O TURA in MUNTII
BAIULUI(2)
Duminica 15
Ianuarie, 2006. O iesire cu Floarea de Colt- Bucuresti. Locul de intalnire al
Coltarilor s-a schimbat. Ne-am mutat pe personalul 3003, care pleaca din Gara de
Nord la o ora mai omenoasa, 7.36, si cum are un mers foarte bun pana la
Ploiesti, scoate cam jumatate de ora fata de 3001. Cam jumatate de vagon de
evadati pentru o zi din capitala, de la clubul nostru, printre care si un grup
de schiori nerabdatori sa-si incerce puterile pe partiile de la
Azuga.
Noi, tropaitorii,
vorba lui Minela, ne-am dat jos la Sinaia, unde am ajuns in jur de ora 10.
Destul de frig pe Vale. Fiindca se anunta o zi senina am hotarat sa mergem in
M-tii Baiului, pe M-tle Cumpatul, pentru ca sa ne bucuram cat mai mult de soare.
Santem un grup de 7: Mihai, Nelu, Rodica R., Minela, Clara, Rodica G. fara
boxerita Tara, consemnata acasa din cauza frigului si a zapezii, si cu mine,
toti drumeti cu vechi state de serviciu. Am luat-o spre N dealungul liniilor de
cale ferata, si dupa ce am trecut de V. Rea am prins o poteca subtire pe dreapta.
Poteca se destrama in mai multe potecute, pe prima parte urcusul este mai
abrupt, pana se prinde poteca de culme marcata cu banda rosie forestiera. Pe
harta aceasta culme apare ca Plaiul Tufa. Zapada aproape de loc pana cand ne-am
apropiat de Stana Mare, o diferenta mare fata de acum o saptamana cand ne-am
luptat cu zapada pana la genunchi pe Culmea Sorica, numai cativa km spre N. O
explicatie ar fi expunerea sudica a acestui versant. La Stana Mare, unde am
ajuns in jur de 11.30, ne-am regrupat si am luat o mica gustare. Clara ne-a
servit cu niste curmale delicioase, Mihai a pus la bataie niste ciocolata.
Soarele era stralucitor, am facut si cateva poze, temperatura mai crescuse,
vantul aproape inexistent. De aici lucrurile sant foarte clare, cel putin cand
vizibilitatea e buna, trebuie urcat intai pe Vf. Cumpatul, si apoi continuat
pana pe Baiul Mare. Acolo va urma decizia daca o luam spre N sau spre S. Pe
Baiul Mare am ajuns putin dupa ora 14.00. Am facut o pauza scurta pentru masa,
fiecare cu ce si-a adus in traista, de la mancarea strict vegetariana a Clarei,
pana la slana cu ceapa a lui Nelu. Eu mancasem in tren, ca sa scap de o grije,
asa ca am imbucat putina halva, am baut niste ceai, si am luat-o la picior. Am
hotarat sa o luam spre S, ideea fiind ca asa mai castigam vreo jumatate de ora
la tren. Drum lung pana pe Vf. Piscul Cainelui, am luat-o inainte, si am tras
plutonul dupa mine, zapada cu toate ca pe alocuri e acoperita cu o crusta de
gheata e usor de navigat. Vederile sant superbe, abruptul prahovean al Bucegilor
in dreapta, si Ciucasul in stanga. Traseul e foarte aerian, ma simteam in alta
lume departe de furnicarul din Bucuresti. In departare se vedeau doua mogaldete
care deja incepusera coborasul. In jur de 15.30 pe P. Cainelui, de unde incepe
lungul coboras, intai la gol alpin, zapada afanata pana la genunchi, si apoi
prin padure. Soarele incepuse sa coboare deja, asa ca trebuia sa ne grabim. Nelu
a luat-o inainte si dus a fost, nu l-am mai vazut, probabil ca a prins
personalul de 17.30. In urmarire Minela, eu, Mihai cu Rodica R., si putin mai in
urma Rodica si Clara. La intrarea in padure le-am asteptat ca sa mergem
impreuna. In padure ne-am luat mai degraba dupa urmele lasate de cei dinainte,
asa ca foarte curand am iesit din marcajul bulina albastra, care probabil era
undeva in dreapta. Am urmat o linie aproape directa spre Sinaia prin padure,
panta era abrupta uneori, dar zapada moale permitea franarea. La 17.30, inca pe
lumina, am iesit la ultima serpentina a drumului care duce la fosta cabana
Piscul Cainelui, si de aici nu mai erau probleme, chiar daca s-a intunecat
rapid. In gara pe la 17.50, dupa 7, 5 ore de mers efectiv in ritm sustinut. Am
luat acceleratul de 18.13, a trebuit sa cotizam 25k peste VSD-ul nostru cel de
toate zilele. Am calatorit in relativ confort, eu am picotit pana la
Ploiesti, intr-un compartiment cu
niste fete foarte gurese, si putin dupa ora 20.00 eram din nou in Gara de Nord
dupa o zi plina.
Revenind
la traseu, este o tura foarte frumoasa, dar relativ lunga, care poate fi facuta
intr-o zi cu vizibilitate buna de persoane cu o conditie fizica corespunzatoare.
Februarie sau Martie, cand ziua este mai lunga, ar fi de preferat. Apa nu este
pe traseu, asa ca trbuie sa luam cu noi, adapost, in caz de nevoie, putem gasi
la Stana Mare.
