Alpinet | Hărţi Montane | Ghid Turistic | Cluburi Montane | Invitaţie în Carpaţi | Salvamont |
Comunitate
Evenimente
Vă recomandăm
Marathon Piatra CraiuluiMarathon 7500 Bike marathon 4 Mountains Cazare Predeal Cazare, Pensiuni, Hoteluri Parteneri
|
Muchia Zanoaga iarna (10-11 ian 2009) Postat de: cătălin pobega in de-ale lui cătălin pobega
Muchia Zanoaga iarna (10-11 ian 2009) Participanti: Corina Drosino, Nagy Rudolf, Catalin Pobega.
Descrierea turei : Pozele unui prieten facute de revelion in creasta Fagarasului ma fac sa freamat la gandul parcurgerii unei muchii nordice. Verific rapid informatiile cu privire la vreme, sfarsitul de saptamana se anunta friguros, fara precipitatii, cu soare. Riscul de avalansa dat de INMH e moderat. De la revelion nu a mai nins insemnat.
Vineri seara la ora 18.30 iesim din Bucuresti, cu rucsacii gemand ingramaditi in porbagajul micului Tico. La ora 23 gasim o camera la Pensiunea Argeseana de langa Complexul Sambata, ne impartim in mod cat mai echitabile echipamentul comun in rucsaci si adormim de indata.
La 8.10 am incercam sa ne gasim ritmul si echilibrul cu rucsacii grei in spinare. Dupa aproximativ 5 km de forestier, la intersectia cu Paraul Terzii prindem Piciorul Zanoagei si incepem sa castigam altitudine. Ne bucura faptul ca zapada nu este foarte mare prin padure. Din cauza gerului, ultimul strat cazut nu este inchegat, nu are consistenta si bocancul aluneca la vale atunci cand panta este mare. Ora 13.30 ne prinde la iesirea in muchie undeva in jurul varfului la Piatra Mare (1720m). De aici intram intr-o zona de jnepeni si lupta pe viata si pe moarte cu ei o ducem pentru cel putin 3 ore pana pe vf La Lac (1818m). Asa ne trebuie daca nu am ales sa continuam prin padure in dreapta (vest) si sa iesim mai tarziu in muchie. Recomandam asadar ca iesirea in muchie sa se faca pe la Casa de Vanatoare, doar asfel se poate evita zona de jneapan dintre cele doua varfuri mai sus amintite. Istoviti, odata cu lasarea serii inaintam tot mai greu pe muchie. Am scapat de jnepeni in sfarsit, si acum ni se pare ciudat sa simtim pamant solid sub picioare.
Duminica dimineatza soarele la rasarit arunca pe cer pete sangerii. Se anunta o zi splendida. Cautam motive sa nu iesim inca din caldura sacilor de dormit, asa ca lenevim cat putem. Mic dejun si din nou topim apa la primus hidratandune cu ceai. La 9 am in sfarsit o luam din loc cu mare viteza ca sa ne punem sangele in miscare. Trecand de varful Biseriicii de Jos si Bisericii de Sus, ne amintim ca azi e duminica si ca Muntele e cel mai frumos loc de inchinare. Varful Zanoaga (2387m) ne obliga pe mine si pe Rudi sa urmam exemplul Corinei si sa ne punem coltarii in picioare. E multa gheatza si in jurul nostru e hau cat vezi cu ochii.
Si iata ca acel moment a venit. Un gol de 40 m se casca intre noi si peretele Galbenelele. Rudi ma asigura la piolet si incep sa caut acel piton ce l-am vazut in vara. Din cauza zapezii insa cautarea mea e zadarnica. Hotaram sa facem doua rapeluri, folosind tancuri. Primul rapel il facem dintr-un colt de stanca aflat in partea vestica la vre-o 6 m sub noi. Al doilea rapel care urmeaza ne scoate mai jos cu 20 m de saua Spintecaturii, in valcelul inclinat ce coboara in Valea Vistea Mare. Il urcam fara probleme, zapada e buna. La ora 14 ne legam in coarda la baza peretelui Galbinelele. Vara gradul lui de dificultate este 2 B. L-am urcat si eu si stiu ca nu are pitoane. Acum insa are ceva zapada pe el, dar nu foarte multa incat sa ma sperie. Legat la jumatatea corzii, am cu mine doi secunzi pe care ii voi fila concomitent cu dispozitivul Reverso al Corinei -care imi face instructajul cum sa folosesc o carabiniera pentru autoblocare. Plec pe prima lungime de coarda si dupa 6 m de stanca ma satur repede de ea si ma angajez pe un culoar de 80 grade inclinatie cu zapada si gheatza in care coltarii se infing bine la cramponaj. Tot in sus. Prins in mijlocul activitatii ma trezesc ca prin vis cand mi se striga ca mai am x m de coarda, si atunci realizez ca trebuia sa fac o regrupare si acum e cam tarziu pt asta. Improvizez la un colt de stanca. Pana vin coechipierii bat deja un piton de care sunt mandru. Rudi il va recupera, eu plec mai departe. De aici inca doua lugimi de coarda care nu mai pun probleme, merge si Corina cap schimbat. La ora 16 ne strangem mainile in Creasta Principala si incercam o poza de grup. A urmat drumul ce parca nu se mai termina pana in Fereastra Mica a Sambetei, coborarea istovitoare pe vale pana la Complex Sambata si apoi marsul de 5 km pentru recuperarea masinii. La 12 noaptea am reusit sa plecam spre Bucuresti. A fost cam din scurt la doua zile, dar a meritat osteneala. Acum de la tastele calculatorului rasuflu usurat si oarecum visator. Nicaieri nu-i ca in Fagaras. -Sfarsit-
Autentifica-te sau
inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii
|
Membri: 29725
Autentificaţi: 0 Vizitatori: 612 |
© 1999-2024, Proiectul Alpinet Utilizarea site-ului şi a materialelor prezentate presupune acceptarea notiţei de copyright şi a regulilor de utilizare Copyright şi reguli de utilizare Despre noi | Publicitate | Întrebări frecvente | Contact |