Comunity

Search

Events
Don't miss
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Partners
Zitec - software outsourcing romania

Stirile Radio Cluj


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook

Diaries - M-tii Rodnei –puls eco-turistic in debut de mai

Bookmark and Share

M-tii Rodnei –puls eco-turistic in debut de mai

Consemnare 05 05 2005

M-tii Rodnei -puls eco-turistic in debut de mai

Cu M. Ghetie

O pasionata iubitoare de natura ma rugase de vreo 3 sapt. sa fac niste observatii & culeg imagini actuale privind starea de fapt eco-montana in zona nordica a Parcului National M-tii Rodnei-Rezervatia Stiintifica Piuetrosul Rodnei si Parcul Natural Mtii Maramuresului. La inceput abundenta zapezii/riscul avalanselor, mai apoi ploile finalului de aprilie au zadarnicit intentiile. In cele din urma, cu toata avertizarea meteo din 3 mai a.c., am decis s-o intindem in Fagarasii Maramuresului pe care-i bat cu bocancul si iubesc nespus de vreo 45 de ani.

Pentru a evita rupturile asfaltice (aici sunt banii d-voastra & rovigneta) de pe Gutai si a scurta la maxim deplasarea auto plus timpul alocat ajungerii la tinta, am luat-o prin Cavnic-Pasul Neteda-Calinesti-Valeni-Birsana-Valea Izei-Dl. Moisei. Plecam din B. Mare la 5, 50 dim., la Sacel un caprior sperios ne taie asfaltul fascinindu-ne, gramezile/haldele de rumegus din curtile & ograzile taranilor, mult mai multele depozitate in lunca ingusta a Izei sau direct pe maluri si in vadul acesteia oripilindu-ne prin grozavia si ostentativitatea lor impreuna cu stivele uriase de cherestea, gramezile de busteni si asa zisele gatere, de regula circulare antrenate cu motoare diesel, de tractor. La 8 o coteam dreapta, in amontele vaii superioare a Izei, spre izbucul -monument al naturii -Izvorul Albastru a Izei. Dl. Moiseiului in straie albe, idem Moiseul insirat pe valea Viseului, cu acele, unice prin picturalitate, terasari si gospodarii muntenesti, acum rasarind fastuos dintr-un urias buchet al miilor de ciresi in floare. Soare. Frontul meteo amenintator ramasese prin Gutai, Piemontul Varatecului & Botizei. Fiind a 3-a zi de Pasti nu se lucra la padure in schimb am intilnit multime de tarani iesiti la plug/grapat cu atelaje de caii, altii la claca pusului de cartofi in ingustele holde minutios & abundent fertilizate cu balegar de grajd.

 6 km de drum auto forestier din ce in ce mai distrus, intens circulat de multi ani, de nimeni intretinut, in dreapta lui, afunda, abundent-nabadaioasa si vuinda Iza. Busteni uriasi de fag in dreptul unei fosta frumoasa cabana forestiera, acum pustie, in spatele ei un vechi grajd-sura cu arhitectura minunata, autentica, lasat de izbeliste, la nici 100 m mai sus si pe dreapta o halda uriasa de rumegus deversata in malul drept al Izei (l-am foto la retur). Vechii parapeti, morcovii drumarilor partial disparuti, rasturnati, rupti. Superbe stincariile malului sting al Izei, calcare eocene in pereti semeti invitind la escalada, pe alocuri surplombati. Albia colmatata cu busteni, ragalii, ramuri. Trecem de zona caderii intr-un ingust si fotogenic canion, apele-s miloase din cauza topirii extraordinare stimulata de valurile de aer cald. Ne apropiem de vasta deschidere a Poienii Izei, stive de lemn, busteni de fag in curs de incarcare pe o caruta asistata de un padurar suit aici cu o Dacia papuc. Malul sting defrisat, natural regenerat cu molidis de 1-3 m. Citeva razlete gospodarii, tipicele garduri din birne de brad. Abia au inflorit brindusele si calcea calului. Din nou malul Izei, spurcat de deseuri lemnoase, butuci, ragalii, pet-urile muncitorilor forestieri, bidoane de ulei mineral de la TAF-uri si drujbe, vetre de foc alandala, stive de metere, cursul vaii cu praguri rezultate din colmatarea cu resturi lemnoase. Ajungem la cabanele silvice de la raspintia vailor. Alte stive asteapta incarcarea in masini si transportul spre Moisei, alaturi busteni abia tractati, un tractor cu remorca plina ochi cara bolovani de riu pentru vreo fundatie. La stinga podului Iza, la nici 200 m de izbuc-arie protejata-si pestera de dincolo de sifon dezvoltata peste 1200 m lungime cartata. Molizii pe care fusese marcat patratul rosu-alb pentru a demarca zona au fost in cea mai mare parte doboriti cu drujba. Unii mai poarta simbolul protectiei, neagresiunii zonei. Degeaba! Pe malul sting al Izei o impozanta si frumoasa cabana silvica de vinatoare. In spatele ei fostele dependinte s-au ruinat.in Iza generind, alaturi de gunoiul menajer abundent, un aspect deplorabil. Exploatarea forestiera se face acum pe un afluent vestic al Izei insa drumul auto forestier era blocat cu arbori recent doboriti.

Incredibil de vinjos si abundent suvoiul Izei navalind din izbuc, pravalindu-se de sub blocurile sisturilor cristaline in albia placata cu stincarii. Pe malul sting fusese un pavilion-ciuperca pentru sindrofii comunist-proletare, ca norocul s-a prabusit, a ramas insa inutilul si inesteticul pod de lemn de deasupra izbucului impietind asupra frumusetii obirsiei la vedere a vaii.

Nici pe departe arealul nu aduce a zona legal si riguros ocrotita, e a doua oara in 5 ani cind plec de la Izvorul Albastru al Izei cu un sentiment al frustrarii. Zona (poate si cabana si acareturile silvice apropiate) ar putea fi exploatata turistic ca puncte de acces spre Muncelul Raios, Taul Muced, Batrina. Ne linisteste.buncarul-pavilion de filare-impuscare a ursilor din dreapta drumului, cu un loc de hranire-momire pe malul Izei. La asta suntem de neintrecut!

Coborind spre Moisei mai imortalizam frumuseti, poate unice, decupind din cadru cu atentie urmele trecerii (ne) omului sau focalizind deliberat asupra lor ca intr-un disperat si inutil memento.

Drumul spre Borsa ne completeaza imaginile gospodariilor rasarind dintre ciresii in floare dar si pe cele privind poluarea cu rumegus si gunoaie menajere de tot felul a minunatei vai a Viseului, la 10, 15 parcam in curtea unui amabil borsan de pe str. A. Iancu, ne luam rucsacii de tura si, amenintati de iminenta schimbare a vremii purcedem spre Pietrosul Rodnei curtat de nori si voaluri sidefii de neguri. Apreciem din nou marcajul banda albastra reinoit recent, mai inainte uriasul panou care anunta pompos intrarea in Parecul National Mtii Rodnei-nord. Basme! Ma intreb retoric cum o fi aratind un parc national prin Africa, Elvetia, Croatia, Austria, Italia. USA. SIGUR nu ca-n Romania! Str. Pietroasa si o varianta de marcaj volteaza stinga, in circa 1 ora aveam sa constatam ca accesul autoturismelor/camioanelor este mult mai sus, spre masiv, decit in urma cu 1-2 ani. In 45 minute ajungem la pirleazul ce demarca in fata v. Pietroasa, intinindu-se cu str. Pietroasa, la dreapta desprinzindu-se traseul vechi si str. Turnul Rosu (denumit dupa acea formatiune stincoasa ruginie si fotogenica ce separa Zanoaga Mare de Zanoaga Mica).

Minune si soc! (ma repet, pentru cei care au avut ne-sansa de-a cunoaste zona(masivul de prin anii 1960). Spre stinga, mai departe, vf. Fetei situat sub piramida impresionanda a vf. Puzdre, cu versantul nord-vestic defrisat la ras. In fata Pietrosul Rodnei, (de la dr. spre stg.) de la Culmea Hotarului-Zanoaga Mica, Turnul Rosu, Zanoaga Mare, Piciorul Mosului, valea Pietroasa, Piatra Alba si piciorul acesteia coborind in malul stg. al vaii Repedea, pe o lungime de minim 1, 5 km si o latime de 350-500 m briul padurii de molid a fost ras cu drujba si toporul lasind in loc o plaga brun-intunecoasa. Incredibil (probabil la altii, nu la noi, mioriticii in eterna tranzitie)! O alta zona amplu jumulita e la stinga v. Pietroasa, aproape de golul alpin aferent Pietrei Albe. Un taran scoate balegar pentru pus cartofi folosindu-se de o tileaga si-un bidiviu.Il ajuta tincii de 10-12 ani si tinara-i sotie, prematur imbatrinita de sarcini si istovitoarele munci. Picura deja. Coborim spre vale observind ca salciile vechi, monumentale prin scorburile lor ciudate, au fost la rind drujbalite doar pentru ca.sa nu mai fie. Au ramas cioatele ciungite, restul lemnelor au fost folosite pentru astupat brese-n garduri de birne. Stive de scindura, bile-manele, grinzi, capriori in toate curtile. Vile imense demostrind curioasa prosperitate. Un Audi sidefiu spalat ecologic in apele Pietroasei, ajuns aici pe fosta ulita Pietroasa, mai sus o dubita Mercedes. In albie pungi, ambalaje, cirpe, lina, pet-uri, folii de polietilena, deseuri textile.doua traditionale piue si canalul de aductiune din scindura captusita cu muschi uscati, dezafectate, ceva mai sus o micro hidrocentrala.dezafectata si ea. Stive de salcii recent rapuse doar ca sa amplifice perspectiva. Parasim valea luind-o la dreapta, spre ultima casa. Un tractor scoate balegar la o tarla de cartofi. Tot mai fascinante culmile inzapezite ale Pietrosului. Tot mai oribile vast-despuiatele zone prin defrisare. Intreb un localnic cine a taiat codrul? Imi raspunde hitru-criptic, oaminii?! Aici functioneza codurile nescrise ale Camorei. Cind s-a taiat mai mult? Pina amu-i anu. Da si iarna iasta. Lasam la stinga ultima gospodarie munteneasca, imediat prindem sleaul drumului ce suie spre Zanoaga Iezerului pe Piciorul Mosului. Molidisurile separind odinioara pienile cu pajisti si afin s-au cam dus, au ramas cioatele, marginile de scinduri, ramurile alandala si rumegusul. In pajiste trunchiuri de tineri molizi recent taiati si tractati hipo. Mai sus finare, colibe si casoaie de varat, in ultimii ani puncte de prelucrare haotica-evazionist-ilegala a lemnului. Observam si fotografiem unele sit-uri cu astfel de destinatii recent parasite, folosim drept irefutabil fundal-argument Pietrosul Rodnei pentru a nu ni se ride-n nas si spune ca am vazut astea pe-alt-unde.

Un suvoi-torent curge, ca niciodata vreodata pe-acolo, dinspre limita fostei Rezervatii Stiintifice Pietrosul Rodnei si fostul fort a lui Traian, locul unde existase pina-n 1990 un panou cu regulile-obligatiile celor ce intra-n protejatul (vrajeala!) areal. Masa si bancile au fost distruse, a ramas doar gunoiul, cutiile de conserve si orice altceva imaginabil, pe amplasamentul fostului fort s-a ridicat de vreun an o cabanuta din lemn, posibil dorit punct control. Ma intreb cum de nu l-au incendiat deja. Pitigoi, gaite, cinteze, sturzi, cuci, grauri, mierle, dumbravence, sure codobaturi balansindu-si cozile, ciori, acrobatici corbi, urme de vulpi, rare de iepuri. Desigur ici, colo, nu adunate-n pasaresc conclav. La dreapta si fosta liziera inferioara de molid mai exista o cabanuta-refugiu, in spatele ei o stiva de trunchiuri de tineri molizi, mai demult taiati. Am facut 11/2 ore pina aici. Suim pe unul din numeroasele variante ale drumurilor de TAF-sleauri de tractat busteni, demarcarea parcului national (asa-i zice dar va asigur ca de fapt nu e!) patrat alb-rosu realizat cu efort si costuri in 2004 e vizibila dar.eludata evident. Pina in 1990 de aici pina la liziera superioara existase un briu compact de molidis traversabil, pentru a ajunge-n golul alpin, in circa 11/2 ore. Codrul era dens, compact, intunecos, cu urme frecvente de jivine de tot felul, inclusiv lup, cerb, urs. Acum e pustiu si liniste dar.avem in compensare panorama cit colo, pina-n Bardau, Toroioaga, Caprei, Cearcanu din lantul Mtilor Marmuresului recent decretat parc natural. Traversind zona devastata cu iz selenar sau amintind de catastrofa vulcanologica Mount Saint Hellen -USA, fotografiem stupefiati. Busteni recent taiati sunt abandonati peste drum, fasonati pentru a fi tractati.pe-nserat. Remarcam mai sus ca multi arbori au cazut de secure, nu de drujba, fiindca aia se aude prea departe, cioate de 1, 1, 5 m, taire-n deplina bataie de joc, putine pilcuri de molizi neeconomici, nepretabili prelucrarii in cherestea, zmeuris, afinis luind locul padurii. Cotim stinga peste torentul nettiut ce vine dinspre Zanoaga Mare , urmam un picior, ca niciodata, direct spre belvedere, o stinca inconjurata pina in urma cu un an de molidis, de aici era unica sansa de-a scruta spre Borsa Poiana sau Piatra Alba, acum panorama-i.circulara. Urcusul se accentueaza, reapare molidisul si incepe ploaia, aproape concomitent cu placarea voltelor drumului cu nea grea si umeda, la inceput de 25-45 cm, la iesirea-n gol alpin de mai bine de un metru. Ne ascudem cite putin sub poalele precare ale tinerilor molizi. Apar primele gramezi mai recente sau vechi de gainat de cocos de ierunca. Pe la 1600 m vedem zburind doua femele de ierunca, frumoase, lutos-maronii, ciugulisera cetina intr-o recent creata, prin .defrisare haotica, poienita. Ploaia se cuminteste, chiar se opreste putin , dar avansam tot mai greu pe ultimele 3 serpentine troienite din greu. Intre doua gramijoare de gainat de cocos de ierunca observam una inconfundabila, de cocos de munte. Ne bucuram. Nici urma de lup, cerb, urs. Doar de vulpe. Ploaia reincepe la ultima volta si intrarea pe curba de nivel. Aici urmele vechi ale meteorologilor ce suie/coboara la Statia meteo Iezer cotesc stinga orientindu-se pe Piciorul Mosului spre un prim grup de stinci, taie apoi drumul ce duce la parapeti (acolo-i risc de prabusire-n valea Pietroasa, versantul fiind acoperit de avalansa) continuind spre grupul de stinci mai mari, de-acolo coborind repede spre Zanoaga Iezerului si constructiile statiei. Noi continuam pe traseul de vara, suntem primii in acest sezon. Cautam izvorul, e acoperit cu 1, 5 m de zapada post avalansa. Susura vijelios sub. Dupa 31/2 ore suntem la intrarea in Zanoaga Mare, acolo unde drumul coteste 90 grade stinga suind in rampa (troienita). Continuam spre inainte pe versantul vestic al Piciorului Mosului pentru a putea scruta (domina) caldarea glaciara, odinioara fieful ursilor si ciopoarelor de minim 10-12 capre negre ce-si antrenau iezii pe peretii pilniei albe si pe hornul nordic ce iese la vf. Pietrosul Rodnei (2303 m). Suntem uzi (nu ne-am pus pelerinele mizind pe efemeritatea aversei). Subit se deslantuie un vint nebun, rece, care curata culmile de neguri si nori. Ne bucuram sa observam ca piciorul acaparat de rododendron imbobocit (aici va inflori peste circa 1 luna) a fost plantat in 2003-4 cu molid dar mai ales cu zimbri (Pinus cembra), din pacate multi par a se fi uscat vara trecuta, sunt ruginii la virf. La stanga stincariei Turnu Rosu e un zimbru zvelt, spontan, ca un simbol. Stam o jumatate de ceas scrutind cu acribie versanti, culmi, brine, limbi de avalanse, fundul zanoagei, orice posibila locatie tipica pentru caprele negre. Nici urma de vreo salbaticiune! Incredibil.nu pentru cei ca noi care merg si vad totul la fata locului, in evolutie (corect involutie) post decembrista. La recenzarea din toamna 2003 fusesera inventariate 5 capre (strict pe versantul sudic al vf. Pietrosul Rodnei), la cea din toamna 2004 septelul in masivul Rodnei crescuse (?!) la vreo 75 ex. Ne intrebam daca aici, in Zanoaga Mare, locul lor predilect (pina prin 1996) nu sunt, unde o fi fiind? Inainte vreme urmele ursilor peste tot amprentate in nea, sol, te infiorau aici. Acum. Recent s-a efectuat o inventariere de primavara, pentru acest areal poate ca la una mica, din pix, la statia meteo fiindca aici nu exista nici urma de om. Si timpitii de noi care crezuseram ca ne vom poza cu capre si ursi! Sictir! Ne intoarcem profitind de urmele de la urcare, acum umplute de apa de ploaie, cu un zuvoi consistent dedesubt, scurtam pe alocuri, mai fotografiem dezradacinari post defrisari, virfuri de molid cu diametre de 20 cm abandonate, nu-s bune de scindura, cioate, ragalii. La punctul de belvedere surpriza, un citel, un copli de 10-12 ani si doi adulti. Unul e meteorologul, vechi amic, Danci Istrate zis Tiucu, excelent schior, deosebita de omenoasa si agreabila gazda a noastra in traversarile sau turele pe acest drag masiv. Nu ne-am vazut de vreo 2 ani. Ne imbratisam. Derulam amintiri. In urma cu 6 ani, baiatul sau mai mare, Cristi, era coborit de tatal sau pe schiuri in pilnia Pietrosului Mare, de pe virf, alaturi de fani clujeni, dejeni sau gherleni ai schiului alpin extrem. Atunci caprele negre erau pe Piatra laba, Umarul Pietrei Albe, Zanoaga Iezerului.paznicul de vinatoare Alexa el dadea bruji de sare in Zanoaga Mare, noi le admiram de la parapetul lui Ceasusescu, de pe Piciorul Mosului. Il intreb unde-s caprele? Nu stie. Nu poate spune. Camora.pedepseste. Ploua din nou cind ne despartim pentru a cobori pe un picior defrisat la ras, profitind de o scurtatura ce ne scuteste de jumatate ceas ocolire. Ploaia trece, pe holde au aparut clacasii plantatori de cartofi. Dupa 2 ore ajungem la masina. Curge ploaia din nou. Pornim spre Baia Mare via Valea Izei. Pe Dl. Moiseiului obesrvam vreo 12 motociclitti enduro, cu KTM-uri etc. noroioase, dovada ca au iesit pe drumuri de munte. La noi e admis, in vest numai pe piste special amenajet, nu-n areale silvice. Aici e paradisul (ilegalitatilor de tot felul)! Imortalizam oameni la arat si grapat, strafuri incarcate cu busteni de molid si brad.halde de rumegus, stive de cherestea, gospodarii autentic traditionale, din ce in ce mai rare, apar ca ciupercile manastirile, bisericile (unele in spirit traditionalist, multe kitchuristice), finatele-s aurite de miile de papadii, cerul se-ntuneca apoi casca o stirba gura prin care se hlizeste sardonic soarele amurgind. Dupa Budesti norii compacti si infricosatori aduc subit bezna adevarata, aia gheenica, sau de mina, dintr-o data pare ca zeii si-au rasturnat cada bai, ploua diluvian, stergatoarele de parbriz nu prididesc sa alunge suvoaiele bulbucinde. Noroc ca nu bate grindina si lipsesc descarcarile electrice alfel am fi crezut ca suntem in Chaos. In Pasul Neteda vreme se-mbuneaza, la Baia Mare o geana singerie anunta amurgul unei zile.

Sa fim bucurosi de tura facuta, prima la 2000 m / 2005? Cele constatate nu prea ne indreptatesc. Dar pe cine, cirtitori ca noi, baga lumea-n seama. Din perspectiva guvernatilor de ieri si de azi totul pare roz bombon.

Author: Lucian Petru Goja
Uploaded by: Ioan Bindeanu
Views: 9500, Last update: Fri, May 6, 2005



Links to the Mountain Guide:
Muntii RODNEI  
Comment
Fara foto Ovidiu Serban, Mon, May 9, 2005, 4:48 pm

"Frumoasa" radiografie! Mai urat este faptul ca "poza" poate fi multiplicata, pentru toate masivele, fie ca e vorba de Zarand, fie de Buila, Tarnov sau oricare altul. Orice excursie (de vara) implica o dubla intalnire:cu forestierii si, mai sus, cu ciobanii. Primii se ocupa cu "aranjarea" mediului forestier, iar ceilalti cu "aranjarea" mediului alpin. Cu unele diferente, desigur, in ceea ce priveste amploarea raului.
Cine a spus "codru-i frate cu romanul" n-a fost prea inspirat, se pare.

Comments for this article
Login or register to comment