile amenajate locurile de depozitare erau pline și multe gunoaie și în jur. A doua zi, la Cascada Duruitoarea, același tablou: gunoaie în râu, la popas, sfidarea coșurilor pentru ele.
După șapte zile am coborât, prin Poiana Maicilor, la Izvorul Muntelui. Acolo, mașini, zeci de corturi, vetre de foc, focuri în pădure, gunoaie, chiar în rezervație. A venit o mașină a salvamomtului, cu brigadierul ocolului silvic, și au încercat să-i mai împrăștie, dar nu au reușit prea multe. Nu am auzit și nu am văzut să fie cineva amendat. Au fost strânse unele corturi și s-au stins unele focuri, dar după plecarea "autorităților" lucrurile reintrau în "matcă".
De câte ori poți, dă exemplu pozitiv celor din jur: strânge gunoaiele din jurul popasului, ia hârtia pe care o aruncă prietenul tău și pune-o tu la coș. Cei care văd ce ai făcut poate se vor trezi și vor face și ei la fel.
Daniel Paharnicu (Roman) Rarău Șoseaua din Câmpulung Moldovenesc spre hotelul Rarău este impracticabilă între schitul Poiana Sihăstriei și troița lui Codreanu. Putem sui cu autoturismul din centrul comunei Pojorâta, aflată la vest de Câmpulung, pe Valea Colbu, până în Șaua Fundu Colbului, iar de aici pe curba Muntelui Muncelu până la hotel (094.320.496). Drumul este destul de bun până în șa iar de aici acceptabil pentru un drum de altitudine; în total sunt 14 km.
Din Șaua Fundu Colbului, spre vest, dreapta, ajungem în 2 - 2 ½ ore la Vf. și cabana Giumalău.
Valeriu Catargiu (Botoșani) Cele mai înalte 10 vârfuri (2) Să continuăm cele începute a fi depănate în numărul 29 al revistei, la pagina 45.
Domnul Fărcaș Dan Horia, din Arad, remarcă, la fel ca și noi, că în enumerarea făcută de Ilie Fratu (Poteci și cabane în Munții Făgărașului, Editura Sport-Turism, 1986) apare menționat (pagina 14) Vârful Capul Morarului (2501 m), din Munții Bucegi. Același autor renunță la Capul Morarului în lucrarea Pecusturile făgărășene (publicată în 1991), în lista de la paginile 9 - 10. Noi am consultat foaia L-35-87-D-b, întocmită în 1982, a hărții topografice la 1: 25.000 și am găsit că la 500 m est de Vf. Omu se află două piscuri de 2480 m. Asta ar însemna, până la apariția unor probe suficient de credibile, și că includerea Vârfului Capul Morarului în lista compilată la pagina 84 din numărul 11 al revistei nu este justificată.
Să vedem acum ce putem spune despre Vf. Moldoveanu, din Munții Făgărașului. De pe harta topografică 1: 50.000, foaia L-35-86-A, realizată în 1958, aflăm că altitudinea celui mai înalt vârf al țării este de 2543, 4 m. Foaia L-35-86-A-b, la 1: 25.000, din 1981 spune că înălțimea este 2544, 0 m. Tot 2544 m zice și Geografia României, volumul 1, Editura Academiei, 1983. Alexandru Roșu, în Geografia fizică a României, Editura didactică și pedagogică, 1980, spune 2543 (pagina 291).
Pe harta topografică 1: 50.000, foaia L-35-86-A, din 1958, Vf. Negoiu, din Munții Făgărașului, are 2535, 4 m; iar pe foaia L-35-86-A-b, la 1: 25.000, din 1981, doar 2535, 1 m.
Tot în Munții Făgărașului, Vf. Viștea Mare apare cu 2527, 4 m pe foaia L-35-86-A, din 1958, în timp ce pe foaia L-35-86-A-b, la 1: 25.000, din 1981, deci cu mai mult spațiu, cota sa nu este trecută și, din cauza elementelor grafice, nici nu poate fi exact dedusă.
Jocul cotelor pentru piscurile cele mai înalte din Munții Făgărașului continuă și pentru Vânătoarea lui Buteanu: 2505, 7 pe foaia L-35-86-A, din 1958, și 2506, 9 m pe foaia L-35-86-A-b, din 1981. De aici și inconstanța cotei sub care găsim menționat respectivul vârf în tot felul de lucrări.
Din păcate, răspunsul trimis de domnul Anghel Andrei, din București, "valorile reale ale altitudinilor sunt cele cuprinse în cadrul hărților topografice", în loc să simplifice căutările celor interesați nu face, dovezi sunt destule menționate până aici, decât să probeze încă o dată supărările și mirările mele: nu ne prea cunoaștem munții și nici nu ne prea străduim să se întâmple asta.
Nu sunt adeptul lozincii "vizitați doar Carpații"; dar, vă spun după mulți ani de umblat prin bibliografie și pe munte că aveți la îndemână un uriaș teren de investigații și explorări. Știu că unii deja știți asta; am constatat că doar o foarte mică parte dintre cei care știu au și întreprins explorări; iar la o mare parte dintre cei care s-au întors cu rezultate le este frică să le publice. De ce? Păi s-ar supăra șeful de catedră, conducătorul de doctorat sau altcineva care nici n-a călcat prin anumite locuri dar știe precis, din birou, totul despre ele. Nu numai că avem o "Românie ignorată" (superba și plurirecordmena lume a peșterilor), dar avem și o suprafață geografică pe care nu vrem să o vedem: munții, versanții Dunării dobrogene, dealurile subcarpatice etc. etc.
Ne întrerupem iar căutările pentru a afla care sunt cele mai înalte vârfuri din România, până la viitorul număr.
Ică Giurgiu
*
A apărut a 8-a carte scrisă de octogenarul alpinist brașovean Ionel Coman (La mulți ani!, din partea redacției). Cățărătorul solitar este un mic roman compus din întâmplări reale; un tânăr inginer, născut în Câmpia Română, ajunge stagiar la Brașov și se îndrăgostește de munte.
Toți cititorii revistei Munții Carpați suntem îndrăgostiți de munte. Cărțile despre munte apar rar, de aceea orice nouă lucrare cu întâmplări din munți ne bucură, căci simțim că e scrisă cu suflet. Cartea nu se află în librării. Cine dorește o poate comanda autorului (strada Aurora 25, ap. 28, 2200 Brașov). O va achita la poștă la ridicarea coletului (35.000 lei, plus cheltuielile de expediere). Prețul arată că a scris-o doar cu scopul generos de a oferi "bucurie din bucurie".
Dinu Mititeanu (Cluj-Napoca)
Am intrat, prin amabilitatea doamnei Sanda Nicolau, în posesia unui exemplar din volumul de 120 de pagini, semnat de Gheorghe Iacomi (din Piatra Neamț) și Sanda Nicolau (din Cluj-Napoca), intitulat Ceahlăul în spiritualitatearomânească, apărut în 1995 la Editura Mesagerul din Cluj-Napoca (064.193.192).
Este o carte mai "dificilă" decât dacă ar fi zis doar la stânga, dreapta, ore și kilometri. Dar merită parcursă, încet, pentru că ajută să vedem cum a fost perceput muntele în alte vremuri și ne poate lămuri dacă strămoșii sau noi suntem mai aproape de altitudini. Capitolele principale: Ceahlăul - martor al istoriei; Ceahlăul în însemnări de călătorie, literatură și artă; Pe cărări cu legendele Ceahlăului. Bibliografie și fotografii inedite.
Ică Giurgiu Semne de îmbunătățire a vremii Presiunea atmosferică crește încet și constant, cu oscilații neînsemnate în decurs de 24 ore.
Aerul este rece dimineața, cerul senin sau puțin noros, vântul bate slab, fără direcție precisă.
Dacă dimineața e cald și senin iar vântul suflă tare dinspre sud, vremea se menține frumoasă mai multe zile.
Dacă timpul este rău, dar vântul bate dinspre nord și nord-est, vremea se va ameliora.
Dacă timpul este frumos și vântul bate tare sau moderat dinspre nord, de mai multe zile, vremea rămâne uscată și în zilele următoare.
Când cerul este noros sau plouă, dar la marginea orizontului (dinspre care vin norii) se observă după-amiază o geană de cer senin sau de lumină, este semn că vremea se îndreaptă.
Dacă dimineață se ridică din văi numeroși nori, dar care nu se dezvoltă în sus, ci sunt destrămați de vântul tare din înălțime, în acea zi nu va ploua.
Când norii înalți și subțiri vin vara dinspre răsărit, vremea se încălzește.
Cerul are culoare albastru închis la amiază.
Ceața se împrăștie dimineața fără a forma nori.
Soarele răsare pe un cer alburiu la orizont sau portocaliu.
Seara, când soarele apune pe un cer albastru, senin sau trandafiriu.
Strălucirea vie a lunii indică timp frumos.
Ceața uscată miroase a fum.
Fumul se ridică vertical.
În timpul nopții se formează rouă sau brumă.
Furnicile ies din furnicare și se răspândesc prin împrejurimi.
Greierii cântă îndelung.
Albinele zboară în număr mare în timpul dimineții.
Rândunelele zboară în înaltul cerului.
Liliecii își continuă zborul târziu, după asfințit.
Vulturii și acvilele planează la mari înălțimi.
Oile pasc liniștite pe culmi și în văi.
Plantele își deschid florile.Semne de înrăutățire a vremii Presiunea atmosferică scade uneori treptat, alteori brusc; cu cât ea va scade mai încet, cu atât vremea rea se va instala pentru o perioadă mai lungă. Când se produce o depresiune barometrică lentă pe timp frumos, în maximum 1 - 2 ore urmează furtună.
Dacă cerul a fost senin și încep să apară nori subțiri în formă de fibre cu ramificații la capete, ca niște gheare, atunci, în cel mult trei zile vremea va deveni ploioasă.
Când soarele sau luna se văd prin nori și au un cerc colorat în jurul lor, vremea se strică în următoarele două zile.
Dacă nori subțiri și înalți se deplasează repede pe cer, vremea devine ploioasă chiar de a doua zi.
Dacă cerul se acoperă rapid cu o pânză subțire de nori prin care se vede soarele sau luna, atunci ploaia începe în mai puțin de 24 ore.
Când cerul este acoperit și sub pânza de nori cenușie apar nori mici negricioși, care se deplasează într-o direcție contrară, până la începerea ploii mai sunt câteva ceasuri sau minute.
Când sunt mai multe etaje de nori care aleargă în direcții contrare, vremea se strică rapid și va ploua în următoarele ore.
Timpul se va strica și dacă vântul bate dintr-o direcție și norii merg pe cer în direcție opusă.
Vara, când observăm pe cerul albastru nori alungiți ca niște benzi și cu proeminențe, în după-amiaza aceleiași zile va fi furtună cu ploaie sau grindină.
Seara, când sunt pe cer tot felul de nori, la diferite înălțimi, putem fi siguri că vremea ploiasă se va menține.
Dacă seara, bancurile de ceață sau nori, în loc să coboare în vale urcă spre vârfurile munților, în ziua următoare va ploua.
Dacă plouă mărunt și cerul se înseninează în cursul dimineții, după-amiază avem furtuni trecătoare, cu ploi repezi și descărcări electrice.
Dacă norii sunt colorați pe margini în roșu, verde sau albastru se așteaptă ploi mari.
Dacă dimineață este zăpușeală, în după-masa aceleiași zile va fi furtună cu trăsnete.
Dacă temperatura nu mai oscilează în cursul a 24 ore și nu scade în timpul nopții, vremea se înrăutățește.
Dacă este rece și plouă sau ninge, iar vântul bate tare dinspre sud, vremea rea se va menține mai multe zile.
Dacă timpul e frumos, dar vântul dinspre nord-vest se întărește suflând violent pe creastă, vremea se va strica în zilele următoare.
Dacă soarele apune într-o vâlvătaie de culoare vișinie sau este înconjurat de halou, a doua zi va fi timp ploios.
Seara, când soarele apune și pare mai mare ca de obicei, iar norii din jur iau colorații diferite, a doua zi va ploua.
Dacă luna este traversată de fâșii de nori la orizont înseamnă că va fi timp ploios. La fel și dacă este înconjurată de halou.
Zorile de culoare roșu-purpuriu la orizont indică ploaie.
Mirosul puternic al bălților indică apropierea ploilor.
Dacă roua se usucă târziu, se apropie furtuna.
Vizibilitatea redusă, când timpul este frumos, se datorește vaporilor de apă care încep să condenseze, prevestind ploaie.
Dacă sunetele îndepărtate se aud surprinzător de clar înseamnă că aerul este saturat de vapori, deci se anunță vreme ploioasă.
Fumul se întinde pe cer sau se lasă în jos.
Animalele de munte (mistreții, caprele, cerbii etc.) coboară repede în pădure, adăpostindu-se în văi.
Furnicile intră în mușuroaie.
Albinele se întorc grăbite la stupi.
Rândunelele zboară aproape de pământ.
Corbii se rotesc și croncănesc, dirijându-se într-o direcție perpendiculară pe cea pe care o va urma furtuna.
Păsările mici de ascund în crăpăturile stâncilor.
Înainte de furtună iarba miroase puternic.
În general, în Carpații noștri vânturile tari dinspre nord-vest aduc vreme ploioasă vara și viscole iarna.
Vântul dinspre sud-vest menține timpul frumos sau ameliorează pe cel ploios. Vântul dinspre sud menține de asemenea timpul uscat și călduros, dar dacă vremea este ploioasă nu o ameliorează.
Vântul dinspre est și nord-est păstrează un timp uscat, iar dacă vremea este ploioasă o ameliorează pentru scurtă durată. Vântul de nord cauzează un timp rău care nu ține decât câteva ore, apoi vremea devine bună pe un interval mult mai mare de timp.
Radu Hera (București)
*
La concursul din numărul 28 al revistei am primit destule răspunsuri corecte, dar multe neînsoțite de talonul din revistă sau sosite după data de închidere anunțată; pe toate acestea din urmă nu am avut cum să le luăm în considerare, chiar dacă pentru câteva dintre ele am știut că vin de la cititori care fie au cumpărat revista 28, fie sunt abonați.
Până la urmă au fost doar 10 răspunsuri corecte, adică exact câte premii anunțasem și tragerea la sorți a devenit inutilă. Pentru că nu dorim să nu acordăm premiul special (aparatul de determinare a poziției montane cu ajutorul sateliților), am hotărât să prelungim numărul etapelor necesare pentru acordarea acestuia cu încă una, asta bineînțeles din cauza situației prezentate mai sus și a datelor publicate în numărul 28 al revistei, la concursul de la pagina 3.
Ce trebuia spus pentru a vă fi aflat și Dvs. printre câștigători: numele celor două Clăbucete au fost inversate între ele; ce era notat Piatra Mare este de fapt Vf. Ciucaș iar precizarea Ciucaș corespunde de fapt Culmii Gropșoare - Zăganu din Masivul Ciucaș.
Câștigătorii: Severin Silvestru (Constanța), Savi Vlad (Săcălaz, județ Timiș), Zarto Kocsis Gabor (Sf. Gheorghe, Covasna), Fărcaș Dan Horia (Arad), Siska-Szabo Zoltan (Arad), Dobre Șerban (București), Roșca Dan Ionuț (Cluj-Napoca), Ene Costin Sebastian (Pitești), Florin Gheorghiu (Vaslui), Adâncu Sergiu (Cornetu, Ilfov) - câte un abonament pentru un an de zile la revista Munții Carpați. Mulțumim tuturor celor care ne-au scris, răspunzând la concursul din numărul 28.
*
Persoana care a pierdut un binoclu pe munte poate telefona sau scrie la redacție, indicând zona și adresa poștală.
*
În 1973, în plină vară, prietenii mei de drumeție, Marta și Iosif Romok, împreună cu Agota, fetița lor, au plecat într-o tură în Piatra Craiului. Într-una din zile, vremea fiind "de ploaie", Marta cu fetița au rămas la bază iar Romok s-a avântat spre creastă. La un moment dat, când era într-o zonă stâncoasă, s-a declanșat o ploaie cu tunete, fulgerele descărcându-se dezlănțuit în peretele de stâncă.
Stânca fiind udă, la fel și locul unde se adăpostea inginerul Romok, acesta a simțit la un moment dat tensiunea electrică creată și, dându-și seama de pericol, a scos din raniță hainele uscate (hanorac și pulover) și le-a așezat sub bocancii uzi și ei, întrerupând astfel contactul cu stânca aflată sub tensiune. O întâmplare palpitantă, la care omul de munte, înțelegând fenomenul, a reacționat promt, corect, cu sânge rece.
Sanda Nicolau (Cluj-Napoca)
Stația CFR București Nord oferă serviciul rezervări telefonice. La 9522, între orele 5-23, se pot rezerva locuri, numai în ziua plecării trenurilor, la clasele I și II, în trenurile cu regim de rezervare care pornesc din Gara de Nord, numai pentru traficul intern. Rezervarea telefonică este valabilă până cu cel mult 30 de minute înainte de plecarea trenului și costă 20.000 lei pentru fiecare loc solicitat.
Rubrică realizată de Ică Giurgiu plecând de la scrisorile iubitorilor muntelui.
Sunt acuzat de mai mulți cititori, mereu alții, după apariția fiecărui număr al revistei,
că nu am introdus și alte materiale, despre alte masive, în numărul respectiv.
Toți oponenții au dreptate, până la un punct. Vrem să știm mai multe și mai repede despre importantul spațiu montan românesc; nu a fost și nu este suficient doar să vrem.
| Autor: Ică Giurgiu
Înscris de: Cătălin Olteanu
Vizualizări: 2768, Ultima actualizare: Joi, 7 Aug 2003 |
|
