10 A. CAB. SOMEŞUL RECE - V.BÂRLOGU - PĂLTINEI - MÂŢEŞTI
- PLOPI - RUINELE CETĂŢII LITA - LA PORUŢ
Marcaj: cruce roşie Durata: 7 ore
Caracter: Marcaj ce face legătura dintre cabanele
Someşul Rece şi Muntele Filii, continuând traseul de culme ce vine din Piatra
Groşilor, marcat cu cruce galbenă, apoi triunghi roşu. Acest traseu are diferenţe
de nivel apreciabile şi este mai rar parcurs în întregime, dar tronsoane din
el sunt excelente pentru scurte plimbări în circuit, în combinaţie cu trasee
nemarcate. Este accesibil tot timpul anului, dar în porţiunea finală prezintă
iarna dificultăţi de orientare. Altitudinea fiind mai mică, stratul de zăpadă
este redus şi parcurgerea pe jos pe timp de iarnă este mai facilă decât a altor
trasee. Diferenţele mari de nivel îl fac impropriu pentru cicloturism.
Cabana Someşul Rece
este situată pe malul stâng al văii a cărei nume îl poartă, la 31 km de Cluj-Napoca.
De la cabană trecem podul, ieşind în şoseaua principală, pe care mai coborâm
250 m până la gura văii Bârlogu. Marcajul ne îndrumă spre dreapta,
pe această vale, ce apare pe unele hărţi sub denumirea RâşcaMică. Urcăm până la vechiul baraj,
azi dezafectat, aparţinând centralei hidroelectrice Someşu
Rece, ce alimenta odinioară Clujul.
Aici părăsim drumul forestier şi urcăm spre stânga, pe o potecă, ce taie serpentinele
unui drum de tractor. Ajungem într-o minunată poiană, presărată cu bolovani
de mari dimensiuni aşezaţi parcă în joacă de nişte uriaşi. În stânga, pe o variantă
a drumului pe care am urcat se poate ajunge în câteva minute la Cariera
Corabia, monument al naturii.
Din poiana, unde am poposit, urcăm pe drum, printr-o pădure de fag,
apoi prin fânaţe, până la casele Chirileşti,
printre care ajungem într-o şa. În stânga noastră este dealul Corabia,
cu forma-i caracteristică ce atrage atenţia. În faţă avem o largă privelişte
spre Creasta Plopilor, cu drumul
ce urcă în serpentine spre şaua şi satul Plopi
şi cu mănăstirea nouă, ce se profilează pe cer, cu acoperişul strălucind în
soare. În spatele nostru, dincolo ce valea Bârlogu, vedem cătunul Arsura,
iar la obârşia văii, poiana Dudaia şi în spatele ei vf.Măgura.
Din şa coborâm oblic spre dreapta, pe un drumeag, printre casele
cătunului Păltinei. Drumul devine
treptat potecă şi ne coboară în valea Râşca,
în satul Mâţeşti (Muntele
Rece). După 200 m spre dreapta, pe drumul principal, ajungem la magazinul
sătesc, iar după alţi 400 m ne găsim la confluenţa cu un pârâu ce vine din stânga.
Trecem apa pe o punte şi urcăm 200 m pe drumul ce însoţeşte pârâul, apoi ieşim
în stânga, printre case. Urcăm prin fânaţe, în serpentine, aproximativ sub linia
electrică şi având ca reper Pârâul Baichii,
ce curge la circa 200 m în dreapta.
După 2 1/2 ore de la plecare ajungem, trecând printre casele cătunului
Bordeşti, în drumul carosabil
ce a urcat din Mâţeşti. Imediat, urcuşul se termină în Şaua
Plopilor, lângă un cimitir militar datând din al doilea război mondial.
În şa sosesc o multitudine de drumuri, mai importante fiind unul ce coboară
din stânga-spate, venind din satul Someşu
Rece pe dl.Custurii, şi drumul lat ce continuă spre
dreapta-faţă-sus, înspre Dobrin. Noi rămânem pe drumul principal şi
facem un arc de cerc spre stânga, pe curbă de nivel, în jurul obârşiei unuia
dintre izvoarele Feneşului.
De la un izvor drumul începe să coboare. Din dreapta-spate vine marcajul
triunghi roşu, apoi lăsăm spre stânga drumul ce intră în satul Plopi. Trecem pe lângă releul TV şi ajungem
în şaua Prislop, unde se află o casă şi un alt mic cimitir militar.
Suntem la o intersecţie. Drumul carosabil (nemodernizat) se bifurcă: unul coboară
spre dreapta, în serpentine strânse, spre satul Valea
Ierii; celălalt, însoţit de triunghiul roşu, coteşte stânga şi coboară
8 km, până în satul Finişel. Marcajul
nostru, crucea roşie, continuă pe culme înainte, spre sud-est, pe un drum de
care, în urcuş lin.
Ocolim prin dreapta vârful Boancăş. După 20 de minute de la Prislop
ieşim la loc deschis. Mergem pe culmea golaşă, paralel cu Valea
Ierii, situată în dreapta noastră. Spre stânga se despletesc culmi
cu păduri şi fânaţe. Una dintre aceste culmi este chiar cumpăna de ape între
Someş şi Arieş,
foarte joasă aici, trecând neobservată. Prin urmare, primele pâraie ce curg
spre stânga sunt izvoare ale Feneşului, afluent al Someşului,
dar mai apoi pâraiele formează Hăşdatele, pe valea căruia vedem satul omonim. Micul pârâu
Hăşdate, înainte de vărsarea în
Arieş, a ferestruit culmea calcaroasă a Petreştilor,
dăruindu-ne fascinantul monument al naturii Cheile Turzii.
Trecând printre tufărişuri de alun ajungem într-o şa, unde intersectăm
un drum. Urcăm, lăsând în stânga un vârf împădurit. Ieşim pe o culme cu păşune
şi facem un arc de cerc în jurul obârşiei Văii Ogrăzii, ce curge spre stânga. Pe drumuri de căruţă şi
poteci ajungem într-o altă şa, unde se află un mic refugiu silvic. Drumul se
bifurcă: ţinem stânga şi intrăm în pădure, pe curbă de nivel, apoi în coborâre
domoală, ieşind din nou la loc deschis. În continuare ocolim prin dreapta vârful
Piatra Mare, cu aspectul său ruiniform,
şi ne îndreptăm spre releul TV. Acest platou este un loc de lansare foarte îndrăgit
de parapantiştii clujeni şi, în plus, oferă privelişti deosebite în toate direcţiile.
Când apar în dreapta ruinele cetăţii Lita, cocoţate pe o stâncă,
coborâm spre ele pe un vâlcel. În şaua de deasupra cetăţii întâlnim marcajul
triunghi roşu, ce vine de la Liteni.
Merită să facem o tură în jurul cetăţii, pe o potecă firavă ce se strecoară
pe sub pereţii surplombanţi de sub ruine. Friabilitatea vechilor ziduri şi caracterul
de monument istoric al edificiului ne impun să nu ne căţărăm pe ruine, oricum
roase de vreme şi şubezite până în temelii de explozia ce a distrus cetatea
la 12 februarie 1562.
Reîntorşi în mica şa, pornim spre dreapta (nord-vest), pe o cărăruie
ce intră în pădure. Trecem pe la un izvor, apoi coborâm 15 minute pe malul stâng
al pârâului Carpenilor, până într-un
fânaţ. Suntem aproape de firul Văii Ierii, pe care îl traversăm, ajungând
la şoseaua asfaltată chiar în locul numit "La
Poruţ", la confluenţa cu Valea Huzii, pe care mai sunt 3 km până la fosta cabană Muntele
Filii. În trecut, marcajul cruce roşie mergea până la cabană, unde
făcea joncţiunea cu banda albastră ce duce la staţiunea Băişoara.
Acum însă, ducerea marcajului până la fosta cabană nu se mai justifică. Pe drumul
asfaltat mai sunt de la Poruţ
6 km spre stânga, pe vale, până în Băişoara, existând curse de autobuze.
10 B. LA PORUŢ - RUINELE CETĂŢII LITA - PLOPI - MÂŢEŞTI
- PĂLTINEI - V.BÂRLOGU -CAB. SOMEŞUL RECE
Marcaj: cruce roşie Durata: 7 ore
Pentru amănunte vezi traseul 10 A.
De la confluenţa Văii Ierii
cu V.Huzii (pe care se află, la
3 km în amonte, cabana Muntele Filii), începem urcuşul pe un drum
de care, împreună cu marcajul triunghi roşu. Dintr-un fânaţ urcăm pe malul stâng
al pârâului Carpenilor, prin pădure. Ieşim la un izvor, apoi ţinem dreapta
şi ieşim într-o mică şa, deasupra pintenului stâncos pe care se află ruinele
cetăţii. Ne despărţim de triunghiul roşu, care o ia pe curbă de nivel, şi urcăm
pe un vâlcel în culmea principală, în stânga releului TV.
Ajunşi în creastă admirăm panorama ce se deschide în toate direcţiile
şi o luăm la stânga, ocolind un vârf stâncos pe versantul dinspre V.Ierii.
Trecem printr-o pădure şi ieşim din nou la loc deschis, într-o şa, unde se află
un mic refugiu silvic. Mergem tot pe culme, ocolind unele vârfuri pe curbă de
nivel. Într-o şa intersectăm un drum. Vârful Boancăş
rămâne în dreapta. Coborâm lin prin pădure şi ieşim în şaua Prislop, unde intersectăm drumul auto nemodernizat
ce vine de la Finişel şi coboară în V.Ierii.
Mai departe urcăm lin pe un drum auto pietruit, împreună cu marcajul
triunghi roşu. Trecem de releul TV, lăsăm o ramificaţie la dreapta, spre casele
satului Plopi, apoi, la o curbă
spre dreapta, triunghiul roşu ne părăseşte şi o ia înainte, pe culme. Ajungem
în şaua Plopi, la o multiplă intersecţie. Rămânem
pe drumul carosabil şi începem să coborâm în faţă, dar curând îl părăsim şi
coborâm la stânga, printre case şi fânaţe, până jos, în valea Râşca.
Coborâm pe vale, trecând prin centrul satului Muntele Rece (Mâţeşti).
Cu 200 m aval de magazinul sătesc o luăm la stânga, pe o potecă, urcând oblic
până în culme, într-o şa. De aici coborâm, pe lângă casele cătunului Chirileşti,
prinzând un drum ce ne duce prin pădure la vale. Ajungem deasupra unei splendide
poieni, presărată cu bolovani imenşi, unde părăsim drumul şi coborâm prin ea.
Reîntâlnim drumul de tractor şi ajungem în V.Bârlogu, la drumul forestier, lângă barajul
unui fost lac de acumulare. Curând valea confluează cu Someşul
Rece, pe care mai urcăm 250 m până la podul pe care se intră spre
cabana omonimă.