Comunitate

Caută

Evenimente
Vă recomandăm
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Parteneri
Zitec - software outsourcing romania

Ştirile Radio Cluj


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook

Jurnale - Miracole la Măcin

Bookmark and Share

Miracole la Măcin

   Unde să mai mergem? De zăpadă moale ne cam săturasem, ar fi mers ceva cu verdeaţă... Dar şi nişte stânci să fie, că fără ele muntele parcă nu-i munte. Prima oară ne-am gând la munţii Buzăului, dar ce-ar fi să mergem în Măcin? Nu mai fusesem, şi nici nu ne-am uitat pe o hartă rutieră să vedem câţi km sunt până acolo, dacă e posibilă o tură de o zi (s-au dovedit a fi cam 600 dus întors, pe autostradă până la Cernavodă şi apoi pe judeţene şi naţionale, cea mai rapidă variantă cred, pentru că bacul la Brăila e mereu imprevizibil, iar traficul prin Vadul Oii e prea intens şi riscant cand te grăbeşti).
   Prima oprire a fost la Capidava. Un loc putin umblat, nevalorificat turistic, dar minunat. Caţiva căţei ne-au dat târcoale şi au primit porţia binemeritată de sticsuri.

 Ostrov Catei Cetate

    De aici am mers întins spre Măcin, fără probleme deosebite. Doar la o curbă strânsă cu troiţă mi-a trecut prin minte să-mi fac cruce, şi având doar o mână pe volan era să cam ies din carosabil:).
   Orientaţi după vechiul ghid de Munţii noştri am încercat să găsim popasul turistic Culmea Pricopanului. O dărăpănătură părăsită.... Nu părea loc bun de lăsat maşina. Hai să facem plinul în Măcin şi mai vedem. Ne-am hotărât să mergem spre mănăstirea de la Fântâna de Leac, după cum arăta un indicator relativ proaspăt (pe harta veche nu apărea). Într-adevăr, o mănăstire în construcţie, loc bun de lăsat maşina (că doar nu şi în curtea mănăstirii....). Aproape de un teren de grătărişti de unde, totuşi, miraculos, nu răzbea nici un zvon de hip-hop-manele-populară (cum urma să descoperim la ieşirea din tură, răzbind printre chiolhanurile adăpate la Fântâna din apropiere).

 Clopot Manastirea FantanaTamaduirii

    De la mănăstire am pornit „la ochi” spre culmea Cheia, se vedeau stâncuţe apetisante. Am ajuns curând la poale, am sărit un gard şi am intrat într-o lizieră cu liliac înflorit. Curând am început să urcăm, flori peste tot. Şi straniu: maci de câmp în vârful muntelui! Firesc, totuşi, dat fiind că altitudinea era de nici 200 de m.

 Maci_1

 Albastrele Irisi

     Peste un sfert de oră ne-am adunat printre stânci şi am intersectat câţiva turişti care veniseră de vineri cu cortul în zona. Făcuseră toată creasta Măcinului (azi era duminică). Târzior, târzior, ne-a zis un domn simpatic. Eh, şi noi, bucureşteni leneşi:)
   Am dat de un şarpe măricel (Elaphae longissima) şi ne-am minunat de primii megaliţi întâlniţi, lângă care desigur că ne-am şi pozat.

 DragosMacin MihaCheia

     După megaliţi, din nou pădurice deasă, de un verde crud. Începea să se facă foarte cald (oare cum o fi în august pe acolo, cred că te coci). Verdele totuşi mai ţinea de sete ochilor (dar aveam şi apă, fiind avertizaţi de vechiul ghid turistic).

 VfCheia

    Privit în urmă vârful Cheia nu mai părea la fel de spectaculos. Totul se transformase într-un fel de rai inedit. Nu semăna cu nimic din ce mai văzusem, deşi, dacă ar fi să fac o comparaţie, era un fel de amestec de Poienile Liciovacei (Banat deasupra Nerei) şi Retezat, cu un strop de Bucegi.
    Ne-am dus la vale spre prima şa mai adâncă din cale, întâlnind în drum stive de biscuiţi stâncoşi (pot fi văzute în albumulul cu poze "serioase" la http://alpinet.org/main/colshow_ro_idcol_4688_what_all.html).
    De aici peisajul se schimba substanţial, părea că ne apropiam de un pasaj dintr-o creastă nordică făgărăşană. Eram de fapt în urcuş spre vârful Caramalău. Desigur că se putea ocoli totul pe versanţi, dar care mai era farmecul? Ne-am hotărât să prindem toate hornuleţele posibile.

 CaramalauCreasta CaramaluCreasta2

     Ne-am căţărat ce ne-am căţărat pănă am ieşit pe vf. Caramalău. Plin ochi de forme interpretabile în fel şi chip: catapulte, pilaştri, ferestre. N-am ratat ocazia să ne strucurăm printr-o fereastră (de fapt doar Dragoş, pentru că eu şi mami nu prea încăpeam cu rucsac, aşa că am preferat să trecem pasajul pe deasupra).

 PrinFereastra LaReveCaramalau

  Privim apoi în urmă şi vedem un fermecător sobor de stânci.   După Caramalău a urmat Vraju, dacă aşa se numeşte vârful cu o cruce de lemn pe vârf. Între Caramalău şi Vraju e doar tăpşan de iarbă. Mai în stânga, pe traseul turistic marcat cu dungă albastră (care apare undeva din dreapta cum treci de Caramalău) locul e presărat pe alocuri cu bolovani, unii mai crăpaţi ca alţii. A meritat urcat şi pe Vraju, la cruce. Peisajul diferă prin faptul că se deschide bine către sud perspectiva spre culmea Pricopanului. În plus, nici o stâncă nu trebuie ratată într-o astfel de zi:)

 BoloCrapat Vraju0

 Vraju1 Vraju2

     De la vârful Vraju am ţinut puţin dunga albastră şi iar am părăsit poteca (interzis în parc...). A urmat un vârf secundar, deasupra zonei unde parcul e întrerupt. În urcuş ne-am confruntat cu altă bucurie: o ţestoasă adevărată (Testudo graeca)!

 Testoasa1

    De pe vârful secundar am coborât la un platou cu stânci presărate din cer, şi cu porţi transportate de la Stonehange de nişte turişti entuziaşti.

 Stonehange
    Cum micuţul începuse să mormăie a plictiseală şi aveam cale lungă de întors acasă am luat-o la dreapta pe deasupra carierei. Pe o potecă am întâlnit un cuplu de ţestoase în exerciţiu ritual. Le-am ocolit pe sus fără să le deranjăm.
 Testoasa2 Testoasa3

 PIC01415
      Apoi un baldachin de stâncă ne-a ţinut calea şi n-am rezistat să nu ne hodinim o leacă. Deodată, un guşter asezonat cu stânci!
 Guster

   Am ieşit curând în poteca marcată şi coborîrăm intempestiv de pe tărâmul miracolelor pe cel al manelelor. Spre purificare zăbovirăm (unde altundeva?) la Fântăna de leac. Ca să ne lecuim de cele văzute? Aş vrea să cred că nu. Mai degrabă, atunci când vi de jos poţi să te lecuieşti de prea-lumesc pentru a-ţi bucura deplin fiinţa cu ce găseşti mai aproape de cer. Reîntorşi la mănăstire am aflat cu bucurie, aşa cum v-am mai zis, că nu răzbătea nici un zvon de gălăgie dinspre parangheliile adiacente.
    Miracol? Cu siguranţă. Ba vânt constant puternic din nord-vest, ar zice scientist-ul din mine (dovadă, erau şi mori de vânt producătoare de energie electrică). Sau amândouă, zice omul.
 LaPlaja

Autor: Virgil Iordache
Înscris de: Virgil Iordache
Vizualizări: 16874, Ultima actualizare: Joi, 1 Mai 2008



Legaturi cu Ghidul Montan:
Muntii MACINULUI  


O poză: [N-am găsit]

Un articol: [N-am găsit]

Un traseu:
Luncavita-Nifon-Cabana Muncitoreasca Mitrofan-Valea Curaturi-Saua Tutuiatu

 

Comentariu
Emi Cristea Emi CristeaAdministrator Alpinet , Joi, 1 Mai 2008, 17:21

Da!

Corina Ciuraru Corina Ciuraru, Luni, 5 Mai 2008, 11:19

Zic si eu ca Emi: Da! Ati patruns cu adevarat in lumea minunata a Macinului. Munti mici, dar plini de "comori" nebanuite.
Felicitari pentru tura!

Virgil Iordache Virgil Iordache, Marţi, 6 Mai 2008, 9:11

Da! A fost o tura minunata, cu o mare densitate de frumusete pe metru urcat si metru patrat explorat:-D Multumim!

Comentarii pentru acest articol
Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii