Comunitate

Caută

Evenimente
Vă recomandăm
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Parteneri
Zitec - software outsourcing romania

Știrile Radio Cluj


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook

Jurnale - M-ții Rodnei –puls eco-turistic în debut de mai

Bookmark and Share

M-ții Rodnei –puls eco-turistic în debut de mai

Consemnare 05 05 2005

M-ții Rodnei -puls eco-turistic în debut de mai

Cu M. Gheție

O pasionată iubitoare de natură mă rugase de vreo 3 sapt. să fac niște observații & culeg imagini actuale privind starea de fapt eco-montană în zona nordică a Parcului Național M-ții Rodnei-Rezervatia Științifică Piuetrosul Rodnei și Parcul Natural Mții Maramureșului. La început abundența zăpezii/riscul avalanșelor, mai apoi ploile finalului de aprilie au zadărnicit intențiile. În cele din urmă, cu toată avertizarea meteo din 3 mai a.c., am decis s-o întindem în Făgărașii Maramureșului pe care-i bat cu bocancul și iubesc nespus de vreo 45 de ani.

Pentru a evita rupturile asfaltice (aici sunt banii d-voastră & rovigneta) de pe Gutâi și a scurta la maxim deplasarea auto plus timpul alocat ajungerii la țintă, am luat-o prin Cavnic-Pasul Neteda-Călinești-Văleni-Bîrsana-Valea Izei-Dl. Moisei. Plecam din B. Mare la 5, 50 dim., la Săcel un căprior sperios ne tăie asfaltul fascinîndu-ne, grămezile/haldele de rumeguș din curțile & ogrăzile țăranilor, mult mai multele depozitate în lunca îngustă a Izei sau direct pe maluri și în vadul acesteia oripilîndu-ne prin grozăvia și ostentativitatea lor împreună cu stivele uriașe de cherestea, grămezile de bușteni și așa zisele gatere, de regulă circulare antrenate cu motoare diesel, de tractor. La 8 o coteam dreapta, în amontele văii superioare a Izei, spre izbucul -monument al naturii -Izvorul Albastru a Izei. Dl. Moiseiului în straie albe, idem Moiseul înșirat pe valea Vișeului, cu acele, unice prin picturalitate, terasări și gospodării muntenești, acum răsărind fastuos dintr-un uriaș buchet al miilor de cireși în floare. Soare. Frontul meteo amenințător rămăsese prin Gutâi, Piemontul Văratecului & Botizei. Fiind a 3-a zi de Paști nu se lucra la pădure în schimb am întîlnit mulțime de țărani ieșiți la plug/grăpăt cu atelaje de caii, alții la claca pusului de cartofi în îngustele holde minuțios & abundent fertilizate cu bălegar de grajd.

 6 km de drum auto forestier din ce în ce mai distrus, intens circulat de mulți ani, de nimeni întreținut, în dreapta lui, afundă, abundent-năbădăioasă și vuindă Iza. Bușteni uriași de fag în dreptul unei fostă frumoasă cabană forestieră, acum pustie, în spatele ei un vechi grajd-șură cu arhitectură minunată, autentică, lăsat de izbeliște, la nici 100 m mai sus și pe dreapta o haldă uriașă de rumeguș deversată în malul drept al Izei (l-am foto la retur). Vechii parapeți, morcovii drumarilor parțial dispăruți, răsturnați, rupți. Superbe stîncăriile malului stîng al Izei, calcare eocene în pereți semeți invitînd la escaladă, pe alocuri surplombați. Albia colmatată cu bușteni, răgălii, ramuri. Trecem de zona căderii într-un îngust și fotogenic canion, apele-s mîloase din cauza topirii extraordinare stimulată de valurile de aer cald. Ne apropiem de vasta deschidere a Poienii Izei, stive de lemn, bușteni de fag în curs de încărcare pe o căruță asistată de un pădurar suit aici cu o Dacia papuc. Malul stîng defrișat, natural regenerat cu molidiș de 1-3 m. Cîteva răzlețe gospodării, tipicele garduri din bîrne de brad. Abia au înflorit brîndușele și calcea calului. Din nou malul Izei, spurcat de deșeuri lemnoase, butuci, răgălii, pet-urile muncitorilor forestieri, bidoane de ulei mineral de la TAF-uri și drujbe, vetre de foc alandala, stive de metere, cursul văii cu praguri rezultate din colmatarea cu resturi lemnoase. Ajungem la cabanele silvice de la răspîntia văilor. Alte stive așteaptă încărcarea în mașini și transportul spre Moisei, alături bușteni abia tractați, un tractor cu remorca plină ochi cară bolovani de rîu pentru vreo fundație. La stînga podului Iza, la nici 200 m de izbuc-arie protejată-și peștera de dincolo de sifon dezvoltată peste 1200 m lungime cartată. Molizii pe care fusese marcat pătratul roșu-alb pentru a demarca zona au fost în cea mai mare parte doborîți cu drujba. Unii mai poartă simbolul protecției, neagresiunii zonei. Degeaba! Pe malul stîng al Izei o impozantă și frumoasă cabană silvică de vînătoare. În spatele ei fostele dependințe s-au ruinat.în Iza generînd, alături de gunoiul menajer abundent, un aspect deplorabil. Exploatarea forestieră se face acum pe un afluent vestic al Izei însă drumul auto forestier era blocat cu arbori recent doborîți.

Incredibil de vînjos și abundent șuvoiul Izei năvălind din izbuc, pravălindu-se de sub blocurile șisturilor cristaline în albia placată cu stîncării. Pe malul stîng fusese un pavilion-ciupercă pentru sindrofii comunist-proletare, ca norocul s-a prăbușit, a rămas însă inutilul și inesteticul pod de lemn de deasupra izbucului împietînd asupra frumuseții obîrșiei la vedere a văii.

Nici pe departe arealul nu aduce a zona legal și riguros ocrotită, e a doua oară în 5 ani cînd plec de la Izvorul Albastru al Izei cu un sentiment al frustrării. Zona (poate și cabana și acareturile silvice apropiate) ar putea fi exploatată turistic ca puncte de acces spre Muncelul Râios, Tăul Muced, Bătrîna. Ne liniștește.buncărul-pavilion de filare-împușcare a urșilor din dreapta drumului, cu un loc de hrănire-momire pe malul Izei. La asta suntem de neîntrecut!

Coborînd spre Moisei mai imortalizăm frumuseți, poate unice, decupînd din cadru cu atenție urmele trecerii (ne) omului sau focalizînd deliberat asupra lor ca într-un disperat și inutil memento.

Drumul spre Borșa ne completează imaginile gospodăriilor răsărind dintre cireșii în floare dar și pe cele privind poluarea cu rumeguș și gunoaie menajere de tot felul a minunatei văi a Vișeului, la 10, 15 parcăm în curtea unui amabil borșan de pe str. A. Iancu, ne luăm rucsacii de tură și, amenințați de iminenta schimbare a vremii purcedem spre Pietrosul Rodnei curtat de nori și voaluri sidefii de neguri. Apreciem din nou marcajul bandă albastră reînoit recent, mai înainte uriașul panou care anunță pompos intrarea în Parecul Național Mții Rodnei-nord. Basme! Mă întreb retoric cum o fi arătînd un parc național prin Africa, Elveția, Croația, Austria, Italia. USA. SIGUR nu ca-n România! Str. Pietroasa și o variantă de marcaj voltează stînga, în circa 1 oră aveam să constatăm că accesul autoturismelor/camioanelor este mult mai sus, spre masiv, decît în urmă cu 1-2 ani. În 45 minute ajungem la pîrleazul ce demarcă în față v. Pietroasa, întînindu-se cu str. Pietroasa, la dreapta desprinzîndu-se traseul vechi și str. Turnul Roșu (denumit după acea formațiune stîncoasă ruginie și fotogenică ce separă Zănoaga Mare de Zănoaga Mică).

Minune și șoc! (mă repet, pentru cei care au avut ne-șansa de-a cunoaște zona(masivul de prin anii 1960). Spre stînga, mai departe, vf. Feței situat sub piramida impresionandă a vf. Puzdre, cu versantul nord-vestic defrișat la ras. În față Pietrosul Rodnei, (de la dr. spre stg.) de la Culmea Hotarului-Zănoaga Mică, Turnul Roșu, Zănoaga Mare, Piciorul Moșului, valea Pietroasa, Piatra Albă și piciorul acesteia coborînd în malul stg. al văii Repedea, pe o lungime de minim 1, 5 km și o lățime de 350-500 m brîul pădurii de molid a fost ras cu drujba și toporul lăsînd în loc o plagă brun-întunecoasă. Incredibil (probabil la alții, nu la noi, mioriticii în eternă tranziție)! O altă zonă amplu jumulită e la stînga v. Pietroasa, aproape de golul alpin aferent Pietrei Albe. Un țăran scoate bălegar pentru pus cartofi folosindu-se de o tileagă și-un bidiviu.Îl ajută țîncii de 10-12 ani și tînăra-i soție, prematur îmbătrînită de sarcini și istovitoarele munci. Picură deja. Coborîm spre vale observînd că sălciile vechi, monumentale prin scorburile lor ciudate, au fost la rînd drujbălite doar pentru ca.să nu mai fie. Au rămas cioatele ciungite, restul lemnelor au fost folosite pentru astupat breșe-n garduri de bîrne. Stive de scîndură, bile-manele, grinzi, căpriori în toate curțile. Vile imense demostrînd curioasă prosperitate. Un Audi sidefiu spălat ecologic în apele Pietroasei, ajuns aici pe fosta uliță Pietroasa, mai sus o dubiță Mercedes. În albie pungi, ambalaje, cîrpe, lînă, pet-uri, folii de polietilenă, deșeuri textile.două tradiționale piue și canalul de aducțiune din scîndură căptușită cu mușchi uscați, dezafectate, ceva mai sus o micro hidrocentrală.dezafectată și ea. Stive de sălcii recent răpuse doar ca să amplifice perspectiva. Părăsim valea luînd-o la dreapta, spre ultima casă. Un tractor scoate bălegar la o tarla de cartofi. Tot mai fascinante culmile înzăpezite ale Pietrosului. Tot mai oribile vast-despuiatele zone prin defrișare. Întreb un localnic cine a tăiat codrul? Îmi răspunde hîtru-criptic, oaminii?! Aici funcționeză codurile nescrise ale Camorei. Cînd s-a tăiat mai mult? Pînă amu-i anu. Da și iarna iasta. Lăsăm la stînga ultima gospodărie muntenească, imediat prindem șleaul drumului ce suie spre Zănoaga Iezerului pe Piciorul Moșului. Molidișurile sepărînd odinioară pienile cu pajiști și afin s-au cam dus, au rămas cioatele, marginile de scînduri, ramurile alandala și rumegușul. În pajiște trunchiuri de tineri molizi recent tăiați și tractați hipo. Mai sus fînare, colibe și căsoaie de vărat, în ultimii ani puncte de prelucrare haotică-evazionist-ilegală a lemnului. Observăm și fotografiem unele sit-uri cu astfel de destinații recent părăsite, folosim drept irefutabil fundal-argument Pietrosul Rodnei pentru a nu ni se ride-n nas și spune că am văzut astea pe-alt-unde.

Un șuvoi-torent curge, ca niciodată vreodată pe-acolo, dinspre limita fostei Rezervații Științifice Pietrosul Rodnei și fostul fort a lui Traian, locul unde existase pînă-n 1990 un panou cu regulile-obligațiile celor ce intră-n protejatul (vrăjeală!) areal. Masa și băncile au fost distruse, a rămas doar gunoiul, cutiile de conserve și orice altceva imaginabil, pe amplasamentul fostului fort s-a ridicat de vreun an o căbănuță din lemn, posibil dorit punct control. Mă întreb cum de nu l-au incendiat deja. Pițigoi, gaițe, cinteze, sturzi, cuci, grauri, mierle, dumbrăvence, sure codobaturi balansîndu-și cozile, ciori, acrobatici corbi, urme de vulpi, rare de iepuri. Desigur ici, colo, nu adunate-n păsăresc conclav. La dreapta și fosta lizieră inferioară de molid mai există o căbănuță-refugiu, în spatele ei o stivă de trunchiuri de tineri molizi, mai demult tăiați. Am făcut 11/2 ore pînă aici. Suim pe unul din numeroasele variante ale drumurilor de TAF-șleauri de tractat bușteni, demarcarea parcului național (așa-i zice dar vă asigur că de fapt nu e!) pătrat alb-roșu realizat cu efort și costuri în 2004 e vizibilă dar.eludată evident. Pînă în 1990 de aici pînă la liziera superioară existase un brîu compact de molidiș traversabil, pentru a ajunge-n golul alpin, în circa 11/2 ore. Codrul era dens, compact, întunecos, cu urme frecvente de jivine de tot felul, inclusiv lup, cerb, urs. Acum e pustiu și liniște dar.avem în compensare panoramă cît colo, pînă-n Bardău, Toroioaga, Caprei, Cearcănu din lanțul Mților Marmureșului recent decretat parc natural. Traversînd zona devastată cu iz selenar sau amintind de catastrofa vulcanologică Mount Saint Hellen -USA, fotografiem stupefiați. Bușteni recent tăiați sunt abandonați peste drum, fasonați pentru a fi tractați.pe-nserat. Remarcăm mai sus că mulți arbori au căzut de secure, nu de drujbă, fiindcă aia se aude prea departe, cioate de 1, 1, 5 m, tăire-n deplină bătaie de joc, puține pîlcuri de molizi neeconomici, nepretabili prelucrării în cherestea, zmeuriș, afiniș luînd locul pădurii. Cotim stînga peste torentul nețtiut ce vine dinspre Zănoaga Mare , urmăm un picior, ca niciodată, direct spre belvedere, o stîncă înconjurată pînă în urmă cu un an de molidiș, de aici era unica șansă de-a scruta spre Borșa Poiana sau Piatra Albă, acum panorama-i.circulară. Urcușul se accentuează, reapare molidișul și începe ploaia, aproape concomitent cu placarea voltelor drumului cu nea grea și umedă, la început de 25-45 cm, la ieșirea-n gol alpin de mai bine de un metru. Ne ascudem cîte puțin sub poalele precare ale tinerilor molizi. Apar primele grămezi mai recente sau vechi de găinaț de cocoș de ieruncă. Pe la 1600 m vedem zburînd două femele de ieruncă, frumoase, lutos-maronii, ciuguliseră cetină într-o recent creată, prin .defrișare haotică, poieniță. Ploaia se cumințește, chiar se oprește puțin , dar avansăm tot mai greu pe ultimele 3 serpentine troienite din greu. Între două grămîjoare de găinaț de cocoș de ieruncă observăm una inconfundabilă, de cocoș de munte. Ne bucurăm. Nici urmă de lup, cerb, urs. Doar de vulpe. Ploaia reîncepe la ultima voltă și intrarea pe curbă de nivel. Aici urmele vechi ale meteorologilor ce suie/coboara la Stația meteo Iezer cotesc stînga orientîndu-se pe Piciorul Moșului spre un prim grup de stînci, taie apoi drumul ce duce la parapeți (acolo-i risc de prăbușire-n valea Pietroasa, versantul fiind acoperit de avalanșă) continuînd spre grupul de stînci mai mari, de-acolo coborînd repede spre Zănoaga Iezerului și construcțiile stației. Noi continuăm pe traseul de vară, suntem primii în acest sezon. Căutăm izvorul, e acoperit cu 1, 5 m de zăpadă post avalanșă. Susură vijelios sub. După 31/2 ore suntem la intrarea în Zănoaga Mare, acolo unde drumul cotește 90 grade stînga suind în rampă (troienită). Continuăm spre înainte pe versantul vestic al Piciorului Moșului pentru a putea scruta (domina) căldarea glaciară, odinioară fieful urșilor și ciopoarelor de minim 10-12 capre negre ce-și antrenau iezii pe pereții pîlniei albe și pe hornul nordic ce iese la vf. Pietrosul Rodnei (2303 m). Suntem uzi (nu ne-am pus pelerinele mizînd pe efemeritatea aversei). Subit se deslănțuie un vînt nebun, rece, care curăță culmile de neguri și nori. Ne bucurăm să observăm că piciorul acaparat de rododendron îmbobocit (aici va înflori peste circa 1 lună) a fost plantat în 2003-4 cu molid dar mai ales cu zîmbri (Pinus cembra), din păcate mulți par a se fi uscat vara trecută, sunt ruginii la vîrf. La stănga stîncăriei Turnu Roșu e un zîmbru zvelt, spontan, ca un simbol. Stăm o jumătate de ceas scrutînd cu acribie versanți, culmi, brîne, limbi de avalanșe, fundul zănoagei, orice posibilă locație tipică pentru caprele negre. Nici urmă de vreo sălbăticiune! Incredibil.nu pentru cei ca noi care merg și văd totul la fața locului, în evoluție (corect involuție) post decembristă. La recenzarea din toamna 2003 fuseseră inventariate 5 capre (strict pe versantul sudic al vf. Pietrosul Rodnei), la cea din toamna 2004 șeptelul în masivul Rodnei crescuse (?!) la vreo 75 ex. Ne întrebăm dacă aici, în Zănoaga Mare, locul lor predilect (pînă prin 1996) nu sunt, unde o fi fiind? Înainte vreme urmele urșilor peste tot amprentate în nea, sol, te înfiorau aici. Acum. Recent s-a efectuat o inventariere de primăvară, pentru acest areal poate că la una mică, din pix, la stația meteo fiindcă aici nu există nici urmă de om. Și tîmpiții de noi care crezuserăm că ne vom poza cu capre și urși! Sictir! Ne întoarcem profitînd de urmele de la urcare, acum umplute de apă de ploaie, cu un zuvoi consistent dedesubt, scurtăm pe alocuri, mai fotografiem dezrădăcinări post defrișări, vîrfuri de molid cu diametre de 20 cm abandonate, nu-s bune de scîndură, cioate, răgălii. La punctul de belvedere surpriză, un cîțel, un copli de 10-12 ani și doi adulți. Unul e meteorologul, vechi amic, Danci Istrate zis Tiucu, excelent schior, deosebită de omenoasă și agreabilă gazdă a noastră în traversările sau turele pe acest drag masiv. Nu ne-am văzut de vreo 2 ani. Ne îmbrățișăm. Derulăm amintiri. În urmă cu 6 ani, băiatul său mai mare, Cristi, era coborît de tatăl său pe schiuri în pîlnia Pietrosului Mare, de pe vîrf, alături de fani clujeni, dejeni sau gherleni ai schiului alpin extrem. Atunci caprele negre erau pe Piatra labă, Umărul Pietrei Albe, Zănoaga Iezerului.paznicul de vînătoare Alexa el dădea bruji de sare în Zănoaga Mare, noi le admiram de la parapetul lui Ceașușescu, de pe Piciorul Moșului. Îl întreb unde-s caprele? Nu știe. Nu poate spune. Camora.pedepsește. Plouă din nou cînd ne despărțim pentru a coborî pe un picior defrișat la ras, profitînd de o scurtătură ce ne scutește de jumătate ceas ocolire. Ploaia trece, pe holde au apărut clăcașii plantatori de cartofi. După 2 ore ajungem la mașină. Curge ploaia din nou. Pornim spre Baia Mare via Valea Izei. Pe Dl. Moiseiului obesrvăm vreo 12 motociclițti enduro, cu KTM-uri etc. noroioase, dovadă că au ieșit pe drumuri de munte. La noi e admis, în vest numai pe piste special amenajet, nu-n areale silvice. Aici e paradisul (ilegalităților de tot felul)! Imortalizăm oameni la arat și grăpat, ștrafuri încărcate cu bușteni de molid și brad.halde de rumeguș, stive de cherestea, gospodării autentic tradiționale, din ce în ce mai rare, apar ca ciupercile mănăstirile, bisericile (unele în spirit tradiționalist, multe kitchuristice), fînațele-s aurite de miile de păpădii, cerul se-ntunecă apoi cască o știrbă gură prin care se hlizește sardonic soarele amurgind. După Budești norii compacți și înfricoșători aduc subit bezna adevărată, aia gheenică, sau de mină, dintr-o dată pare că zeii și-au răsturnat cada băi, plouă diluvian, ștergătoarele de parbriz nu prididesc să alunge șuvoaiele bulbucinde. Noroc că nu bate grindina și lipsesc descărcările electrice alfel am fi crezut că suntem în Chaos. În Pasul Neteda vreme se-mbunează, la Baia Mare o geană sîngerie anunță amurgul unei zile.

Să fim bucuroși de tura făcută, prima la 2000 m / 2005? Cele constatate nu prea ne îndreptățesc. Dar pe cine, cîrtitori ca noi, bagă lumea-n seamă. Din perspectiva guvernaților de ieri și de azi totul pare roz bombon.

Autor: Lucian Petru Goja
Înscris de: Ioan Bîndeanu
Vizualizări: 9339, Ultima actualizare: Vineri, 6 Mai 2005



Legaturi cu Ghidul Montan:
Muntii RODNEI  


O poză: [N-am găsit]

Un articol: [N-am găsit]

Un traseu:
Satul Anies-Valea Aniesului-Saua Gargalau-Sub Varful Stiol-Compl.Turistic Borsa

 

Comentariu
Fără foto Ovidiu Serban, Luni, 9 Mai 2005, 16:48

"Frumoasa" radiografie! Mai urat este faptul ca "poza" poate fi multiplicata, pentru toate masivele, fie ca e vorba de Zarand, fie de Buila, Tarnov sau oricare altul. Orice excursie (de vara) implica o dubla intalnire:cu forestierii si, mai sus, cu ciobanii. Primii se ocupa cu "aranjarea" mediului forestier, iar ceilalti cu "aranjarea" mediului alpin. Cu unele diferente, desigur, in ceea ce priveste amploarea raului.
Cine a spus "codru-i frate cu romanul" n-a fost prea inspirat, se pare.

Comentarii pentru acest articol
Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii