Data: 16 - 18 septembrie 2005
Participare: Nicu Posta, Mirică Gheorghe, Nini Porojan, Gianina Porojan, Viviana Porojan (5 luni), Mariana Beneş, Cătălina Posta, Marus Prundaru, Violeta Sprinceană, Costi, Ileana Bocanciu.
Zona de desfăşurare: Munţii Bucegi - Cabana Bolboci
Scopuri : Refacerea marcajului cruce galbenă spre Cota 2000 şi aniversarea zilei de nastere a trei dintre participanţi.
Colaborare : Serviciul salvamont Dâmboviţa (transport + vopsea)
Sponsorizare : S. C. Vicas S. A., S. C. Sivicrom S. A. (vopsea, diluanţi)
Descriere :
Vineri 16 septembrie 2005
Demult plănuiam o ieşire de marcare şi iată că ocazia s-a ivit, aşa că vineri după-amiază ne-am îmbarcat în două maşini, cu bagaje foarte puţine, deoarece plănuisem să lăsăm maşinile la Tabăra Vînătorul şi să urcăm la Bolboci pe cruce albasrtă, prin Cheile Zănoagei. Dar ora era târzie iar sus nu părea chiar senin, aşa că am hotărât să mergem cu maşinile până la cabană. Drumul pe Orzea (pe la Sanatoriul Moroieni) a fost neaşteptat de bun, faţă de ce ne aşteptam să găsim. Se lucrează la el şi doar într-o zonă, pe o porţiune de căteva sute de metri am găsit noroi foarte mare, în rest am venit fără probleme. La intrarea în Cheile Zănoagei (17 : 00) am oprit, am lăsat maşinile şi am pornit înpoi prin chei. Băieţii au luat topor, joagăr şi cuie, eu şi Mariana câte o cutie de vopsea albă iar Gianina şi Viviana au rămas de pază. Podeţele din chei, primele două la care am fost, erau de curând peticite cu treptele sau balustrăzile care lipseau, ceea ce pentru noi a fost o mare surpriză, deoarece de vreo 20 de ani încoace, tot noi le-am refăcut. S-a mai completat pe ici pe colo, dar treaba era făcută aşa că ne-am întors, eu şi Mariana reîmprospătând albul de la marcaj.
La ora 19 : 00 eram înapoi, iar la 19 : 30 îi imbrăţişam pe Nina şi Doru Nache, vechi şi buni prieteni, cabanieri la Boolboci. Nu peste mult timp, a sosit şi maşina de la Salvamont aducându-le pe Violeta şi Cătălina precum şi vopsele şi provizii proaspete. Am primit două camere, după care am coborât la masă. Sosise şi Doru Diaconescu, şeful formaţiei Salvamont Dâmboviţa, aşa că petrecerea putea să înceapă! Cu toate că nu mă pricep deloc, având la îndemână căpşuni proaspete şi ajutorul Ninei, am făcut rapid un tort (având în vedere că erau prezenţi trei sărbătoriţi: Nicu, Mariana şi Ileana) pe care însă nu aveam cu ce să-l ornez, aşa că, având la mine o grămadă de fotografii, am decupat o mulţime de personaje, în special pe cele prezente, le-am înfipt în scobitori şi am salvat astfel situaţia. Cheful s-a prelungit până târziu, cu toate că a doua zi aveam de muncă.
Sâmbătă 17 septembrie 2005
Deşteptarea şi micul dejun, după care, pe o vreme splendidă, am pornit la drum toată trupa. Am trecut peste barajul Bolboci şi am urmat drumul la dreapta ce coboară în serpentine până la baza lui. Din această zonă, am început să refacem marcajul cruce galbenă ce vine de la Cabana Zănoaga şi urcă spre Cota 2000. Primele semne le-am pus chiar la începutul noului drum forestier spre stânga ce urcă preţ de câteva sute de metri, după care începe poteca propriu-zisă. Noi fetele am remarcat cu spor iar băieţii au degajat poteca, folosind din plin toporul şi joagărul. Atmosfera era ca de obicei veselă, presărată cu glume şi bancuri. Cea mai cuminte a fost Viviana, foarte bucuroasă că e scoasă din nou la plimbare. Pe la ora 14: 00 am ajuns în poiană, la golul alpin. Şi cum foamea ne dădea târcoale de ceva vreme, am scos merindele din traistă şi ne-am aşezat la masă. Tocmai bine, pentru a invita şi pe Mihai Cernat împreună cu alţi trei prieteni, care sosiseră din Cota 2000 şi cu care ne dădusem de altfel întâlnire în traseu. Ei au luat-o apoi înainte spre Bolboci pe traseul variantă care iese deasupra lacului, urmând ca noi să venim mai lent, odată cu marcajul refăcut. Am sosit la Bolboci în jurul orei 19: 00, cam obosiţi, dar bine dispuşi pentru că am făcut treabă bună. Un nou tort şi masa festivă au încălzit din nou atmosfera, făcându-i pe toţi cei prezenţi în cabană să participe la petrecerea noastră. Am stat până târziu, am cântat şi abia spre ora 2: 00 ne-am retras la culcare.
Duminică 18 septembrie 2005
Ne-am trezit veseli, după cât de scurtă a fost noaptea, dar vremea nu se mai arăta prielnică, aşa că turul de orizont de pe Podul cu Flori a fost amânat pentru altă dată. Am coborât la masă şi după micul dejun care ne-a ţinut şi loc de prânz, ne-am luat rămas bun unii de la alţii şi de la cabanieri şi am pornit spre casă. Mihai şi prietenii săi, însoţiţi de Violeta au coborât pe Valea Ialomiţei până în Moroieni, iar noi ceilalţi cu maşinile, pe Orzea. A fost o tură frumoasă, cu muncă dar şi cu chef! Următoarea, peste trei săptămâni, pentru a continua crucea galbenă spre Cota 2000!
20 septembrie 2005 - Ileana Bocanciu - A. T. Chindia Târgovişte
