Am imortalizat lacul, cu gîndul la un nedorit
foto-document, apoi am luat-o spre NV în căutarea marcajului bandă
albastră, străvechi, distrus aproape în totalitate, conducînd spre Şaua
Gărgălău, descoperindu-l pe un bolovan, fără nici o continuare. Stîlpii
metalici, excelenţi în vremea iernii, dispăruseră treptat, furaţi de ciobani.
Poteca ce acompania malul stg. al pîrîului, afluent al v. Bistriţei Aurii
conducea fără posibilităţi de confuzie spre Şaua Gărgălău (V),
respectiv Poiana Ştiol (N) lăsînd la dr. noul refugiu şi apoi stîna
tradiţională din Ştiol în preajma căreia parcase un alt autorturism.
Turişti se iviră dincolo de jgheabul de avalanşă ce duce la Cascada Cailor,
acolo unde se regăseşte, destul de spălat-şters, pe stîncării, banda albastră
veche. Mai la dreapta se semeţea vf.Ştiol. Am continuat spre N-NV pe
buza muntelui, pe poteca accidentată apoi veritabilă promenadă înierbată, în
continuare străjuită la stg. de molidiş tînăr, apoi pădure matură. Am traversat
două pîraie scurse dinspre E, afluenţi ai v. Zănoaga, am continuat pe
poteca largă-drum de TAF ce traversează o vastă zonă devastată de furtună, la S
admirînd integral Căldarea Izv. Cailor şi Cascada Cailor, am lăsat pe dr.
izvorul-valău, într-o jumătate de oră ajungînd la plecare teleschi -sosire
telescaun, stîna Runcu Ştiolului. Turişti de toate categoriile aşteptau
adunarea grupului în vederea reîntoarcerii la Borşa Complex. Un tînăr turist
străin, dotat cu laptop-hartă gen tabletă grafică-marker -GPS, carta
sîrguincios zona. Într-o oră, pe soare alternînd cu ploiţe jucăuşe, am coborît
pe sub telescaun, mîncînd afine, mure, zmeură, cipercărind. Vremea părea să se
îndrepte.
1a. Borşa Fîntîna - Cascada Cailor - Poiana Ştiol -
Pasul Prislop Marcaj turistic: triunghi roşu recent,
excelent
Timp de mers: aprox. 4 1/2-5 ore
Debutul traseului este la Complexul Turistic
Borşa, continuăm amonte p. Fîntîna, continuînd pe malul său stg. pe un
drum de ţară. În faţă spre dr. se înalţă vf. Păltiniş, la stg.
v. Cimpoiasa scoasă în evidenţă de cascada Cimpoiasa(sau
Păltinişului) şi apoi vf. Cimpoieş. La 15 min. de la plecare întîlnim un
hotel în construcţie amplasat pe firul văii, în vecinătatea stăvilarului
colmatat. Marcajul triunghi roşu, recent, e pe un stîlp de beton din
dreapta. La bifurcaţi facem stg. spre cariera de marmură. Atenţie, din acest
loc spre dr. suie o potecă spre fosta stînă a Bîrnăriei, Faţa
Meselor-Buza Dealului. Noi traversăm Izv. Cimpoieşu
(v. Cimpoiasa) după confluenţa cu v. Zănoaga (impropriu numită de unii v. Podu
Izvorului care, în tradiţia localnicilor defineşte platoul de deasupra Pietrei
Rea). Confluenţa celor două văi constituie v. Fîntîna.
Continuăm spreE pe stg. v. Zănoaga pe drum auto forestier ce ne conduce
la carieră. Valea calcaroasă este de regulă seacă. În dreapta
drumului ne atrage atenţia o vîltoare alimentată dintr-o ţeavă de aducţiune a
apei spre Complexul Turistic. Suim uşor spre la carieră, suim
pieptiş pe o potecă recent constituită peste o haldă de calcare
scurtcircuitînd meandrele drumului forestier, re-atingînd firul văii Zănoaga
lîngă o rampă de încărcare a buştenilorpe care e amplasat marcajul triunghi
roşu şi o săgeată roşie indicînd continuarea traseului uşor stg. după
traversarea văii prin vad (aprox. 25-35 min. de la plecare) . Marcajul
apare apoi pe un tînăr molid. În faţă avem un piept de deal cu urme de
tractare a buştenilor, deasupra o stîncă solitară. La baza acesteia găsim
un izvor cu apă rece. Spre dreapta este o tînăra plantaţie de molid
împrejmuită cu gard de lemn. Continuăm în urcuş susţinut, printr-o tînără
plantaţie de molid, pe un fost drum de TAF, spălat de viituri, marcajul e
la dreapta pe un fag solitar. Imediat traseul schimbă direcţia aprox. 100 m
stg., marcajul fiind pe un molid singuratic, continuăm 100 m spreE după
care din nou cotim stg., revenim apoi spre E-SE acompaniind practic
v. Zănoaga pe malul său dr. la nu mai mult de 50-80 m depărtare de albie. Dăm
peste două pîraie, afluente ale Zănoagei cu obîrşia sub pîrtia de
schi-telescaun, drumul se adînceşte o vreme între maluri, coteşte uşor dreapta
suind pe o curbă de nivel ce ne va conduce aproape orizontal, paralel cu lunca
îngustă a v. Zănoaga spre Cascada Cailor. În dreapta ne impresionează versanţii NE
stîncoşi, abrupţi, alb-suri calcaroşi, ai Pietrei Rea. Sub aceştia, în
luncă, remarcăm locul de amplasare a fostelor tabere de speologie dar nu
numai (1237 m alt. 1 1/4 h de la plecare) ajungînd la baza Cascadei
Cailor (alim. de Pîrîul Cailor) după 1 1/2 ore de la plecare.
Cascada sare în trepte succesive pe o dif. de nivel de
aprox. 150 m. În ultimii 20-30 de ani a pierdut din spactaculozitate prin
devierea ultimei porţiuni-prag, de la o marmită spre stg. Cascada poate fi
surprinsă foto imediat după răsăritul soarelui, cu halouri de curcubeu. Iarna e
placată de o cuirasă azurie de gheaţă. Noi ne continuăm suişul pe sub cascadă,
sau prin stg. ei, pe poteca recent