Comunitate

Caută

Evenimente
Vă recomandăm
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Parteneri
Zitec - software outsourcing romania

Emisiunea Sport Extrem la Radio București


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook

Jurnale - O tura in M-tii Baiului(3)

Bookmark and Share

O tura in M-tii Baiului(3)

O Tura in Muntii Baiului(3)

 

Duminica 12 Martie, 2006. O iesire cu Floare de Colt - Bucuresti. Ziua nu se anunta prea promitatoare, mohorat, innegurat, de pe la Sinaia incepuse si un fel de lapovita, si pe deasupra nu paream nici prea hotarati. O colega ne-a vandut pontul ca fusese cu un grup mare sambata pe Sorica pana pe Vf. Urechea cu coborare pe Plaiul Urechea. Ne-a mai spus ca era multa zapada, dar ca nu au avut probleme cu gheata. Asa ca ne-am decis sa incercam aceeasi tura.                                                                                                       Ne-am rostogolit din tren in Azuga in jur de 10.15. Cu mici variatii, personajele obisnuite: Mihai, George, Virginica, Minela, Irina, Ioana, Veronica, Rodica cu Tara, si cu mine. De la biserica am luat-o spre sud pe soseaua nationala, si dupa cam jumatate de Km am prins un drum pe stanga care urca in panta domoala. Am dat de urmele tovarasilor nostri, asa ca am urcat Culmea Sorica ca pe scara pe o zapada bine sedimentata. Mai sus lapovita s-a transformat in mazariche, grauntele acelea de zapada mici si frumos rotunjite. Cam doua ore pana la telescunul de pe Sorica. Cu toate ca era devreme, ne-am oprit la Popasul Schiorilor pentru un ceai si ceva mancare din traista. Placut, mobilier frumos, soba calda. Mai era un grup acolo, care a pornit inaintea noastra in aceeasi directie. Dupa vreo jumatate de ora ne-am urnit si noi. Intre timp se mai innegurase, si pe masura ce urcam pe Culmea Urechea vantul parca se intetea. In varf, marcat cu o piatra cubica, vizibilitatea era cam de 5m, si vantul batea suficient de tare ca sa ne impinga binisor. Dupa sunetul de motocicleta facut de vechea si credincioasa mea jacheta de munte trebuie ca batea cu cel putin 70Km/ora. Am inceput imediat coborarea pe Plaiul Urechea. Pe masura ce coboram vantul s-a potolit. Daca pe culme urmele inaintasilor erau abia vizibile, in padure nu mai era nici o problema. O luasera pe marcaj forestier banda rosie. Cantitatea de zapada pe prima parte, care este mai abrupta, greu de crezut. Cateodata ne afundam pana la brau, si era greu sa te eliberezi din zapada care avea consistenta piureului de cartofi. Mai in jos erau cativa "bulgari" de zapada de marimea unui frigider, si o mica avalansa de vreo 25m care gasisie un fagas liber printre pomi. Apoi panta se indulceste, am urmat in continuare urmele, asa ca nu a trebuit sa ne batem capul cu gasirea rutei. Pe la ora 15.00 eram la baza partiei de schi, si la 15.30 eram la "d-na Neti" unde am pus-o de o sedinta prelungita. La "d-na Neti" este o circiuma atmosferica din centrul Azugii fercventata mai mult de localnici. Virginica era acolo cu grupul de la  Floare de Colt - Brasov cu care coborase. Am baut cate o bere, si am rontait tot ce mai era in traista. Cu atatea flori ai fi putut sa crezi ca e primavara, afara ningea insa linistit, mazarichea de dimineata se transformase in fulgi mari care se cerneau usor.

In gara sala de asteptare nu era incalzita de data asta. Trenurile de Brasov si Bucuresti vin unul dupa altul. Ne-am luat ramas bun de la brasoveni, ei aveau o calatorie scurta, noi una mult mai lunga din pacate. Poate punem de o excursie in comun candva la primavara. Am gasit locuri intr-un vagon bine incalzit. Cu ocazia asta am aflat ca George a fost campion balcanic la schif in 1978. E un munte de om care radiaza buna dispozitie, pe  traseu ii place sa cante. In Bucuresti la 20.30, ploaie.

Revenind la traseul de astazi, este o tura frumoasa, ne-au trebuit cam 5 ore de mers efectiv, insa poteca era sparta. Zapada foarte multa pe versantii care dau spre V. Azugii, un loc foarte bun pentru cine vrea o baie de zapada. Pe vreme buna se poate continua pana pe Vf. Cazacu si cobori pe culmea cu acelasi nume. Pe vreme rea se poate cobori rapid pe partia de schi. Ture faine!

 

Dan Golopentia      

Autor: Golopentia Dan
Înscris de: Golopentia Dan
Vizualizări: 5714, Ultima actualizare: Miercuri, 15 Mar 2006



Legaturi cu Ghidul Montan:
Muntii BAIULUI  


O poză: [N-am găsit]

Un articol: [N-am găsit]

Un traseu:
Comuna Traisteni-Valea Prislopului-Virful Baiul Mic


Obiectiv: sectorul central al Munților Baiului. Timp necesar: 4-4½ ore Traseu nemarcat. Ușor de parcurs în orice anotimp.



Este un traseu mai lung (măsoară circa 16 km), dar care asigură o ascensiune ușoară la culmea principală a masivului, precum și legătura cu drumurile și potecile care coboară spre valea Prahovei, la Sinaia sau Bușteni. O mare parte din el se desfășoară pe șoseaua forestieră, astfel încît timpul necesar pentru această acțiune (ll/2-2 ore) se poate scurta prin folosirea mașinilor care urcă la punctele de exploatare a lemnului.

Traseul începe din centrul satului Trăisteni (de la restaurant), unde din șoseaua județeană (care se desfășoară pe valea Doftanei) se desprinde un drum forestier către vest (stânga). Din acest loc, către apus se deschide valea Prislopului, cu albia largă, cu numeroase despletiri și versanți încă bine împăduriți. În ultimul plan, în stânga, apare culmea golașă a Șteiasci, cu vârful Șteiasa Mica (1624 în). Către E-SE vedem o parte a albiei Doftanei, localitatea Trăisteni, culmea Negrașului (stânga) și bazinul Ermeneasa. După cîteva minute de la înscrierea pe drumul forestier trecem peste podul de pe Doftana, loc de unde se poate urmări punctul de confluență al albiei Prislopului cu aceasta (în stânga). Încă 100 m și din drumul forestier se desprinde în dreapta un altul care urcă la gospodăriile de pe deal. Noi continuăm traseul pe drumul din lungul văii. Treptat, panta crește ca valoare, însă ascensiunea continuă să fie lejeră. Se lasă în urmă ultimele case din localitate. Drumul își schimbă ușor direcția spre dreapta (V-NV), mențînîndu-se la circa 30-40 m înălțime fața de albia Prislopului. Pe versant (în dreapta) se văd ravene, ogașe, valuri de alunecări pe aproape întreaga suprafață despădurită. După circa 30 minute de la plecare ajuhgem în dreptul confluenței cu valea Porcăreața (bine împădurită), unde din nou direcția drumului se modifică spre dreapta (nord). Se merge 10-15 minute printr-o frumoasă pădure de fag, de unde se iese într-o rariste. De aici poate fi zărit în ultimul plan Muntele lui Petru, vârful principal ieșînd în evidență prin forma conică. În continuare, pe aproape 4 km, drumul forestier se mențîne pe stânga văii, urcând sau coborând pante mici la baza unui versant partial despădurit; se trece pe lîngă unele amenajări forestiere (magazie, rampă de încărcare etc.). Pe dreapta văii se văd bazinele de recep-tie, bine împădurite, ale torenților care fragmentează versantul estic al culmii Șteiasa Mare. După 1¾ oră de la plecare ajungem la confluența dintre pâraiele Baiul Mare (în stânga) și Prislop (dreapta), loc marcat și de bifurcarea drumului forestier. Între cele două albii, la baza versantului, există o cabana forestieră din spatele căreia se poate urma o potecă prin pădure, care urcă ceva mai aceentuat pe culmea Baiu, la stână, și apoi la vârful Baiul Mic (timp necesar- 2 1/2 ore). Prin deschiderea văii Baiul Mare se zărește o parte din creasta Baiul Mare (la nord de vârful principal).

După un scurt popas se reia urcușul, urmărind drumul forestier ce merge în dreapta, pe valea Prislop, încă circa 3 km, mai întîi spre nord (10 minute), apoi către nord-vest. Se desfășoară pe stânga văii, lîngă albie. Revărsarea apei a dus la degradarea drumului în mai multe sectoare. Aici există însă o potecă pe la baza versantului. Drumul se încheie la confluența dintre pîraiele Baiul Mic (stânga) și Prislop (dreapta), care se scurg prin văi înguste, bine împădurite. Suntem la 1 150 m altitudine și după 21/2-3 ore de la plecare. De aici începe urcușul pe culmea dintre cele două văi. Se trece peste apa Prislopului și se urcă poteca din fața, care suie prin pădure. La început, ascensiunea este mai dificilă, panta depășînd 20 grade. După 10-15 minute, înclinarea versantului devine ceva mai mica, iar poteca apare mai clară. Traseul prin pădure durează 40-45 minute, interval în care se urcă circa 250 m diferență de nivel. La marginea pădurii există o stână. În dreapta, peste coroana arborilor, se vede vârful Prislop, iar în NV Muntele lui Petru, cu mai multe ravc-ne (pe versantul sudic). Reluăm traseul pe poteca de vite, prin pășune, urmărind linia de culme. Urcușul este la fel de dificil, întrucît panta depășește tot timpul 25 grade. După 5-10 minute se trece pe lîngă o stână mai mica; un ultim efort (20-25 m'nute) și se ajunge la poteca de pe culmea principală, pe care se pot zări stâlpi cu marcaj. Pe măsura apropierii de aceasta, orizontul se deschide, mai ales către sud, est și nord. Pot fi observate: tra-seul străbătut, văile încă bine împădurite Prislop și Baiul Mic, dincolo de care (în dreapta) apare vf. Baiul Mare, continuat în est de vârfurile Șteiasa Mare și Șteiasa Mica. În stânga se desfășoară culmea și vârful lui Petru, din care se desprind spre sud-est culmea Prislop (cu stână), iar spre est culmea Orjogoaia. În ultimul plan se zăresc Munții Grohotiș.

Din poteca de culme, traseul poate fi continuat spre nord-est (dreapta), urmărind marcajul peste culmea Orjogoaia până în valea Doftanei (vezi traseul 16) sau spre S-SV (stânga), pe poteca marcată, până în drumul ce trece prin șaua de la nord de Baiul Mic. Aici, drumul se bifurcă, marcajul contînuînd pe culmea Zamorei spre Bușteni (vezi traseul 8). Pentru a ajunge la Baiul Mic se urcă pe drumul din stânga cîteva minute. De la vârf se pot alege variante de coborîre la Bușteni sau Sinaia (vezi traseele 7 și 8).


 

Comentariu
Emi Cristea Emi CristeaAdministrator Alpinet , Joi, 16 Mar 2006, 9:03

Salutare. Nu stiam cine intrebase de mine:-D Acum am aflat. Cam "zburlita" tura asta. Mi-au povestit colegii aseara, si am vazut si prin fotografii. Puteti gasi pe Floare de Colt si jurnalul Florilor de Colt din Brasov, si niscaiva fotografii.
Toate cele bune.

Corneliu Negulescu Corneliu Negulescu, Duminică, 19 Mar 2006, 13:03

Luati-ma taicule si pe mine cu voi! Unde isi are sediul "Foarea de colt"? Sau in telefon ceva! Ca stau printre betoane p-acilea!

Comentarii pentru acest articol
Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii