Comunitate

Caută

Evenimente
Vă recomandăm
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Parteneri
Zitec - software outsourcing romania

Emisiunea Sport Extrem la Radio București


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook

Jurnale - Mont Blanc, august 2011, Nid d'Aigle - Tete Rousse

Bookmark and Share

Mont Blanc, august 2011, Nid d'Aigle - Tete Rousse

Cuprins

  1. expeditie mont blanc – bucuresti – chamonix
  2. expeditie mont blanc – pregatiri
  3. expeditie mont blanc – Tete Rousse, prima zi de urcare
  4. expeditie mont blanc - varful
  5. expeditie mont blanc - cateva concluzii
  6. pagina de feisbuc - sa dai like daca iti place:)
Nota: acest jurnal face parte dintr-o descriere mai ampla a intregii excursii pe Mont Blanc, pe ruta clasica - Tete Rousse, Gouter. Prezinta doar ziua 1, intre Nid d\'Aigle si Tete Rousse. Restul descrierii poate fi citita urmand legaturile de mai sus. Mai multe poze se pot vedea tot in link-urile de mai sus.

Tramway du Mont Blanc spre Nid d\'Aigle

Dupa un somn bun in camping, de dimineata am pornit catre gara TMB. Evident, am plecat in oarecare intarziere. Apoi, la gara, nu am gasit loc de parcare. Asa ca ne-am dus "La iarba". Din fericire, acolo erau locuri de parcare si nu ne-am chinuit prea tare. Insa, dupa ce ne-am pus rucsacii si bocancii si am pornit spre gara, ne-am dat seama ca strada e in rampa. Si da-i si urca....si urca...si urca...si nu se mai termina. Intr-un final, reusim sa ajungem in gara, transpirati si obositi. Luam bilete in graba si mai asteptam inca 2-3 minute pana la sosirea trenului. Oarecum linistiti. Parca nu prea suna a oameni care se pregatesc de ascensiune, nu? In fine, sa trecem peste asta. Ne inghesuim in trenulet si incepem urcarea. Foarte abrupta. Uneori e nevoie sa ne inclinam destul de mult in fata, din cauza rampei. Un pusti doarme langa noi. Se tine de bara. Trenuletul urca. El aluneca. Dar nu deschide ochii. Se aseaza mai bine. Mai urcam un pic. El tot aluneca... Si asa a tinut-o pana sus. Sa stai drept, nici vorba. 
Totul se vede "intr-o dunga".
   

TMB merge prin padure, unde nu e mare lucru de vazut. Apoi iese in golul alpin unde sa vad bolovani si gheata care se scurge la vale. 
Urcam, urcam, de la 600 la 2400. Pe contrasens, in trenuletul care cobora, stateau alpinisti arsi de soare. Unii satisfacuti, altii dormind. Ne gandeam...bai, in ce ne-am bagat? Uita-te la ei cum sunt si ce echipament au si ce  bine sunt facuti...cum reusim noi sa ajungem acolo?

La Nid d\'Aigle, aglomeratie multa. Imediat ce coboram din TMB, un info MB vine spre noi, la naiba nici nu eram greu de reperat intre turistii normali, prin echipament era clar ce urmeaza sa facem. Vorbim, intrebam, aflam pe unde si cum e traseul. Apoi, zbang, ne zice ca la Gouter nu e permisa camparea si ca traseul Tete Rousse - Gouter e mult mai facil cu rucsaci usori. Bine ma, tu sa fii sanatos, ce stii tu?!

Nid d\'Aigle - Tete Rousse

Incepem sa urcam, de data asta fara mijloace mecanice. Poteca, foarte vizibila si circulata. Din loc in loc, momai. Destul de abrupta. Greutatea rucasacilor se face simtita. De pe la 2500 si ceva, o parte dintre noi incep sa-si depaseasca recordurile de inaltime, metru dupa metru. Rucsacii sunt din ce in ce mai grei.

Din fata, coboara destul de multi turisti. Dupa echipamente clar ca au atacat varful. Toti au rucsaci relativ mici. In nici un caz ca ai nostri. Fuck them, au avut rezervare la Gouter. Inca suntem pe val. Pe la 2800, valul s-a terminat.

La Baraque des Rognes incep, deja, sa ma intreb daca o sa ajungem la Tete Rousse. Varful...era undeva departe, nu mai exista. Imi doream sa ajung la primul refugiu, la 3100. Rucsacul ma apasa pe umeri. Din cand in cand mai apare cate un ibex indiferent. Ne ignora...ia uite-i si pe fraierii astia...

Ne depasesc niste belgieni cu rucsaci cam ca ai nostri. Dar nu putem tine pasul cu ei. Ni s-au parut simpatici, am vorbit un pic. Si ei tot spre varf. Mai bagam, mai urcam...apare in sfarsit refugiul Tete Rousse.  

800 de metri mai sus, Gouter ne face cu ochiul.  

Cui ii pasa??!?! Cine dracu\' m-a pus sa fac asta? Umerii ma dor. Apare si zapada. Un nou info MB, tot in geaca portocalie. E din Nepal.  Ne spune si el ca la Gouter camparea nu e permisa si ca sfatul lui e sa campam la Tete Rousse si sa plecam cat de usori putem catre varf. WTF? Astia sunt cu capu\'? Noi la Gouter vom sta. Maine. Pana atunci, trebuie sa supravietuim la 3100.

Din fericire, ne simtim bine (dar obositi). Adica altitudinea nu o simtim. Respiram normal, nu avem dureri de cap. E bine, nu?

In refugiu

Istoviti, intram in refugiu. Mancam ceva, bem apa. Ah, mi-am adus aminte, la fiecare 30 de minute pe traseu am baut apa. Stam, ne revenim incet-incet. Umerii ma omoara.

Refugiul Tete Rousse e extrem de misto. Noi nu avem cabane care sa arate asa de bine. La intrare te descalti, nu intri in bocanci/coltari. De asemenea, la intrare, exista niste dulapuri in care poti pune echipament. Asta daca le gasesti libere. Contra un eur, le inchizi. Cand deschizi, iti primeste moneda inapoi.

Incep sa apara primele intrebari. Ce facem? Mai putem? Eu am dubii serioase. Marturisesc ca nu ma incanta rucsacul extrem de greu si perspectiva de a urca inca 800m altitudine cu el in spate. Si distanta? Ah, nu am zis. Am citit pe undeva ca lungimea traseului intre Tete Rousse si Gouter este de...800m. Cum ma? La fiecare metru parcurs, urc 1? Nu se poate. Ei bine, da, se poate. Practic, din ce vedem de la Tete Rousse, este o creasta care se catara. Si se mai traverseaza din cand in cand.

Prima traversare este Grand Culoir, care se vede de la Tete Rousse, din zona corturilor. Altitudinea le Grand Culoir este cca 3200, iar de la Tete Rousse faci cca 20 de minute. Deja erau doua persoane care ne-au zis sa campam la Tete Rousse si sa mergem cu bagaj usor catre varf. Ne-am reintalnit si cu belgienii. Ei campau la Tete Rousse si urcau a doua zi catre varf, cu plecare la 02: 00. Da, doua dimineata. Cand unii abia se culca. Altii plecau spre varful Mont Blanc. Ei erau 3, o fata si doi baieti. Ca si noi. Dintrei ei, unul mai urcase pe varf, altul pana la Gouter, iar fata era prima data pe Mont Blanc. Scopul lor era sa urce a doua zi catre varf si sa coboare in Saint Gervais. La cum au trecut pe langa noi, nu parea imposibil. Deja, incep sa apara primele indoieli.

Oare sa atacam si noi varful incepand de la 3100? Mai cerem informatii. Parerile ne sunt impartite. Parca totusi am vrea sa ne aclimatizam mai bine. Nu stim ce sa facem. Eu sunt cel mai reticent la a urca intr-o singura zi. Nu stiu cum urmeaza sa ne comportam la peste 3000m. Ne aflam, deja, in fereastra de altitudine la care apar probleme, intre 3000 si 5000m. Inca ne simtim bine, avem pofta de mancare, nu respiram greu, capul nu ne doare si reusim sa bem apa constant.

Deliberam, mai intrebam, ne gandim, apoi in jurul orelor 16, luam decizia...plecam la ora 02: 00 spre Mont Blanc. Prognoza meteo se pastreaza buna. Ne ingrijoreaza oboseala si altitudinea. Urmeaza o seara de pregatiri, topit zapada, un pic de somn si ascensiunea.
Autor: Horia Mocioi
Înscris de: Horia Mocioi
Vizualizări: 5168, Ultima actualizare: Duminică, 11 Sep 2011


Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii