3 A. STAȚIUNEA BĂIȘOARA - CRUCEA CRENCII - MUNTELE ROMÂNEASA
- REZERVAȚIA SCĂRIȚA-BELIOARA - V.BELIOARA - LUNCA LARGĂ - CHEILE RUNCULUI -
RUNC - OCOLIȘ
Marcaj: cruce albastră Durata: 6 ore (3 până în rezervația Scărița-Belioara)
Caracter: Marcaj ce face legătura dintre stațiunea
Băișoara și Valea Arieșului, utilizat însă în primul rând pentru vizitarea,
plecând din stațiune, a rezervației Scărița-Belioara și pentru accesul la celelalte
obiective din zonă: Cheile Pociovaliștei, Cheile Runcului, Cheile și Mănăstirea
Poșaga etc. Traseul este ușor accesibil pentru drumeție în tot cursul anului,
mai ales pe porțiunea dintre stațiune și rezervație. Iarna orientarea este însă
dificilă, traseul fiind recomandat numai cunoscătorilor.
Pentru cicliștii montani traseul este accesibil,
dar necesită experiență și antrenament, fiind recomandabilă evitarea porțiunii
dintre cabana militară și V.Vadului (se coboară pe drumul forestier) și efectuarea
primei părți a coborârii pe V.Belioara pe lângă biciclete.
Din fața cabanei "Muntele
Băișorii" (hotelul), urmăm șoseaua, lăsând suuccesiv spre dreapta
"drumul militar" (însoțit de marcajul cruce roșie) și apoi drumul
forestier ce coboară în V.Vadului, ajungând la 15 minute de la plecare
aproape de Cabana Militară, unde stâlpii de marcaj ne indică să părăsim drumul
asfaltat, intrând în dreapta în pădure. Coborâm mult, pe un vechi drum de căruțe
pe alocuri adâncit de ape.
Într-o poieniță avem grijă să cotim stânga, împreună cu marcajul,
ce ne conduce în scurt timp la firul Văii
Vadului, pe care îl traversăm. După încă 50 m, într-o poieniță, cotim
aproape 180 de grade spre dreapta, întâlnind drumul de tractor ce vine pe firul
Văii Vadului. După câteva zeci
de metri cotim la stânga pe o potecă, traversăm drumul forestier (care se sfârșește
puțin mai la stânga, continuându-se numai cu un drum de tractor) și urcăm prin
pădure. Treptat panta scade iar poteca ne scoate într-un luminiș, unde ne orientăm
față-dreapta, pe lizieră, coborând apoi oblic pe o potecă spre un drum de care
ce vine din V.Vadului.
Suntem la Crucea Crencii,
la limita dintre județele Cluj
și Alba. De la plecare a trecut
o oră. Un drum de tractor foarte adâncit de ape urcă în dreapta, spre Stăuina
Runcanilor. Noi mergem înainte pe drum, apoi, la colibe, un alt drum
urcă la stânga, în serpentine, spre culmea ce duce la muntele Boinic,
Șovaru și obârșia văii Jgheburoasa. Drumul cel mai bătut continuă înainte, pe curbă
de nivel, noi însă îl părăsim și ne orientăm spre sud, prin fânaț, ghidați de
un stâlp de marcaj. Poteca firavă devine treptat mai bine conturată.
Traversăm Apa Rătăcită,
cum plastic a fost denumit izvorul Văii Tisei datorită meandrelor pe care la
face în această zonă plată și mlăștinoasă. Urcăm vizavi, spre colibele numite
La Știolne. Aici întâlnim un drum ce vine din spate-dreapta, pe culme,
de la colibele Bocșești (unde
se sfârșește drumul auto forestier ce urcă din Săgagea). Începem să urcăm pe
Muntele Boului, pe un drumeag
înierbat, destul de abrupt, lăsând în stânga noastră niște plopi.
Ajunși în culme cotim spre dreapta, poposind la stâlpul de marcaj
pentru a admira peisajul ce se deschide în direcția stațiunii: Se vede sub noi
firul Apei Rătăcite, colibele
Știolne, Bocșești,
Crucea Crencii și Zăpodie (în dreapta, pe versantul dinspre
V.Tisei al muntelui Șovaru).
În plan mai depărtat se văd nenumăratele case de vacanță ridicate în stațiune,
iar pe orizont se conturează la vest-nord-vest vârful Buscat,
la vest vf.Pietrele Mărunte, continuat
spre stânga de Muntele Mare și
Neteda.
Ocolim în urcuș lin, pe drumeagul înierbat, obârșia Văii Boului, aflată în stânga noastră. Tot
în stânga rămâne și vf.Româneasa, în dreptul căruia traseul devine
orizontal, iar panorama spre sud, până acum obturată, ni se deschide brusc:
Se vede Valea Arieșului și împărăția de munți din sudul Apusenilor
și, în zile cu vizibilitate bună ( iarna sau în octombrie), se pot admira la
orizont crestele munților Făgăraș, Parâng și Retezat!
Direcția de mers se schimbă din nou. Ne orientăm spre est, printre
ienuperi, și coborâm într-o șa. Aici părăsim drumul și urcăm direct prin pășune,
ghidați de semnele de marcaj aplicate pe pietre, spre vârful Cuntenitu.
Este ultimul urcuș. Ajunși în culme lăsăm în dreapta vârful, cu baliza topo,
și, la 2 1/2 - 3 ore de la plecare, ajungem la marginea rezervației Scărița-Belioara.
Intrarea în rezervație este barată de un gard, prevăzut cu un pârleaz.
Cu câteva zeci de metri înainte de gard, în stânga, la obârșia văii
Belioara, un stâlp cu săgeți marchează începutul traseului triunghi
albastru (ce traversează rezervația și coboară în Runc prin Cheile
Pociovaliștei). Marcajul nostru, cruce albastră, coboară abrupt,
prin pășune, ajungând la un izvor. Din stânga vine de pe un picior un drumeag
înierbat. Continuăm să coborâm pe linia de cea mai mare pantă și intrăm în pădurea
de fag.
Poteca se transformă treptat în drum de tractor, ce urmează firul
apei, scoțându-ne din pădure la o ramificație, unde un drum de tractor urcă
în serpentine pe versantul din stânga. Continuăm pe firul văii, pe drumul ce
devine treptat carosabil. După circa o oră trecem pe lângă cantonul silvic Lunca
Largă și intrăm în satul cu același nume. Ajunși în valea
Ocolișului, la drumul principal, cotim dreapta și intrăm curând în
Cheile Runcului, a căror versanți
abrupți se ridică la înălțimi impresionante. Pe vale mai întâlnim vechi mori,
vâltori și alte instalații tradiționale acționate de forța apei, unele încă
în funcțiune.
După 3,5 km din Lunca Largă
ieșim din chei și ajungem în satul Runc, unde se sfârșește traseul marcat cu
triunghi albastru, de care ne-am despărțit cu circa 3 ore în urmă. 300 de metri
în aval vedem și confluența Ocolișului cu apa Pociovaliștei.
De aici, urmând în continuare drumul, trecem prin Ocoliș,
sat reședință de comună, înșirat pe vale. După 4,5 km parcurși din Runc
ajungem la Gura Ocolișului, la
confluența cu Arieșul, unde întâlnim drumul național, pe
care sunt 34 km până la Turda și, în sens opus, 51 km până la Câmpeni.
Gara Ocoliș este la 500 m de mers,
spre dreapta, mocănițe circulând de două ori pe zi.