2 A. STAŢIUNEA BĂIŞOARA - ŞESUL CALD - MUNTELE MARE -
NETEDA - LA DUBE - LA RUINE - ŞERBOIU - LUPŞA
Marcaj: cruce roşie Durata: 7-8 ore
Caracter: Marcaj ce urmează culmea cea mai înaltă
a masivului Muntele Mare, oferind panorame excepţionale în toate direcţiile.
Recomandat drumeţilor cu pregătire medie şi cicliştilor montani antrenaţi. Iarna
recomandat dincolo de Muntele Mare numai celor corespunzător echipaţi, dotaţi
cu busolă şi de preferinţă având schiuri de tură.
Pornim din staţiunea Băişoara,
din faţa cabanei (hotelului), pe drumul carosabil. În faţa cabanei vechi părăsim
şoseaua şi marcajul cruce albastră, ce cotesc stânga, şi intrăm pe "drumul
militar". După ce întâlnim o altă variantă a drumului, venind din stânga-spate,
ajungem la o bifurcaţie. Drumul carosabil coteşte la dreapta, noi însă continuăm
înainte, pe un drum de care, însoţit de o linie telefonică.
După un parcurs orizontal traversăm un pârâu şi începem să urcăm.
La o trifurcaţie ţinem dreapta şi, prin pădure, "drumul telefonului"
ne scoate, pe lângă captările de apă pentru staţiune, la Şesul Cald, la "drumul militar",
puţin mai sus de colibe, unde întâlnim marcajul bandă roşie. În continuare urcăm
lin, apoi traversăm pe curbă de nivel mai multe izvoare ale Pârâului
Negru, ocolind prin dreapta Vf.Pietrele Mărunte (1735 m) şi coborâm în larga
şa La Poduri.
În stânga, Valea Podurilor
izvorăşte dintr-o întinsă mlaştină. În faţă se ridică Vf.Muntele
Mare (1826 m). Marcajul taie două serpentineale drumului, apoi îl
însoţeşte la stânga pe o porţiune lungă. Când drumul face o serpentină bruscă
spre dreapta, îl părăsim, despărţindu-ne astfel şi de marcajul bandă roşie,
şi ne angajăm pe o potecă, ghidaţi de stâlpii de marcaj. Traversăm un pârâu
(apă nepotabilă!) şi urcăm printre ienuperi, ieşind pe nesfârşitul platou al
Muntelui Mare, la 3 ore de la
plecarea din staţiune.
Curând, lângă o fundaţie, poteca se transformă în drum de tractor.
Vârful Muntelui Mare rămâne în
dreapta. După traversarea unui pârâu şi desprinderea spre dreapta a unui drum
înierbat ce trece prin şaua dintre Vf.Muntele Mare şi Vf.Neteda, urcăm lin spre
acesta din urmă, al cărui punct de maximă altitudine (1784 m) rămâne de asemenea
în dreapta noastră. Urmează o coborâre lungă, dar lină, deoarece ne aflăm în
continuare pe imensul platou Muntele Mare - Neteda
- Şesul Lupşanului, aparţinând
suprafeţei de nivelare Fărcaş-Cârligaţi.
Din dreapta-spate vine un drum de camion bine conturat, dinspre şaua
Prislop. Ajunşi în şaua dintre
Neteda şi La
Dube, drumul devine orizontal şi înierbat. În dreapta noastră zărim
o stână. (De aici coboară spre dreapta un drum de tractor în Valea
Filii). Drumul nostru se conturează din nou, desfăşurat printre bolovani
enormi ce-l străjuiesc de ambele părţi. În faţă-dreapta vedem stâncile de pe
platul vârf La Dube (1653 m).
Trecem de o fâşie de pădure ce urcă din stânga până aproape de drum şi,
după încă 400 m, ajungem, la cinci ore de la plecare, la o importantă ramificaţie:
drumul de tractor continuă înainte, peste vârful Şesul Lupşanului (1636 m), de unde coboară
spre şaua Poarta Întrecailor şi
cătunul Novăceşti, dând ramificaţii şi spre colibele
Căprăreţe (stânga) respectiv spre
V.Neagului (în dreapta). Marcajul cruce roşie
însă părăseşte drumul şi o ia stânga-faţă, coborând prin păşune. Privind cu
atenţie vom identifica poteca, pe vremuri foarte bătută, acum înierbată.
Traversăm un pârâu, apoi coborâm paralel cu el încă 300 m, până la
intrarea în pădure, marcată de o uriaşă cruce roşie, vopsită pe trei brazi alăturaţi.
O coborâre de circa trei sferturi de oră prin pădure ne scoate în poiana La
Ruine ("La Ziduri"), unde a existat până în anii '50 Casa
Pogăceaua (Cab. Muntele Mare),
aparţinând Armatei, dar care găzduia şi turişti. Aici vine din dreapta un drum
mare de tractor dinspre Şesul Lupşanului. Încă o porţiune de coborâre
pe culme şi ajungem în Tarniţa Târsa, o şa unde intersectăm un drum
de tractor ce urcă din stânga, pe Hoanca Târsei, venind de pe Valea
Lupşei, şi coboară în dreapta, pe Hoanca Goiei, spre Valea
Caselor.
Marcajul nostru coteşte dreapta şi continuă pe culme, printre ienuperi.
Lăsăm în stânga vf.Şerboiul (1240
m), trecem pe la un izvor, apoi ne abatem din culme spre stânga, pe la colibele
Pogăceaua, deasupra cărora trecem
pe la un alt izvor şi printr-o zonă mlăştinoasă. Reîntâlnim drumul de culme
în şaua Poarta Şerboiului. În continuare trecem pe
la un grajd cu pereţii din piatră şi întâlnim primele case permanente. Lăsăm
în stânga un vârf al muntelui Runcuri (1122 m) şi ajungem într-o şa largă.
Mai departe ocolim şi vf.Certege (1026 m) şi ajungem pe dealul Prislop.
Pe această porţiune avem privelişti deosebite spre Munţii Metaliferi, admirând în faţă Gemenele,
Colţul Vinţii, dar şi deranjanta
imagine a carierei de la Muşca
/ Roşia Montană, unde versanţii
nu au mai fost reîmpăduriţi. Drumul cel mai bătut coboară pe Dealul lui Mihai. Noi însă, înainte de intrarea în pădure,
cotim brusc la dreapta, prin fânaţ, coborând abrupt câteva zeci de metri, prinzând
un drum de care. Printre tufişuri descindem, în serpentine, ajungând la fânaţele
numite Obârşia. Aici, pe o potecuţă, se poate ajunge,
urcând spre spate-stânga, la un izvor.
Mai departe coborâm pe liziera pădurii, apoi trecem de o şa împădurită
şi de nişte case. Drumul intră într-un făget, apoi iese în poieni, pe culmea
dintre valea Obârşia (în stânga)
şi Valea Caselor (în dreapta). Printre fâneţe îngrădite coborâm
în satul Lupşa (centru de comună,
aflat pe V.Arieşului, la 516 m altitudine), ieşind la
şoseaua principală cu 200 m aval de gară, de unde mai sunt 500 m până în centrul
comunei, unde vom vizita neapărat muzeul etnografic.