Jurnale - O excursie cu copiii in M-tii Baiului, 12 iunie 2010

Clubul Boreal a efectuat o excursie de o zi în zona înaltă a Munţilor Baiului, în prima zi de vacanţă a şcolarilor, sâmbătă 12 iunie 2010. Participanţi au fost 12 copii cu vârsta cuprinsă între 5 – 9 ani (clubul organizează diferite activităţi pentru copii de vârstă preşcolară şi şcolară până la clasa a IV-a) şi 3 adulţi însoţitori.

Excursia fusese planificată pentru luna mai, dar datorită vremii nefavorabile a fost amânată de două ori, scopul acestei ieşiri fiind parcurgerea unei porţiuni din creasta Munţilor Baiului şi observarea munţilor înconjurători, vremea frumoasă fiind absolut necesară.

Ora plecării, 07.00 dimineaţă, a fost respectată de toţi participanţii, prezenţi la sediul clubului din Bucureşti, de unde s-au deplasat cu un microbuz închiriat special pentru această zi, până în Azuga (133 km). Urcarea pe creasta principală a Munţilor Baiului a fost uşoară utilizând telegondola Sorica (alt. inf. 978 m / alt.sup. 1539 m), microbuzul în care a fost lăsat echipamentul ce nu era strict necesar excursiei (haine de schimb, jucării etc.) urmând să aştepte grupul la coborârea în Buşteni. De la staţia superioară a telegondolei a început excursia propriu-zisă, pe jos, pe Culmea Urechia şi apoi pe creasta principală, urmând drumul forestier până în dreptul Vf. Băiuţul (1826 m). De aici a început coborârea pe Culmea Zamora, la început pe potecă direct pe culme, apoi pe drumul forestier, pe traseul turistic marcat cu cruce roşie, până în Buşteni (860 – 940 m) la Castelul Cantacuzino, unde marşul a luat sfârşit la microbuzul ce aştepta grupul. După un răgaz de odihnă şi pentru potolirea foamei şi setei la Hotel Mărgăritar din Poiana Ţapului, grupul s-a întors la Bucureşti, seara în jurul orei 20.00.

Condiţiile meteo au fost favorabile, copiii bucurându-se de o adevărată zi de vară cu vreme superbă, caldă, însorită, fără vânt şi precipitaţii. S-au văzut foarte bine munţii înconjurători şi s-a putut admira abruptul Bucegilor, dar atenţia copiilor nu a putut fi prea mult concentrată asupra explicaţiilor, poate prea lungi, despre relief şi toponime (probabil cu ajutorul unui binoclu ar fi fost mai interesant).

Timpul estimat pentru parcurgerea distanţei dintre staţia superioară a telegondolei din Azuga şi Castelul Cantacuzino din Buşteni a fost de circa 4 ore. Timpul efectiv a fost mai lung, marşul prelungindu-se la circa 6 ore, între orele 10.00 – 16.00, incluzând şi pauzele destul de numeroase, în prima parte pe creastă, pentru admirarea peisajului, iar în a doua parte pe drumul forestierprin pădure, datorită oboselii. Copiii s-au adaptat bine la efortul cerut de drumeţie. Chiar dacă la început şi-au risipit energia alergând, vorbind în timpul mersului sau parcurgând unele porţiuni dus-întors, au mers totuşi cu tenacitate, cu rucsacii în spate mai ales pe drumul forestier prin pădure când oboseala era din ce în ce mai evidentă. Felicităm în mod deosebit pentru efortul făcut pe Andrei, un băieţel special pentru noi, dar cu handicap psihomotor.

Pe creasta principală, copiii au fost ajunşi din urmă de un grup de cicloturişti străini care au avut dorinţa de a se fotografia împreună, apoi la coborârea prin pădure s-au întâlnit cu un grup care urca.

Copiii au fost în general bine echipaţi pentru excursie, fiecare cărându-şi rucsacul. Câteva observaţii sunt totuşi necesare, mai ales în privinţa încălţămintei: deşi unii copii au fost încălţaţi cu adidaşi (pantofi sport), totuşi bocancii sau ghetele cu talpă de cauciuc profilat (care nu alunecă pe iarbă, pietre ude şi fiind mai groasă amortizează şocurile în mers) şi ciorapi care să treacă peste gleznă, eventual jambiere (care împiedică intrarea pietricelelor) sunt mult mai indicate pentru asemenea drumeţii pe munte. Un tricou cu mâneci sau o cămaşă sunt mai bune decât un maieu care permite chingilor rucsacului să fie în contact direct cu pielea. De asemenea protejează mai bine împreună cu şapca sau pălăria de pe cap şi ochelarii de soare de razele puternice ale soarelui de pe crestele munţilor (pielea copiilor s-a înroşit în cele câteva ore de mers pe creastă).

Dumnezeu a ocrotit însă paşii copiilor care au participat la această excursie ce s-a terminat cu bine, fără nici un incident neplăcut.