Comunitate

Caută

Evenimente
Vă recomandăm
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Parteneri
Zitec - software outsourcing romania

Emisiunea Sport Extrem la Radio București


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook

Jurnale - M-ții Rodnei- Valea Blaznei-Cobășel-vf.Roșu-Ineuț

Bookmark and Share

M-ții Rodnei- Valea Blaznei-Cobășel-vf.Roșu-Ineuț

Consemnare 09 07 2005

Cu M. Gheție (& Brena)

Am bătut M-ții Rodnei de copil (alături de Alex și mai rar Grety, frații mei), dus în ture inedite de către Papa, mai ales pe versanții nordici dar și în lungi traversări spre Cormaia, via v. Cormaia, sau pe culmi secundare, spre Valea Vinului, am făcut apoi traversarea de la sud spre nord, de la cab. Farmecul Pădurii la vf. Repede-v. Repedea -Borșa, o dată am făcut și 85 % din creasta principală NV-SE cu Dinu & Marlene Mititeanu, respectiv integrala crestei-Pasul Șetref-Pasul Rotunda, cu Iancsi Moldovan (1-4 oct. 2002), între acestea zeci de alte trasee, an de an, uneori săptămînal *(deja de două ori în acest an), niciodată neabordînd însă vf. Ineuț dinspre valea Someșul Mare, din loc. Șanț și apoi în sus, spre Valea Blaznei-vf. Cobășel-vf. Roșu.

Printre multe snoave populare și legende (neconfirmate) se vehiculează și cea legată de originea denumirii vf. Roșu, aceasta datorîndu-se, cică, imenselor suprafețe cu bujor de munte (Rododendron sp.) care, prin iunie-iulie, dau aspectul ciclamen-sîngeriu muntelui. În fapt, aveam să constatăm că acest superb vîrf (o stîncoasă, mică invaginație, creîndu-i de fapt două vîrfuri) are mult mai puțin rododendron decît vf. Ineuț, să nu mai vorbim de versanții nord-estici ai Ineului-Crestei Pleșcuței sau, în extremitatea opusă a masivului, vîrfurile și căldările alpine Buhăescu-Pietrosul Rodnei. Cel puțin versanții și culmile sud-vestice ale vf. Roșu fiind în mare parte acoperite cu vegetație ierboasă, dominînd părul porcului (Nardus stricta) și o minunăție de tot felul de flori, de la minuscule, albastre pal, la galbene, portocalii, albastru-violete, roz-ciclamen sau albe.

Făcuserăm în prealabil o evaluare a parcursului auto, constatînd că ajungerea noastră în localitatea năsăudeană Șanț, atît pe varianta B. Mare-Dej-Năsăud-Sîngeorz Băi-Rodna, cît și pe la Cavnic-Valea Izei-Borșa-Pasul Prislop-Pasul Rotunda însemna circa 220 km, calitatea carosabilului și dorința de-a nu dubla traseul ne-au determinat să plecăm pe prima variantă (4 ore) și să revenim pe a doua (6 ore), blestămîndu-ne pentru această nefericită opțiune.

Așadar la drum, după ce consultaserăm cîteva zile la rînd site-uri meteo, cel mai bun pentru intenția noastră părînd a fi http://www.memo.ro/meteo/meteo.php . Sigur că nu vei găsi Șanț acolo, nici referiri la prognoza pentru vf. Roșu-Ineuț-Ineu, dar luînd la rînd locații apropiate ca Vatra Dornei, Năsăud, Borșa, Vișeu de Sus și Poieni de Sub Munte, am putut realiza că o singură zi acorda 0 % șanse ploaie, vizibilitate de pînă la 5 km, cer variabil, mai mult senin, adică taman idealul pentru o tură alpină faină.

Plecam din Baia Mare spre Dej în jurul orei 17, scrutînd cerul, constatînd treptata degajare a acestuia. Un prim contact cu Mții Rodnei la intrarea în Dej, acolo un mare panou indică direcția spre zona sudică a Parcului Național M-ții Rodnei. În continuare spre Beclean și apoi Năsăud, puțin șocați de turbulența și debitul deosebit al Someșului Mare care trădau torențiale ploi în zona montană, admirînd țăranii întorcîndu-se de la prășit porumb și cartofi sau de la coasă, femeile cu tipic-fotogenice, pălării largi de paie, luînd aminte la rezonanța romană (latină) a denumirii unor străvechi localități de la poale de Țibleș, Parva, Nepos. Am lăsat la stînga drumul ce suia din Salva, în amontele frumoasei văi Sălăuța, spre Pasul Șetref, pentru a descinde-n Valea Izei, continuîndu-ne deplasarea spre Maieru, Sîngeorz Băi. Minunate construcțiile vechi, azi școli, licee, sedii de administrații, realizate acolo în sec. XIX-XX, atît de legate de G. Coșbuc și L. Rebreanu. Frumoase și casele năsăudene vechi, asemănătoare celor bucovinene întru-cîtva. Pe de altă parte ne șocau fostele intreprinderi de tot felul, fabrici căzute-n conservare/distrugere, pustii, numai bune ca décor pentru filme SF sau horror.

Luminițele releelor radio-TV de pe vf. Heniu păreau pentru noi un far, călăuzindu-ne-n pragul înserării. Mai apoi se iviră alpinele culmi ale M-ților Rodnei-extremitatea lor estică, ținta noastră. Sperasem sincer că nu ne va fi dat să ne șocăm, precum pe Valea Izei-Moisei-Borșa, scutiți fiind de vederea haldelor de rumeguș prin lunci și a stivelor de cherestea, alături de imense grămezi de deșeuri lemnoase. De la Sângeorz Băi în sus, apoi la Rodna, acestea-și făcură apariția, în așteptarea locomotivelor, garniturile de vagoane încărcate cu bușteni, mai ales de molid și brad, stăteau nemișcate în sinistrele triaje CFR, auto-speciale pline cu bușteni treceau pe lîngă noi în drum spre numeroasele gatere-făbricuțe de prelucrare a lemnului. Totuși pădurile de pe măgurile limitrofe șoselei nu păreau agresate ca pe la noi.

Surprinzător de bun drumul betonat, doar arar cu gropi. Pitorească Rodna, cu bisericile sale, plăcut prilej de amintire pentru mine a vechilor întîmplări turistice rodneene. Excelenți și cei 7 km betonați pînă în Șanț, de aici cotind la stînga (9 km) pe un drum pietruit, bine întreținut, din ce în ce mai avîntat, spre Cabana Diana și (dezafectata inexplicabil) Tabăra Școlară Valea Blaznei. La margine de sat o bifurcație, facem dreapta ieșind dintre ultimele gospodării, apar haldele de rumeguș acompaniind serpentinele drumului, la întoarcere aveam să constatăm că măcar aici s-a încercat fixarea și mascarea lor prin plantare puieților de molid (acum înalți de 35-50 cm), în vreo 10 ani drumul va cîștiga în frumusețe, mîrlănia umană fiind treptat disimulată. Într-un loc au fost basculate mulțime de deșeuri menajere și pet-uri de tot felul. Să fie oare invitația șănțenilor la turism ecologic!

Excelent marcajul turistic cruce albastră (felicitări celor care l-au realizat ca și acelora care au marcat cu pătrat alb-roșu limita sud-estică a PNMRodnei). E aproape ora 21, răcoare umedă. Un iepure apare-n fața Daciei cu frînele-ncinse, mai apoi pare a se distra cu noi intersectînd voltele drumului, reapărînd mai sus. Și să mai spui că România nu abundă de faună?! Pantă accentuată, pe alocuri carosabilul spălat de ultimele averse, dar bun pentru deplasarea oricărui autoturism, nu doar a celor de teren. O fostă exploatare minieră, aici drumul coboară în dreapta, noroc cu niște săgeți albastre care indică 180 grade stînga. După vreo 1, 5 km, trecînd pe la o stînă de vite de unde luăm relații, ajungem la cabana Diana, ocupată de elevi de clase primare. La dreapta, imensa construcție faină, dar pustie, a Taberei Școlare Valea Blaznei. Instalație electrică. La doi pași releul GSM, facil accesul auto. Apă curentă. Tot ceea ce ar fi necesar unei bune funcționări. Superbă panorama, nefolosită totuși?!

Frumoasă panorama de la Suhard, la Mții Gurghiului, Mții Călimani, M-ții Bistriței, aproape Cobășelul și extremitatea sud-estică a lanțului M-ților Rodnei. În curte, pe peluza de lîngă gard, campate vreo 5-6 iglu-uri. Turiști tineri veniți dinspre Pietrosul Rodnei, cu o pauză de 2 zile de coșmar-averse trăite în Șaua Gărgălău, încercînd să-și zvînte catrafusele în răcoarea umed-rece a serii. Frumos amurg însîngerat, pe valea Someșului Mare, spre Rodna. E 21, 15 h.

Amabil, simpatic, cabanierul tînăr de la Diana (alt.1250 m) și soția acestuia, fără acel scîrbavnic mercantilism sudist inoculat în umori. Ne oferă posibilitatea de-a ne spăla și cina în cabană, indică WC-ul, cișmeaua și un pavilion cochet de-afară, ne oferă indicații asupra traseului pe care-l vom face a doua zi, vrea să ne dea și nr.tel. la care să-l apelăm în condiții deosebite. Îl întreb cît costă camparea în fața cabanei. Nimic, îmi spune și mă privește mirat. Cabanier sadea! Le face un foc de tabără copiilor, folosind din abundența lemnului fostelor saivane prăbușite situate ceva mai sus de cabană/tabără. A doua zi dimineața aveam să observ că pe partea sudică a cabanei a plantat rododendron, ienupăr, jneapăn creînd un mini-parc iar pe lîngă gardul de limitare a accesului vitelor, molizi (gospodar, ca cei de la Groapa Seacă-Parîng).

În 5 min. cortul e ridicat lîngă cabană, cinăm așezați pe boci de lemn admirînd pogorîrea nopții, nu și cîțiva nori întunecați adunați la orizont, mai ales deasupra văii Someșului Mare, apoi ne băgăm în sacii moi, culcîndu-ne. Uneori o vită își scutură clopotul sau eructează bolborosind grobian, indecent. Un copil are vreun coșmar pe la unu noaptea, țipă, își cheamă mama. E vînzoleală destulă în cabană și în tabăra de corturi, aproape pînă la 2 noaptea, totuși dormim, cu inerente intermitențe. Pe la patru noaptea e răcoare bine, o bag pe Brena în cort, imediat nu mai tremură. Trag o ocheadă spre Suhard unde s-a ivit o sîngerie geană de lumină. OK. Adorm pînă la 4, 45 cînd ma trezesc din nou. La 5, 15 ne sculăm. Cerul, iminentul răsărit, panorama spre Suhard, Călimani și Mții Bistriței promite șansa reușitei. Adunăm cortul, sortăm minimul necesar pentru rucascii de tură, restul rămîne în portbagaj, luăm micul dejun. Cîțiva tineri corturari au ieșit să vadă răsăritul. Sunt agreabili, schimbăm fugar impresii.

Mulse, vitele ies la munte în muzica dulce-cristalină a talăngilor, îndemnurile ciurdariolor și acompaniamentul ciobăneștilor carpatini sau mioritici, flocoși-mițoși, albi. Se opresc pentru adăpare la jgheaburile din beton, pline ochi cu apă rece. Imortalizăm dimineața, pitorescul de aici Șanț. La 6, 45 h o luăm din loc pe cruce albastră, direcția nord, prindem un drum pastoral pe care suim trecînd pe lîngă cîteva saivane/grajduri dărîmate. Miroase a vite și fum de lemn, plăcut, de la focul de tabără de-aseară. Un buhai (taur metis Pinzgau -vaca de Dorna) negricios și statuar ne urmărește evoluția scoțînd albe fuioare divergente din nări, răgind a plictis cîteodată. Dangătele clopotelor monumentalei biserici din Șanț marchează divin dimineața . Rar molidiș la obîrșia v. Blaznei (din dreapta), noi cotim la stînga, spre niște vechi, seci jgheaburi și o fîntîniță din grohot, lîngă un pîlc de molizi, imediat prindem culmea înșeuată ce duce spre Cobășel. Deși suporții utilizabili pentru plasarea marcajului turistic (cruce albastră) sunt rari, cei care l-au realizat au dat dovadă de ingeniozitate și profesionalism, utilizînd , acolo unde arborii lipsesc, plăci din șisturi sau calcar/marmură plantate la verticală, mici momîi etc. Un grup de cai paște pe culmea bolovănoasă din stînga. Soarele își spune cuvîntul încălzindu-ne repede, ne ajută și suișul din ce în ce mai accentuat. Un prag bolovănos calcaros, apare și delimitarea PNMRodnei -zona E-SE, deși marcajul, ca mărime, e evident sub standardul național, e vizibil și suficient de frecvent plasat pe orice ce se poate. Intrăm pe poteca îngustă în molidișul ce acoperă culmea care ia la un moment dat aspect accidentat-custuros. O ingenioasă scară de lemn, de circa 3 m, rezolvă traversarea unui pasaj mai aparte. Suntem la o belvedere deosebită spre v. Cobășel și culmea Curățel. Am făcut o oră pînă aici. Ieșim din nou în gol alpin, schimbînd o vreme direcția spre est, traversînd o zonă de pajiște acaparată de tufe de ienupăr. O cruce neagră de fier menționează sucombarea aici a unui tînăr de 27 de ani. Urmează o doua belvedere, extraordinară mai ales spre vest și nord-vest. Totul într-o dinamică impresionantă a soarelui jucîndu-se cu vălătucile nebuloase, negurile alb-lăptoase stagnînd pe văi, unele lenticular-imobile, rafale violente de vînt rece adunînd nori cenușiu-zdrențuiți dinspre v. Someșului Mare și Suhard. În șaua dinaintea vf. Cobășel o cruce decupată de ciobani într-o pană de șisturi aurii. Cobășelul turtit spre dreapta, la stînga lui vf. Roșu apoi, parțial mascat, Ineuțul, o amplă înșeuare (Șaua cu Lac.fără lac) și-apoi Ineul. Cu cușmă de nori vf. Ineuț. Deasupra v. Cobășel, mal drept, 5 halde de steril fixate pe curbe de nivel. Dincolo de ele Culmea Curățel. În spate, mereu fascinant, vf. Corongiș (1987 m) și abruptu-i nord-estic stîncos, după o largă înșeuare -Coasta Tăului-culmea avîntîndu-se spre vf. La Om. La sud-vest de Corongiș, la capătul unei lungi culmi cu poiene și stîne, vf. Saca (1705 m). În plan secundar alte culmi, de la sud-vest spre nord-vest, vf. Rabla, Laptelui (1931 m) -Mireș (1753 m) -Nedeia Staja (1851 m, sub care am campat o dată) -și vf. Repedea. În spatele acestora, și mai la vest, Cormaia (2033 m), vf. Țapului (2024 m), Buhăescu Mic și Mare(2268 m), dominînd de departe prin ascuțita-i piramidă, Pietrosul Rodnei (2303m). Turme de oi abia ieșite la păscut, două pe Culmea Curățel, una pe flancul vestic al vf. Roșu, o herghelie de peste 45 cai roibi, murgi, suri și albi traversînd șaua largă Cobășel-vf. Roșu pentru a paște pe la izvoarele v. Cobășel. O turmă de oi aveam să vedem mai apoi, de pe Ineuț, păscînd pe Dosul Gajei.

Continuăm spre Cobășel prin jnepeniș, ținta noastră pare din ce în ce mai greu accesibilă, cel puțin imagistic, din pricina nebuloaselor antrenate de la NE de rafalele de vînt, pare chiar că tura noastră ar putea fi compromisă. Continuăm imortalizînd spectacolul naturii capricioase, imprevizibile. Suhardul, Călimanii, M-ții Bistriței au dispărut în nori. Suim în continuare și în 2 ore de la plecare atingem vf. Cobășel (1835 m) Rododendronul de-aici e rar si cam trecut, în schimb alte mii de flori ne bucură privirile. Norii se adună în continuare dinspre NE spre SV dar nu ne mai impresionează.. O placă comemorativă din marmură semnalează o altă tragedie, dispariția unui tînăr de 37 de ani. În nici un caz nu sunt menționate cauzele tragediei. După locație plauzibil ar fi trăznetul. Cine știe. Din fericire traseul de pînă aici e curat. Nu sunt alți turiști. Nici păstori. După o scurtă pauză continuăm spre vf. Roșu. O lungă diaclază vestică acompaniază culmea, e spălată de torente, lărgită de zăpadă și îngheț, cu aspect de uriaș șanț pentru prospectare geologică. În mod sigur, peste mulți ani, parte din culme se va prăbuși în căldările sud-vestice cu grohote sure. Mușuroaie și smocuri înierbate, tonic-verzi, acoperă piciorul pe care suim pe vf. Roșu (2113 m) pe care-l atingem după 31/4 ore de la plecare. Norii și negurile adunate de vînt ne lasă arar să vedem custura ce separă vf. Roșu de Ineuț (2222 m), nu se vede nici vf. Ineu (2279 m) sau Creasta Pleșcuței, la NE acestuia. Nici urmă de capre negre pe abrupturile nord-estice, spre obîrșia Izvorului Oii și văii Gaja. Treptat negurile dispar făcînd loc soarelui, vizibilitatea devine ideală. Vf. Roșu are două mameloane stîncoase, pe unul, într-o nișă, observăm mizerii turistice și goale pet-uri (păcat). Apare și vf. Ineu ca și un tău situat la stînga lui, alungit-triunghiular, sub locul numit Pe Curățel (1851 m). Izvoarele v. Cobășel constituie un pîrîu violent, abrupt, argintiu, nespus de frumos..

Coborîm pe custura stîncoasă vf. Roșu-Ineuț. La dreapta, spre căldarea vastă, cu 2 mici tăușoare și o uriașă virgulă de zăpadă trecîndă, un vîlcel spectaculos , cu pereți impresionanți, ideală locație pentru caprele negre dar.ia-le de unde nu-s. Grohote la stînga, spre sud-vest.Și un inconfundabil țipăt de marmotă-santinelă. Privesc atent într-acolo și, la circa 50-60 m văd alergînd o marmotă cenușie, cu flancuri și abdomen bej deschis. O alta, la fel de mică, apare printre lespezi. Cea de-a treia, adulta care lansase semnalul, stă tipic popîndăului, verticală și lăbuțele anterioare flexate spre piept, statuară. Un șorecar plutește deasupra molidișului estic din dreapta. Căutăm crotine de capre negre, pe potecă, pe lîngă, pe țancuri. Nici urmă. Doar dejecții de vulpe și răpitoare cu pene. Imortalizăm panorame și vîrfuri cu-adevăart impresionant-alpine, cu prim plan de rododendron, ochiul găinii (Pulsatila minor), oițe (Pulsatila montana) sau galben-portocalii flori de vulturică ( Hieracium decidua) dar mai ales scunzi și păroși clopoței de stîncă cu picături diamantine de rouă (Campanula rotundifolia). Cîtă liniște și minunăție!

Au trecut 41/2 ore cînd poposim pe vf. Ineuț, lîngă mica grămadă de pietre în care e înfiptă o mică cruce din lemn, într-o groapă sunt abandonate mizerii turistice, nelipsitele pet-uri. La început lacul Lala Mic nu se vede de neguri apoi succesivele rafale de vînt îl scot la iveală împreună cu versanții nord-estici ai Ineului și cei sud-estici ai Crestei Pleșcuței, mai aproape cei ai Culmii Gajei. 4 turiști suie dinspre Șaua Ineuț spre Șaua cu Lac și vf. Ineu. Lîngă lacul Lala Mic un alb iglu. Un corb ne depistează și dă tîrcoale zburînd acrobatic, la nici 5 m deasupra capetelor noastre. Capre negre? Nici urmă, poate-n statisticile Romsilva. În 3 ture deja din acest an (4 mai, 25-26 iunie și acum), toate-n locații în care înainte de 1995 vedeam facil capre negre solitare sau în ciopoare mari, nu am văzut nici măcar crotinele acestora , sau urme pe zăpadă. Mă gînesc că dacă pot vedea de departe o marmotă, ar trebui să-mi sară-n ochi și o capră negară, de cîteva ori mai mare.

Săgeata de tablă ruginită, smulsă de pe un stîlp de fier, acum lipsă, indică: bandă roșie spre Pasul Rotunda prin vf. Gaja 6 ore, 14 km, respectiv cruce albastră -Vf. Ineuț-Șanț prin Valea Blaznei 5 ore. Ciudat, pe săgeata din Pasul Rotunda spre vf. Ineuț, adică în accentuată urcare, scria în urmă cu 2 ani -5 ore (suișul fiind mai facil/rapid decît coborîșul?!). Identificăm dinspre nord spre sud obîrșiile văilor Gaja, cu o superbă căldare glaciară spre care coboară, la o dezafectată, tradițională stînă, un drum pastoral dinspre Șaua Gajei, apoi Izvorul Oii, v. Arini, v. Fătăciuni și în fine, v. Blaznei.

Departe, spre Prislop-Ciungii Bălăsînii-Obcina Mestecănișului se adună nori negri, compacți, aducători de furtuni și averse. Vf. Omului, Fărăoane și Ouțu din Suhard (bătuți cu Iancsi Moldovan) se disting acum ușor. La ora 12, 10 decidem să ne întoarcem spre vf. Roșu, auzind încă o dată, fără a și vedea, țipătul marmotei santinelă, un vinderel dă tîrcoale coloniei de rozătoare, sătui de fotografiat peisaj, vine vorba, dedîndu-ne la fantezii macro, de la flori, la minuscule ciupercuțe aciuate pe sub stînci sau ivite din mustul balegilor de vite și cai în dezintegrare, urmează gîzele sidefiu-aurii, minusculele conulețe parfumate de jneapăn (Pinus mugo). Dinamica norilor, umbrele acestora pe versanții însoriți, ipostaza inedită a vf. Roșu văzut dinspre Ineuț ne determină să nemurim alte peisaje. Remarc pe versantul vestic al vf. Roșu o solitară steregoaie (Veratrum album) iar lîngă poteca custurii un mănunchi de omagi răsfirați, neîmbobociți încă (Aconitum paniculatum). Furtuna pare a se apropia repede. Apoi o apucă lenea. Norii negri aleargă doar deasupra văii Someșului în timp ce deasupra Suhardului, Călimanilor, Bistriței se înșiră aliniați, alb bucălați, uneori argintii, diafani, numai buni de fotografiat, soarele arde, șarpantele multor case din frumoasa localitate Șanț strălucesc orbitor. Și Rodna se vede bine. Urmele crunte ale unei avalanșe de la est de vf. Roșu atrage artenția, molizi culcați la pămînt pe la obîrșia v. Arini.

După scara de lemn, coborînd spre valauăle seci de deasupra taberei si cabanei Diana-Valea Blaznei, întîlnim un grup de 4 tineri ieșiți la plimbare, dispuși să mearga cel mult pînă spre vf. Cobășel.

La ora 16 încheiem tura plecînd spre casă. Avem probleme cu frînarea, taman aici unde panta-i serioasă.altă năstrușnicie de-a lui Murphy. Întîlnim un grup de turiști tineri ce suie la cabana Diana. Ne bucură, fiindcă tot mai puțini se încumetă azi la drumeție. Ieșim din Șanț spre Valea Mare, mai întîi apar vestigiile recente ale exploatărilor miniere apoi imperiile gaterelor, depozitelor de cherestea, haldele și grămezile de rumeguș, tot mai numeroasele peridocuri cu bușteni de rășinoase, versanții despuiați, văile și pîraiele tulburi datorită tractării masei lemnoase cu TAF-ul direct prin vad, stivele de poștă, țol, rigle balotate și strîns legate cu benzi de tablă. Calvarul începe acolo unde, pe drumul modernizat, tractoare și TAF-uri tractează bușteni, unde ogașele afunde, bolovănose sau mocirloase, riscă să ne suspende, dacă nu azvîrle înafara carosabilului. În amontele văii Someșului Mare, cabane administrative ale firmelor specializate în decimarea (întinerirea dacă vreți) codrilor, un cochet grajd pentru cai, perfect, aproape artistic construit din scîndură jiluită de brad. Atrocitatea drumului, pe care strîngeam crunt din buci la fiecare pleznitură a bolovanilor în eșapament și caroserie, e contracarată de frumusețea peisajului (acolo unde încă nu s-a exploatat pădurea ). Pare incredibil azi să parcurgi pe drum modernizat 38 km în 2 ore dar.la noi se poate. În Pasul Rotunda un grup de tineri turiști se odihnesc, alături de rucsaci mari, sub o copertină. Poate că tocmai au venit prin Nichițaș dinspre Ineu, via Culmea Gajei. Sau merg într-acolo.

Coborîm la DN 18, ultima porțiune e sadică de-a dreptul. Camioane, sau auto-speciale, RABA încărcate cu bușteni suie-n sens invers, trecînd de la pustia cazarmă de vînători de munte Rotunda, acolo fiind o uriașă rampă de colectare-sortare a buștenilor, spre Valea Mare-Șanț-Rodna. E jale mare cu acest drum! Dar pe cine, din cei legal abilitați, preocupă asta? Uf. Iată-ne-n asfalt. Găurit, nepeticit. Lunci cu gatere. Halde de rumegus.Și apicultură pastorală. Un neamț lansînd fără șansă, la păstrăv, în Bistrița Aurie. De fapt lutos-maronie. Dinspre Obcine -Țibău -Ciungii Bălăsînii se exploatează molidișul. Dovadă mulțimea rampelor, grămezilor, stivelor de lemne. Și finish-ului căilor mocirloase de tractare a buștenilor cu TAF-ul, pînă pe asfalt și peste acesta. Străini, nemți sau francezi, în Audi, Opel, Seat, fixîndu-și în memorie catastrofalul asfalt. Români mafioți ai lemnului, contemporani burjui în noi nouțe 4 x 4, puternice Mitsubishi Pajero, Jeep Cherokee, Toyota sau Chevrolet, brăzdînd în trombă hîrtoapele drumului național (?!) spre/dinspre Pasul Prislop. Din ce în ce mai degajat peisajul, mai vastă panorama, beliți la ras versanții Tomnatecului I si II dinspre v. Bistriței Aurii și Putredu, ciungit-chelit Prislopul, la locul ei halda de rumeguș și gunoi menajer de pe mal drept obîrșie v. Vișeuț, imortalizată de mine în urmă cu-n an (ajunsă la Greepeace Viena), alături de panoul Primăriei Borșa care.interzice depozitarea gunoaielor, s-au înmulțit vilele în zona Borșa Complex, a început construcția pensiunilor private la finish-ul pîrtiei S-olimpice, pe lîngă fostul Han al Butinarilor. Nimic legat de demararea mult trîmbițatului proiect cofinanțat PHARE, Luna Șes-Borșa..

Vechea noastră cunoștință, fostul cabanier la prima cabană Puzdre (a ONT Maramureș), face cu mîna la ocazie. Îl vedem și luăm. Ne spune că în Complexul Turistic totul e. roz-bombonel, hotelul Cascada închis, o bucată de tavan a hotelului Stibina s-a prăbușit, bine că nu erau turiști, hotelul Brădet e închis de ani de zile, funcționează doar hotelul privat Cerbul și, ca de regulă, numeroasele pensiuni agro-turistice, majoritatea neomologate, cazînd cum pot, mai ales la negru. Turiștii, pe an ce trece-s tot mai puțini. Fii lui, instalatori, muncesc de ani de zile, unu-n Anglia, altul,împreună cu sora mai mare, Măriuca, în Italia, cea mică, blonda cu trăsături slave, frumoasa Andreea, își dă bac-ul în Baia Mare după care.pleacă la muncă-n Italia. Ce să facă aici? Să-și tragă curul pe uscat ca șomeri sau pe salar minim garantat? Ne despărțim în centrul Borșei, sperînd să ne vedem sănătoși, în curînd. Ne luăm un suc și-o-ntindem spre Baia Mare, pe hîrtoposul asfalt, admirînd Pietrosul Rodnei la ceas de amurg, Dl. Moiseiului, Valea Izei. De la Săliștea de Sus asfaltul e peticit, tipic locului. Înjur drumarii, Înjur rovigneta. Înjur demisionarii (teoretic) guvernați. Dar sunt fericit că sunt român (sic!) Păi n-am de ce?.

Superb apus de soare ieșind din Budești spre Pasul Netada, roș-sîngerii-violete laviuri undeva deasupra Culmii Pietrei și Iezerului Mare.

La ora 22, 15, adică după 6 ore de parcurs a 220 km ajungem acasă. Noroc că timpul memoriei conservă doar minunățiile peisagistice, altfel.

Turismul o prioritate națională a României? În mod cert. Ca și capra neagră, educația, învățămîntul, sănătatea, justiția și bunăstarea majorității. Snoave ipocrit-cinice, pot spune convins și cu mîna pe inimă. Ce mama dracului vom mai arăta turiștilor peste un deceniu, continuînd barbaria defrișărilor fără noimă și privind apatici la definitiva distrugere a infrastructurilor? Portretele înrămate-n blondel a guvernanților, parlamentarilor, președinților recenți de stat? Dar pe cine oare ar putea interesa așa ceva?

Autor: Lucian Petru Goja
Înscris de: Ioan Bîndeanu
Vizualizări: 12100, Ultima actualizare: Miercuri, 13 Iul 2005



Legaturi cu Ghidul Montan:
Muntii RODNEI  
Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii