Comunitate

Caută

Evenimente
Vă recomandăm
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Parteneri
Zitec - software outsourcing romania

Emisiunea Sport Extrem la Radio București


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook

Jurnale - O Tura in M-tii Baiului( 2)

Bookmark and Share

O Tura in M-tii Baiului( 2)
O TURA in MUNTII BAIULUI(2)stepanescuNormalstepanescu1722006-01-18T14: 59: 00Z2006-01-18T16: 11: 00Z26493703 difis-politecnico di torino30745479.2720

O TURA in MUNTII BAIULUI(2)

 

Duminica 15 Ianuarie, 2006. O iesire cu Floarea de Colt- Bucuresti. Locul de intalnire al Coltarilor s-a schimbat. Ne-am mutat pe personalul 3003, care pleaca din Gara de Nord la o ora mai omenoasa, 7.36, si cum are un mers foarte bun pana la Ploiesti, scoate cam jumatate de ora fata de 3001. Cam jumatate de vagon de evadati pentru o zi din capitala, de la clubul nostru, printre care si un grup de schiori nerabdatori sa-si incerce puterile pe partiile de la Azuga.

Noi, tropaitorii, vorba lui Minela, ne-am dat jos la Sinaia, unde am ajuns in jur de ora 10. Destul de frig pe Vale. Fiindca se anunta o zi senina am hotarat sa mergem in M-tii Baiului, pe M-tle Cumpatul, pentru ca sa ne bucuram cat mai mult de soare. Santem un grup de 7: Mihai, Nelu, Rodica R., Minela, Clara, Rodica G. fara boxerita Tara, consemnata acasa din cauza frigului si a zapezii, si cu mine, toti drumeti cu vechi state de serviciu. Am luat-o spre N dealungul liniilor de cale ferata, si dupa ce am trecut de V. Rea am prins o poteca subtire pe dreapta. Poteca se destrama in mai multe potecute, pe prima parte urcusul este mai abrupt, pana se prinde poteca de culme marcata cu banda rosie forestiera. Pe harta aceasta culme apare ca Plaiul Tufa. Zapada aproape de loc pana cand ne-am apropiat de Stana Mare, o diferenta mare fata de acum o saptamana cand ne-am luptat cu zapada pana la genunchi pe Culmea Sorica, numai cativa km spre N. O explicatie ar fi expunerea sudica a acestui versant. La Stana Mare, unde am ajuns in jur de 11.30, ne-am regrupat si am luat o mica gustare. Clara ne-a servit cu niste curmale delicioase, Mihai a pus la bataie niste ciocolata. Soarele era stralucitor, am facut si cateva poze, temperatura mai crescuse, vantul aproape inexistent. De aici lucrurile sant foarte clare, cel putin cand vizibilitatea e buna, trebuie urcat intai pe Vf. Cumpatul, si apoi continuat pana pe Baiul Mare. Acolo va urma decizia daca o luam spre N sau spre S. Pe Baiul Mare am ajuns putin dupa ora 14.00. Am facut o pauza scurta pentru masa, fiecare cu ce si-a adus in traista, de la mancarea strict vegetariana a Clarei, pana la slana cu ceapa a lui Nelu. Eu mancasem in tren, ca sa scap de o grije, asa ca am imbucat putina halva, am baut niste ceai, si am luat-o la picior. Am hotarat sa o luam spre S, ideea fiind ca asa mai castigam vreo jumatate de ora la tren. Drum lung pana pe Vf. Piscul Cainelui, am luat-o inainte, si am tras plutonul dupa mine, zapada cu toate ca pe alocuri e acoperita cu o crusta de gheata e usor de navigat. Vederile sant superbe, abruptul prahovean al Bucegilor in dreapta, si Ciucasul in stanga. Traseul e foarte aerian, ma simteam in alta lume departe de furnicarul din Bucuresti. In departare se vedeau doua mogaldete care deja incepusera coborasul. In jur de 15.30 pe P. Cainelui, de unde incepe lungul coboras, intai la gol alpin, zapada afanata pana la genunchi, si apoi prin padure. Soarele incepuse sa coboare deja, asa ca trebuia sa ne grabim. Nelu a luat-o inainte si dus a fost, nu l-am mai vazut, probabil ca a prins personalul de 17.30. In urmarire Minela, eu, Mihai cu Rodica R., si putin mai in urma Rodica si Clara. La intrarea in padure le-am asteptat ca sa mergem impreuna. In padure ne-am luat mai degraba dupa urmele lasate de cei dinainte, asa ca foarte curand am iesit din marcajul bulina albastra, care probabil era undeva in dreapta. Am urmat o linie aproape directa spre Sinaia prin padure, panta era abrupta uneori, dar zapada moale permitea franarea. La 17.30, inca pe lumina, am iesit la ultima serpentina a drumului care duce la fosta cabana Piscul Cainelui, si de aici nu mai erau probleme, chiar daca s-a intunecat rapid. In gara pe la 17.50, dupa 7, 5 ore de mers efectiv in ritm sustinut. Am luat acceleratul de 18.13, a trebuit sa cotizam 25k peste VSD-ul nostru cel de toate zilele. Am calatorit in relativ confort, eu am picotit pana la Ploiesti,  intr-un compartiment cu niste fete foarte gurese, si putin dupa ora 20.00 eram din nou in Gara de Nord dupa o zi plina.                                                                                   Revenind la traseu, este o tura foarte frumoasa, dar relativ lunga, care poate fi facuta intr-o zi cu vizibilitate buna de persoane cu o conditie fizica corespunzatoare. Februarie sau Martie, cand ziua este mai lunga, ar fi de preferat. Apa nu este pe traseu, asa ca trbuie sa luam cu noi, adapost, in caz de nevoie, putem gasi la Stana Mare.         

Autor: Golopentia Dan
Înscris de: Golopentia Dan
Vizualizări: 6097, Ultima actualizare: Miercuri, 18 Ian 2006



Legaturi cu Ghidul Montan:
Muntii BAIULUI  


O poză: [N-am găsit]

Un articol: [N-am găsit]

Un traseu:
Comuna Traisteni-Valea Prislopului-Virful Baiul Mic


Obiectiv: sectorul central al Munților Baiului. Timp necesar: 4-4½ ore Traseu nemarcat. Ușor de parcurs în orice anotimp.



Este un traseu mai lung (măsoară circa 16 km), dar care asigură o ascensiune ușoară la culmea principală a masivului, precum și legătura cu drumurile și potecile care coboară spre valea Prahovei, la Sinaia sau Bușteni. O mare parte din el se desfășoară pe șoseaua forestieră, astfel încît timpul necesar pentru această acțiune (ll/2-2 ore) se poate scurta prin folosirea mașinilor care urcă la punctele de exploatare a lemnului.

Traseul începe din centrul satului Trăisteni (de la restaurant), unde din șoseaua județeană (care se desfășoară pe valea Doftanei) se desprinde un drum forestier către vest (stânga). Din acest loc, către apus se deschide valea Prislopului, cu albia largă, cu numeroase despletiri și versanți încă bine împăduriți. În ultimul plan, în stânga, apare culmea golașă a Șteiasci, cu vârful Șteiasa Mica (1624 în). Către E-SE vedem o parte a albiei Doftanei, localitatea Trăisteni, culmea Negrașului (stânga) și bazinul Ermeneasa. După cîteva minute de la înscrierea pe drumul forestier trecem peste podul de pe Doftana, loc de unde se poate urmări punctul de confluență al albiei Prislopului cu aceasta (în stânga). Încă 100 m și din drumul forestier se desprinde în dreapta un altul care urcă la gospodăriile de pe deal. Noi continuăm traseul pe drumul din lungul văii. Treptat, panta crește ca valoare, însă ascensiunea continuă să fie lejeră. Se lasă în urmă ultimele case din localitate. Drumul își schimbă ușor direcția spre dreapta (V-NV), mențînîndu-se la circa 30-40 m înălțime fața de albia Prislopului. Pe versant (în dreapta) se văd ravene, ogașe, valuri de alunecări pe aproape întreaga suprafață despădurită. După circa 30 minute de la plecare ajuhgem în dreptul confluenței cu valea Porcăreața (bine împădurită), unde din nou direcția drumului se modifică spre dreapta (nord). Se merge 10-15 minute printr-o frumoasă pădure de fag, de unde se iese într-o rariste. De aici poate fi zărit în ultimul plan Muntele lui Petru, vârful principal ieșînd în evidență prin forma conică. În continuare, pe aproape 4 km, drumul forestier se mențîne pe stânga văii, urcând sau coborând pante mici la baza unui versant partial despădurit; se trece pe lîngă unele amenajări forestiere (magazie, rampă de încărcare etc.). Pe dreapta văii se văd bazinele de recep-tie, bine împădurite, ale torenților care fragmentează versantul estic al culmii Șteiasa Mare. După 1¾ oră de la plecare ajungem la confluența dintre pâraiele Baiul Mare (în stânga) și Prislop (dreapta), loc marcat și de bifurcarea drumului forestier. Între cele două albii, la baza versantului, există o cabana forestieră din spatele căreia se poate urma o potecă prin pădure, care urcă ceva mai aceentuat pe culmea Baiu, la stână, și apoi la vârful Baiul Mic (timp necesar- 2 1/2 ore). Prin deschiderea văii Baiul Mare se zărește o parte din creasta Baiul Mare (la nord de vârful principal).

După un scurt popas se reia urcușul, urmărind drumul forestier ce merge în dreapta, pe valea Prislop, încă circa 3 km, mai întîi spre nord (10 minute), apoi către nord-vest. Se desfășoară pe stânga văii, lîngă albie. Revărsarea apei a dus la degradarea drumului în mai multe sectoare. Aici există însă o potecă pe la baza versantului. Drumul se încheie la confluența dintre pîraiele Baiul Mic (stânga) și Prislop (dreapta), care se scurg prin văi înguste, bine împădurite. Suntem la 1 150 m altitudine și după 21/2-3 ore de la plecare. De aici începe urcușul pe culmea dintre cele două văi. Se trece peste apa Prislopului și se urcă poteca din fața, care suie prin pădure. La început, ascensiunea este mai dificilă, panta depășînd 20 grade. După 10-15 minute, înclinarea versantului devine ceva mai mica, iar poteca apare mai clară. Traseul prin pădure durează 40-45 minute, interval în care se urcă circa 250 m diferență de nivel. La marginea pădurii există o stână. În dreapta, peste coroana arborilor, se vede vârful Prislop, iar în NV Muntele lui Petru, cu mai multe ravc-ne (pe versantul sudic). Reluăm traseul pe poteca de vite, prin pășune, urmărind linia de culme. Urcușul este la fel de dificil, întrucît panta depășește tot timpul 25 grade. După 5-10 minute se trece pe lîngă o stână mai mica; un ultim efort (20-25 m'nute) și se ajunge la poteca de pe culmea principală, pe care se pot zări stâlpi cu marcaj. Pe măsura apropierii de aceasta, orizontul se deschide, mai ales către sud, est și nord. Pot fi observate: tra-seul străbătut, văile încă bine împădurite Prislop și Baiul Mic, dincolo de care (în dreapta) apare vf. Baiul Mare, continuat în est de vârfurile Șteiasa Mare și Șteiasa Mica. În stânga se desfășoară culmea și vârful lui Petru, din care se desprind spre sud-est culmea Prislop (cu stână), iar spre est culmea Orjogoaia. În ultimul plan se zăresc Munții Grohotiș.

Din poteca de culme, traseul poate fi continuat spre nord-est (dreapta), urmărind marcajul peste culmea Orjogoaia până în valea Doftanei (vezi traseul 16) sau spre S-SV (stânga), pe poteca marcată, până în drumul ce trece prin șaua de la nord de Baiul Mic. Aici, drumul se bifurcă, marcajul contînuînd pe culmea Zamorei spre Bușteni (vezi traseul 8). Pentru a ajunge la Baiul Mic se urcă pe drumul din stânga cîteva minute. De la vârf se pot alege variante de coborîre la Bușteni sau Sinaia (vezi traseele 7 și 8).


 

Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii