V. BISTRA - DEALUL CAPSEI - TOMNATEC - BALOMIREASA
Nemarcat. Durata: 6 ore
Traseu de acces din V.Arieşului spre culmea principală
a masivului, parcurgând culmea dintre văile Bistra şi Bistricioara. Un interesant
itinerar de cunoaştere a extremităţii nord-estice a ţării moţilor. Nu se recomandă
iarna decât cunoscătorilor zonei, bine echipaţi şi antrenaţi. Traseu excelent
pentru ciclism montan, dar mai facil de parcurs în sens invers.
De la primăria comunei Bistra
pornim pe şosea în direcţia Câmpeni şi cotim pe prima uliţă la dreapta,
apoi, după puţini metri o luăm la stânga. Drumul este iniţial abrupt, pietros,
adâncit de ape. Curând ieşim dintre garduri şi poposim la o bancă, lângă o troiţă.
Ţinem tot culmea, trecând prin mai multe cătune. De fapt toate dealurile din
jur sunt presărate cu gospodării, aparţinând zecilor de cătune ale Bistrei
şi Câmpeniului. În stânga, dincolo
de valea Lipaia, vedem satul Dealul
Capsei, cu cele două biserici profilate pe cer.
După două ore de mers, trecând de izvorul Lipaiei, întâlnim drumul ce vine din stânga,
din Dealul Capsei. O bancă lângă
o troiţă metalică ne îndeamnă la popas. Urmează o şa, (în dreapta se văd casele
cătunului Dâmbureni) apoi un urcuş
abrupt. Când urcuşul se termină, reîncep casele. Trecem pe lângă o şcoală şi
ajungem la o intersecţie. Suntem în Tomnatec. Păstrăm direcţia de mers şi întâlnim
primii molizi.
Treptat încep insule de pădure. După o jumătate de oră de mers de
la şcoală ieşim din pădure şi, după alte zece minute, drumul se bifurcă. Ţinem
faţă-dreapta şi trecem apoi prin mai multe poieni cu colibe, ajungând la o trifurcaţie
importantă. Orientându-ne pe drumul cel mai din dreapta, începem un urcuş abrupt
prin pădure, paralel cu multe drumeaguri adâncite, abandonate.
Panta scade şi ieşim într-o poiană în culme. Un drum se ramifică
la dreapta-faţă. Peste 5 minute ajungem într-o altă poiană, unde ţinem stânga,
iar la următoarea bifurcaţie la fel. Ajungem la un izvor şi ieşim la luminiş.
Drumul se despleteşte în fire paralele, brazii se răresc şi panta scade treptat.
Suntem pe imensul platou al muntelui Balomireasa, unde întâlnim marcajul bandă
roşie ce urmează culmea principală a masivului.
VI. BLĂJOAIA - IRIŞOARA - HODIREU - LA GRAJDURI - LA
POPI - FĂGETU - L.SOMEŞUL RECE.
Nemarcat. Durata: 5 ore
Traseu interesant, ce traversează, fără diferenţe
mari de nivel, o serie întreagă de afluenţi ai Someşului Rece, permiţând vizitarea
multor nămaşe pitoreşti din inima acestui masiv muntos. Traseul poate fi făcut
pe fragmente, în combinaţie cu alte trasee marcate şi nemarcate şi drumuri forestiere,
fiind indicat mai ales pentru plimbări în circuit cu baza la Blăjoaia sau în
alte puncte de pe valea Someşului Rece. Este un traseu excelent pentru biciclete
de munte şi pentru schi de tură - iarna însă dificultăţile de orientare impun
să-l recomandăm numai cunoscătorilor foarte buni ai zonei.
De la tabăra şcolară Blăjoaia
mai urcăm puţin pe drumul auto nemodernizat până la podul ce trece peste pârâul
Blăjoiţa. Înainte de pod părăsim
drumul şi cotim la stânga. Urcăm pe drumul de tractor printre brazi rari, ajungând
deasupra taberei, la un grup de colibe, ce rămâne în stânga. Drumul cel mai
bine conturat urcă lin, pe alocuri în serpentine, iar când se orientează spre
dreapta, spre alte colibe, îl părăsim şi ţinem înainte, ajungând pe o lizieră.
Drumul devine foarte umblat şi coboară lin, urmărind limita pădurii din stânga.
Intersectăm un pârâu, apoi, după un scurt urcuş, ajungem la alt pârâu.
Atenţie! Drumul mai bun coteşte la stânga; noi însă ne orientăm pe cel mai slab
conturat, abrupt, ce urcă spre faţă-dreapta. Trecem o şa, intersectând un drum
de culme înierbat, apoi coborâm mai mult timp. Trecem un pârâu, după care ajungem
la firul unei ape cu debit mai mare: Valea Ursului. 5 minute de urcuş ne scot
într-o şa, unde intersectăm mai multe drumuri, menţinând direcţia de mers. Pe
parcursul lungii coborâri ce urmează, drumul devine tot mai neclar, pădurea
se răreşte, şi ajungem la colibele Irişoara, pe valea cu acelaşi nume.
Trecem apa şi traversăm drumul auto forestier, începând urcuşul pe
un drum lat de tractor. Imediat ajungem la colibele Hodireu, de unde drumul urcă în serpentine
(sunt mai multe variante!) prin marea poiană La
Grajduri. Ajunşi în culme, întâlnim marcajul bandă galbenă, ce vine
din dreapta, de la colibele Dumitreasa.
Îl însoţim spre stânga o scurtă porţiune, până la intrarea în pădure. Aici drumul
se bifurcă. Marcajul bandă galbenă o ia pe drumul din stânga, spre colibele
Urăşa, iar noi intrăm pe cel din
dreapta. Coborâm şi traversăm valea Săteanu.
Lăsăm o ramificaţie la dreapta-sus, pe lângă vale, apoi una la faţă-stânga (înierbată).
După 15 minute, drumul se bifurcă şi intră în poiana La
Popi.
De la colibe, un drum o ia la dreapta spre colibele Dumitreasa; un altul coboară înainte, ducând
la capul drumului forestier de pe valea Dumitreasa.
Noi cotim la stânga pe culme şi intrăm în pădure. După o jumătate de oră de
mers pe drumul nu tocmai clar ieşim în poiana Făgetu. În faţă se deschide o frumoasă panoramă
spre Chicera Comorii şi nămaşele Crucea,
Trunchii Putrezi, Gârde
şi Ţigănese. Mai în dreapta se
vede la orizont Vlădeasa, iar în plan mai apropiat satele
Măguri şi Mărişel.
În sfârşit, la spate-dreapta, se văd colibele Negrele
şi Dobrinul. Spre stânga vedem
Urăşa, iar în zare Vârful şi Lămăşoaia.
Coborâm treptat spre faţă-dreapta, trecem pe lângă colibele Făgetu din Jos şi intrăm în pădure, ajungând
peste o jumătate de oră într-o poiană cu o cabană, la drumul auto forestier
Dumitreasa, ce vine din dreapta
din valea ce poartă acest nume şi coboară în stânga, în V.Someşului
Rece. Îl urmărim şi noi spre stânga, sau continuăm în faţă, prin
pepinieră, prinzând poteca de vânătoare ce ne coboară la coada lacului Someşu
Rece.