Jurnale - Muntii Rodnei V

Consemnare 09 09 2002

M-ţii Rodnei

Gura Negoiescu-Căldarea Negoiescu-Şaua Laptelui

Marcaj  vechi, triunghi albastru,  aleatoriu, pînă la fostele Cab. Puzdre în continuare marcaj  punct albastru dispărut, găsibil  întîmplător, mai ales la parcurgerea traseului invers, din şa spre fostele Cab. Puzdre

Timp de parcurs21/2 h pînă în Căldarea Negoiescu, 31/2 -4 h pînă în Şaua Laptelui

***Vezi ProiectBelAlpin nr. II / redactat 19-20 aug. cap.5 si 6 pt.segmentul de traseu de  la Gura v. Negoiescu pînă la fostele Cab. Puzdre.

De la fosta Cab. Puzdre OJT(acum există pe-acelaşi amplasament  un refugiu privat neterminat) amplasată  pe un mic platou de sub Faţa Meselor o luăm spre ruinele fostei Cb. Puzdre IPEG , direct prin fostele staule de vite, azi acaparate de ştevie luxuriantă. Continuăm tangent  dreapta (de-acoasta) pînă la confluenţa pîraielor ce adună apele din Tăurile Cimpoiesei (zona celui de-al 2-lea picior ruină,  de funicular) , căldările  nordice ale vf. Galaţului şi Laptelui  apoi spre V, pe o culme, la un moment dat observînd departe, în Şaua Laptelui, parul de fier , ţinta noastră (vf. Laptelui 2172 m). De aici spre NE ne atrage atentia vf. Cearcănu din M-ţii MM, la E calcarele turnurilor şi pereţilor argintii  de la Rîpa Rea. Spre dr., treptat revelată, se înalţă semeaţa piramidă a vf. Puzdre (2189 m). Depăşim pe culme o căldare în care, la stg. se remarcă două mici tăuri nivale de sub vf. Laptelui după care, la dr. apare căldarea mai mare, a Puzdrelor (vf. Puzdre, ca şi Vistea-Moldoveanu, are de fapt două vîrfuri, mai înalt cel situat nordic) cu alte ochiuri albastru întunecate de apă, Tăurile Negoiescu.

De aici, privind spre E , avem imaginea vf. Galaţului (2048 m), în faţă Şaua Laptelui,  ceva mai retras spre S vf. Anieşul Mare cu un punct trigonometric în creştet.

                În 31/2-4 h de la plecarea din Gura v. Negoiescu atingem poteca ferm conturată, re-marcată relativ recent cu bandă roşie. De aici continuînd la stg. ajungem pe vf. Laptelui si apoi vf. Galatului.

Orientîndu-ne spre dr. depăşim pe curbă de nivel, pe versantul nordic, vf. Anieşul Mare ajungînd în Şaua Puzdre.

                Din Şaua Puzdre putem opta pt. escaladarea vf. cu acelaşi nume, în final coborîrea pe piciorul lui NE numit Coarnele, caz în care avem de admirat tumultuoasa cascadă Puzdre, din zona acesteia coborînd în continuare spre Borsa Poiana pe v. Izv. Negoiescu sau putem coborî în timp ceva mai lung dar lejer, pe fost drum de tractor/ARO, pe sub vf-Feţei, în Borşa-Repedea.

                Şaua Puzdre, largă, constituie o zonă obligatoriu traversată  de către cei ce parcurg  creasta principală a M-ţilor Rodnei de la NV spre SE sau invers.

                Primăvara, la înfloritul molidului, primulelor, brînduşelor, ochiului găinii, degetăruţilor dar mai ales a rododendronului (în iunie căldările de aici par a fi realmente  în flăcări) , parcursul în circuit de-o zi de la Gura v. Negoiescu în Căldarea Negoiescu şi apoi spre Şaua Laptelui cu încheierea  lui la stg. pe la Curmătura Galaţului v. Cimpoiasa sau la dr., peste vf. Puzdre-piciorul Coarnele  , conferă turistilor o deosebită încîntare.

*** Preconizata construire a unor facilităţi de transp. pe cablu ca şi  reconstruirea Cab. Puzdre ar (re) pune aceste minunate căldări alpine în valoare. Expunerea lor nordică, zăpezile tîrzii, varietatea reliefului,  le recomandă în primul rînd pentru partide de ski alpin , snowboard sau ski extrem.

Moisei -Gura Izv.lui Dragoş-Casa Laborator-Culmea Hotarului-Golgota-vf-Pietrosul Rodnei- Curmătura Pietrosului-Casa Laborator-Moisei

Traseu nemarcat. Întreg parcursul se derulează în Rezervaţia Ştiinţifică Pietrosul Rodnei, parcurgerea  lui putîndu-se efectua strict cu avizul org. locale competente

 Timp de parcurs pînă pe vf. Pietrosul 5-51/2 ore, circuit total 9-11 ore

                Traseul începe de la noua biserică-catedrală din  Moiesi (DN18), în apropierea Monumentului Eroilor(sculptat în piatră de către Vida Geza). De aici  facem dr. urmînd amonte 4, 5-5 km v. Izv.lui Dragos pînă la Cantonul Silvic (alt. 800 m) . Depăşim pe dr. o zonă stîncoasă, loc de captare a apei potabile pt. canton, apoi  la aprox. 1, 5 km de acesta, pe stg., Izv. Fîntînii. Aici Capul Pietros delimitează limita nordică a Rezervaţiei Ştiinţifice Pietrosul Rodnei (reper parul de fier vopsit alb-negru) . Urcăm în amontele p.Îzv. Fîntînii pe malul său stg. aprox. 150-200 m apoi îl traversăm spre versantul din dr. pe care se conturează serpentinele unei poteci bine bătute.  Urmînd această potecă timp de aprox. 1, 45-2, 15 ore vom ajunge în Preluca Între Izvoare, superba poiană în care este amplasată Casa Laborator (aprox. 1400 m alt.) . De remarcat faptul că poteca, în prima parte, urcă în serpentine pe stg. culmii (auzim bolboroseală p. Izv. Fîntînii) apoi pe cea dr., din cînd în cînd, prin desişul coroanelor molizilor, brazilor şi paltinilor seculari avînd o frumoasă perspectivă spre zona crestei principale a vf. Bătrîna. În traseu dăm de două bănci pt. popas ca şi de vechi, ruginite, tăbliţe ref. la loc popas/loc pt.fumat şi cîteva firave izvoare amenajate, curăţate periodic de către paznici (unele au aspect de blide cu apă rece.) Aici avem rara satisfacţie de-a traversa o zonă cu adevărat de rezervaţie, dendrologică în primul rînd, amintind de aceea din Retezat. În ultima porţiune poteca coboară uşor, dă într-o poiană cu fînaţă exuberantă, în timp ce în faţă, peste colţul Casei Laborator şi dependinţelor plasate în plan secundar ne impresionează Culmea Jireada(după unii Culmea Între Pietre), o custură cu capătul nordic avîntat într-un modest pisc. (Denumirea Jireada e ingenios  aleasă fiindcă culmea în cauză, cea care separă căldarea SV, cu micul tău glaciar a  vf. Gropilor de cea seacă, NV , aminteşte de jirezile din bîrne de lemn maramureşene pe care se pune la uscat fînul abia cosit).

                Atenţie: de aici e bine să ne aprovizionăm cu apă rece, de la ciurgăul amenajat lîngă Casa Laborator, izv. ulterior găsite în traseu avînd un debit variabil, inconstant,  altele , situate în turbării, nefiind adesea limpezi.

                Facem stîg. din incinta Casei Lab. suind  pe poteca vagă, în cîteva serpentine, pînă la liziera molidişului, traversăm tangent dr. o zonă de pajişte cu poteca  în serpentine, lăsăm o zonă mocirloasă care, pe vremuri, era acoperită cu poduri din bîrne de lemn, azi putrezite. Cărarea, relativ bine conturată,  continuă N-NE ajungînd la cel de-al doliea par de fier. (Dacă am lua-o la dr. am da în altă potecă pe care însă ne vom întoarce din circuitul nostru).  Atenţie, de la parul de fier cărarera  are o ramificaţie spre stg., urmînd-o  o vreme pe curbă de nivel apoi în coborîre, am da de nişte pari de lemn inscripţionati silvic (în continuare aceasta coboară pe V. Hotarului în zona Borşa Gară). Noi optăm spre înainte (N) imediat dînd de ienupăriş, bolovăniş accidentat presărat în pajiştea golului alpin. Atingem repede Culmea Hotarului avînd o minunată perspectivă spre depresiunea Moisei-Borsa, v. Vişeului (care acompaniază DN18) dar si spre v. Izei, Tibleş (1848 m), Măgura Mare (1599 m, cu stîncării maroniu-ruginii), la N vf. Gîliu-Toroioaga.din lanţul M-ţilor MM. Acum avem  în dr. noastră, vf. Hotarului (1905 m). Continuăm pe poteca vînătorească ce şerpuieşte (S -SE) prin jnepeniş lăsînd la  stg. Culmea şi vf. Hotarului, stîncos, ruiniform, cu căciulă de ienupăriş, depăşim o mică înşeuare după cere ne începem urcuşul spre Golgota. Iniţial poteca se îndepărtează uşor spre dr. pt. a reveni ceva mai sus la limita prăpăstiei aferente Zănoagei Mici (delimitată între Culmea Hotarului şi piciorul nordic Turnu Rosu,  vf. 2234 m).În dr., dincolo de o vale, admirăm din ce în ce mai impresionat vf. Gropilor (2063 m) apoi, un altul mai  rotunjit, vf. Bătrîna. Culmea capătă treptat aspectul de custură stîncoasă, cu bolovani rugoşi, uneori borduri surplombate, posibile, precare refugii în caz de vitregii ale naturii. Pîlcuri imense de rododendron crează veritabile insule în marea de ienupăriş şi jnepeniş. Poteca se angajază pe o brînă de legătura între Zănoaga Mică şi cea Mare. Depăşim vf. Turnul Roşu şi apoi zona sup. a Zănoagei Mari cuprinsă  între piciorul  nordic al acestuia şi Picioru Moşului . Un horn aproape vertical suie din fundul Zănoagei Mari spre vf. Pietrosul Rodnei, acesta  constituind un ultim refugiu -direcţie de evadare a caprelor negre hăituite de braconieri. Cotim dr., suim un horn ceva mai larg, accidentat, dăm de o scochină-fractură, continuăm pe custură ajungînd la o a doua zonă de fractură a culmii depăşibilă, cu sporită atenţie,  mulţumită unei scări (veche, şubredă, labil fixată la bază) de lemn. (Traseu total contraindicat începătorilor, dar şi turiştilor cu experienţă,  iarna sau pe vreme defavorabilă!). Stîncăria rugoasă are prize bune deşi hăul din dr. nu-i deloc liniştitor. Parcurgem o ultimă, mică înşeuare accidentat-bolovănoasă  , după care poposim pe vf. Pietrosul Rodnei în zona fostei Statii Meteo Automate, de mai multi ani nefuncţională. Pînă aici facem 5-51/2 h de la Cab. Silvică Izv.lui Dragoş.

                Acum la stg. noastră avem Zănoaga Iezerului, cu Tăul Iezer şi mai la N construcţiile Statiei Meteo Iezer. La dr. acesteia, la capătul unui picior cu stînci şi grohotiş calcaros, vf. Piatra Albă (2129 m), apoi o creastă semicirculară ce conduce la Umărul Pietrei Albe, încheindu-se la parul de fier (La Mejdă) din mica şa în care ajungem suind dinspre L. Iezer sau coborînd în max. 10 min. dinspre vf. Pietrosul spre Curmătura Pietrosului (2034 m).

                Spre E-SE se desfăşoară panorama vîrfurilor înşirate de-alungul crestei principale a Mţilor Rodnei. Primul, impresionat prin piramida fermă, este  vf. Buhăescu Mare (2225 m) , imediat deasupra Curmăturii Pietrosului, spre S. În continuare vf. Buhăescu Mic (2119 m).  Din Curmătura Pietrosului,în care coborîm de pe vf. în aprox. 25 min, spre stg. avem o deosebită privelişte spre Tăurile Buhăescu (patru tăuri, trei în salbă cascadată, al patrulea decalat spre dr. şi puţin mai  sus).

                Noi facem dr. traversînd oblic-în jos versantul sudic a Pietrosului spre albia, iniţial seacă, a unui debutant pîrîu  cu obîrşia sub versantul vestic al Buhăescului Mare. Dăm într-o zonă cu jnepeniş-insule, continuăm spre V traversînd un prin pîrîiaş abrupt, şistos,  cu obîrşia la nici 100 m sub Statia Meteo Automată, cotim uşor stg. urmînd aval, în serpentine din ce în ce mai scurte, foarte vechea potecă pastorală (aproape acoperită de ierburi, jnepeni si molizi pitici) ce ne conduce spre confluenţa celor două pîraie, spre final presărate cu praguri/cascade, apoi dincolo de pîrîu, prin vad, într-un brusturet bolovănos, locul unei vechi stîne. Deasupra noastră la stg. ne domină peretii si custura pitorească a Culmii Jireada (Culmea Între Pietre). Traversarea zonei fostelor staule printre  bolovanii rotunjiţi de glaciaţiune şi avalanşe, mascaţi de cultura de  ştevie de peste 1, 2 m înălţime, constituie o veritabilă aventură. Traversăm imediat un culoar  bolovănos decupat odinioară de ciobani prin jnepeniş după care ne orientăm în coborîre uşoară dr.  spre malul stg. al pîrîului, continuăm în aval lăsînd la dreapta două albii scurte, seci, una lustruită, ca o covată şi imediat depistăm o mică punte din bîrne pe care traversăm pe malul dr. De-acum ne vom deplasa pe o potecă foarte veche, extrem de rar umblată în ultima perioadă, care se orientează V-NV-N acompaniind oarecum Culmea Hotarului. Parcurgem efectiv o zonă de rezervaţie neumblată, neexploatată silvic, traversînd succesiv trei pîraie (împreună, după confluare, constituie p. Pietros)  prăvălite de sub Statia Meteo Automată , cel din mijloc (Izv. Verde) sărind la un moment dat peste o platoşă stîncoasă într-un superb evantai-cascadă. De remarcat în destule locuri frumoasa amenajare a potecii cu lespezi, bolovani clădiţi abil, în plus, vîlcelele abrupte, aproape verticale jgheaburi stîncoase, sînt traversate pe mici punţi din trunchiuri parţial distruse, putrezite (or fi avînd peste 35-45 de ani). Dacă sîntem atenţi remarcăm pe trunchiurile molizilor o mică săgeată  galben-muştar care ne e de  un real ajutor la orientare, mai ales acolo unde trebuie să depăşim zone de mici schimbări de direcţie, hăţaşuri sau doborîturi. Poteca suie la un moment dat, constant, taie zona sup. a unui pîrîu, întrevedem o rarişte dînd repede într-o poiană alungită pe un picior desprins spre vest din Culmea Hotarului. Trebuie să fim atenţi aici, poteca noastră continuă spre nord tăind poiana în zona sa superioară. Deplasarea e din ce în ce mai uşoară şi imediat poposim în poienile cu pîlcuri de molidiş  de deasupra Casei Laborator. După 4-41/2 h de la plecarea de pe vf. Pietrosul Rodnei ajungem la Casa Laborator.(Conturarea şi degajarea potecilor, îndepărtarea doborîturilor de vînt, realizarea unui marcaj nou ar permite străbaterea celei de-a doua porţiuni a traseului, pînă la Casa Laborator în 3-31/2 h)După un scort popas si refacerea hidrică o pornim la vale pe poetca în serpentină ce ne va scoate în  11/4 h la Cab. Silvică Izv. lui Dragoş şi apoi, după 4, 5 k, la noua biserica-catedrală din Moisei.

                În concluzie întreg circuitul poate fi parcurs într-o zi de vară (9-11 ore de mers) dar, mulţumită amabilităţii paznicilor din rezervaţie traseul poate fi parcurs în două etape. Seara se urca pînă la Casa Laborator  obţinîndu-se găzduire apoi, în dim.următoare, devreme,  se trece la  parcurgerea restului traseului.

                La înfloritul rododendronului, după 10  iunie, pînă spre 25 iunie, Culmea Hotarului, cele trei zănoage dar mai ales versanţii sud-vestici ai Pietrosului Rodnei fascinează prin colorit şi parfum. Albastrul cerneală al gentienelor (cupe -Gentiana cohiana) ca şi albul primulelor uriaşe, eteratul parfum al ienupărişului, vestigiile de zăpadă,  constituie suficiente motive de-a realiza acest traseu cu totul deosebit.