Comunitate

Caută

Evenimente
Vă recomandăm
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Parteneri
Zitec - software outsourcing romania

Ştirile Radio Cluj


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook

Jurnale - O tura in M-tii Baiului(3)

Bookmark and Share

O tura in M-tii Baiului(3)

O Tura in Muntii Baiului(3)

 

Duminica 12 Martie, 2006. O iesire cu Floare de Colt - Bucuresti. Ziua nu se anunta prea promitatoare, mohorat, innegurat, de pe la Sinaia incepuse si un fel de lapovita, si pe deasupra nu paream nici prea hotarati. O colega ne-a vandut pontul ca fusese cu un grup mare sambata pe Sorica pana pe Vf. Urechea cu coborare pe Plaiul Urechea. Ne-a mai spus ca era multa zapada, dar ca nu au avut probleme cu gheata. Asa ca ne-am decis sa incercam aceeasi tura.                                                                                                       Ne-am rostogolit din tren in Azuga in jur de 10.15. Cu mici variatii, personajele obisnuite: Mihai, George, Virginica, Minela, Irina, Ioana, Veronica, Rodica cu Tara, si cu mine. De la biserica am luat-o spre sud pe soseaua nationala, si dupa cam jumatate de Km am prins un drum pe stanga care urca in panta domoala. Am dat de urmele tovarasilor nostri, asa ca am urcat Culmea Sorica ca pe scara pe o zapada bine sedimentata. Mai sus lapovita s-a transformat in mazariche, grauntele acelea de zapada mici si frumos rotunjite. Cam doua ore pana la telescunul de pe Sorica. Cu toate ca era devreme, ne-am oprit la Popasul Schiorilor pentru un ceai si ceva mancare din traista. Placut, mobilier frumos, soba calda. Mai era un grup acolo, care a pornit inaintea noastra in aceeasi directie. Dupa vreo jumatate de ora ne-am urnit si noi. Intre timp se mai innegurase, si pe masura ce urcam pe Culmea Urechea vantul parca se intetea. In varf, marcat cu o piatra cubica, vizibilitatea era cam de 5m, si vantul batea suficient de tare ca sa ne impinga binisor. Dupa sunetul de motocicleta facut de vechea si credincioasa mea jacheta de munte trebuie ca batea cu cel putin 70Km/ora. Am inceput imediat coborarea pe Plaiul Urechea. Pe masura ce coboram vantul s-a potolit. Daca pe culme urmele inaintasilor erau abia vizibile, in padure nu mai era nici o problema. O luasera pe marcaj forestier banda rosie. Cantitatea de zapada pe prima parte, care este mai abrupta, greu de crezut. Cateodata ne afundam pana la brau, si era greu sa te eliberezi din zapada care avea consistenta piureului de cartofi. Mai in jos erau cativa "bulgari" de zapada de marimea unui frigider, si o mica avalansa de vreo 25m care gasisie un fagas liber printre pomi. Apoi panta se indulceste, am urmat in continuare urmele, asa ca nu a trebuit sa ne batem capul cu gasirea rutei. Pe la ora 15.00 eram la baza partiei de schi, si la 15.30 eram la "d-na Neti" unde am pus-o de o sedinta prelungita. La "d-na Neti" este o circiuma atmosferica din centrul Azugii fercventata mai mult de localnici. Virginica era acolo cu grupul de la  Floare de Colt - Brasov cu care coborase. Am baut cate o bere, si am rontait tot ce mai era in traista. Cu atatea flori ai fi putut sa crezi ca e primavara, afara ningea insa linistit, mazarichea de dimineata se transformase in fulgi mari care se cerneau usor.

In gara sala de asteptare nu era incalzita de data asta. Trenurile de Brasov si Bucuresti vin unul dupa altul. Ne-am luat ramas bun de la brasoveni, ei aveau o calatorie scurta, noi una mult mai lunga din pacate. Poate punem de o excursie in comun candva la primavara. Am gasit locuri intr-un vagon bine incalzit. Cu ocazia asta am aflat ca George a fost campion balcanic la schif in 1978. E un munte de om care radiaza buna dispozitie, pe  traseu ii place sa cante. In Bucuresti la 20.30, ploaie.

Revenind la traseul de astazi, este o tura frumoasa, ne-au trebuit cam 5 ore de mers efectiv, insa poteca era sparta. Zapada foarte multa pe versantii care dau spre V. Azugii, un loc foarte bun pentru cine vrea o baie de zapada. Pe vreme buna se poate continua pana pe Vf. Cazacu si cobori pe culmea cu acelasi nume. Pe vreme rea se poate cobori rapid pe partia de schi. Ture faine!

 

Dan Golopentia      

Autor: Golopentia Dan
Înscris de: Golopentia Dan
Vizualizări: 6675, Ultima actualizare: Miercuri, 15 Mar 2006



Legaturi cu Ghidul Montan:
Muntii BAIULUI  


O poză: [N-am găsit]

Un articol: [N-am găsit]

Un traseu:
Azuga-Culmea Sorica-Culmea Urechea-Virful Cazacu


Obiective: Muntele Cazacu, culmea Urechea. Timp necesar: 4 ore. Potecă şi drum forestier lipsite de marcaj turistic. Accesibil în orice anotimp, dar mai ales vara şi toamna.



Traseul porneşte din staţia de autobuz aflată la intrarea dinspre Buşteni în oraşul Azuga, din spatele bisericuţei şi izvorului. Recomandăm să se umple bidonul cu apă aici, întrucît pe traseu nu există izvoare. Poteca urcă cîteva minute spre sud, paralel cu şoseaua, apoi schimbă direcţia spre est. Cîteva momente de relaxare la circa 50 m deasupra şoselei şi înaintea ascensiunii a încă 150-175 m diferenţă de nivel; privirea se va odihni pe ceţe două sectoare de defileu pe care Prahova le străbate în amonte şi aval de confluenţa cu Azuga. În deschiderea văii spre SV se zăreşte abruptul sclipitor al Bucegilor între vîrfurile Caraiman şi Coştila. Pe traseu, timp de 15-20 minute, panta se menţîne la valori în jur de 300, poteca trecând prin fâneaţă, apoi prin pădure, unde întâlneşte alte poteci ce urcă dinspre nord, de la Azuga. Treptat, panta devine mai lină, drumul descrie două coturi largi, străbătând un petic de păşune încadrat de plantaţii de molizi. Suntem la circa 1 150 m altitudine şi după 30-40 minute de la plecare. O nouă schimbare a direcţiei către est, un urcuş de cîteva minute, după care ne aflăm pe podul culmii Sorica. Prin-tre arbori, spre nord, se zăresc casele de pe versantul drept al văii Azuga. Panta mica a potecii asigură în continuare o deplasare lesnicioasă, printr-un culoar tăiat în pădure, cu lăţimea de 5-6 m. La capătul său, la aproape 1 oră de la plecare, într-o poieniţă se află o bancă. Ea îmbie la un scurt popas. Spre vest, peste creştetul arborilor, se văd vârfurile impunătoare ale Bucegilor. Reluăm traseul pe o panta lină, dar care se aceentuează treptat; poteca face cîteva coturi, se dublează şi chiar triplează. După 25-30 minute întră spre NE într-o poiană, după care pătrunde în pădure, spre S-E (jumătate dreapta), urcând pante tot mai aceentuate. Se suie aproape 200 m diferenţă de nivel în circa 40-50 minute. În ultima secţiune, aproape de ieşirea din pădure, apar mai multe poteci de vite care se reunesc la marginea acesteia. Suntem la circa 1 400 m altitudine şi la 2 ore şi 20 minute de la plecare. De aici se poate urmări fie poteca mai lată care duce spre sud (dreapta), la stâna de pe versantul drept al Văii Feţei, fie una din potecile de vite ce urcă direct pe culmea Urechea, aflată în faţa, spre SE. În ultimul caz menţionăm că nu există un drum clar. Întreg versantul este brăzdat de numeroase poteci de oi. Luăm ca ţintă creasta şi urcăm o panta de 25-300 în 10 minute. Odată ajunsi pe culme vom continua traseul spre est, pe cumpăna de ape în lungul căreia există o poteca bine conturată. Ceva mai încolo, traseul se uneşte cu un drum forestier ce da ocol culmii Urechea. El ajunge pe versantul nordic până la stâna din Ceausoaia, iar pe cel sudic pe sub vârful Cazacu, până în şaua Băiuţu.

La aproape 30 minute de la ieşirea din pădure ajungem pe culmea Urechea, unde se impune un nou popas pentru a admira frumuseţea peisajului. În sud-est şi sud se văd vârful Zamora (Băiuţu), din care se desprinde spre vest culmea Zamora. Peste aceasta observăm partea superioară a Muntelui Cumpătu şi vf. Baiul Mare, iar în prim-plan bazinul superior al Văii Feţei. În sud-vest şi vest se văd abruptul estic al Bucegilor, cu toată suita de vârfuri, o parte din Sinaia (Cota 140U, telecabina), Buştenii cu frumoasa vale a Jepilor pe care urcă telecabina, Clăbucetul Baiului (împădurit), dincolo de care (spre NV şi N) se impun crestele Postăvarului şi Pietrei Mari, separate de despicătura Timişului. Ele sunt acoperite într-o oarecare măsură de culmile rotunjite ale Clăbucetului Taurului şi Clăbuce-tului Azugii; între acestea se vede valea împădurită a Limbăşclului. În NE apar bazinul superior al Azugii şi sectorul nordic al vârfurilor Neamţu (cu poieni extinse) şi Retevoi (bine împădurit). În faţa lor se desfăşoară culmi scurte, cu poieni şi versanţi împăduriţi care coboară rcpede spre Azuga. În sud-vest, în plan secund, poate fi zărit sectorul estic al oraşului Azuga.

Reluăm traseul urmărind drumul forestier care se menţîne la început pe versantul sudic al eulmii. Primele 10-15 minute, urcuşul este uşor, apoi panta se aceentuează în dreptul vârfului Urechea (1 715 m) pe care, de altfel, îl ocoleşte pe la sud. De aici, el se desfăşoară aproape orizontal (în curbă de nivel), la circa 1 700 m, ocolind pe la nord şi sud două vârfuri. După circa 25 minute de la ultimul popas se ajunge în şaua din sud-vestul vf. Cazacu, pe care traseul îl ocoleşte pe la sud-vest. După 3l/2-4 ore de la plecare întâlnim, la sud de vf. Cazacu, un stâlp cu marcaj turistic (cruce roşie) şi cu îndicaţii corespunzătoare (spre valea Doftanei 3 ore şi 45 minute; spre Buşteni, prin cantonul Zamora, 2 ore).

De aici se poate urcă pe vârful Cazacu (1 762 m), de unde se deschide o perspectivă mult mai largă decît cea precedentă. Se văd Munţii Neamţului. Remarcăm forma conică a vârfului Unghia Mare, care ascunde în buna măsură vf. Rusu, apoi în stânga vf. Ştevia, în spatele căruia se schiţează vf. Neamţu; spre est vedem culmea uşor ondulată Ceauşoaia - Petru - Orjogoaia, către sud-est valea Prislopului, iar spre sud culmea principală a Baiului Mare. Către est, în ultimul plan, distingem Munţii Grohotiş, pe al căror plan general (aflat la 1 700 m) se impun, de la nord la sud, cîteva vârfuri: Bobu (platou), Grohotiş (în centru şi ceva mai ascuţit), Ulita, Radila.

Din punctul terminus al ascensiunii, excursia poate fi continuată pe următoarele trasee:

1) pe culmea Orjogoaia spre valea Doftanei (3 ore şi 45 minute, traseul 16); 2) pe valea Prislopului, la Trăisteni (3 ore, traseul 17); 3) pe culmea Zamora, la Busteni (2 ore, traseul 8); 4) spre sud, pe culmea principală (traseul 18); 5) înapoierea pe trascu până pe Muntele Dutca, coborîrea la stână, iar de aici pe potecă prin pădure până la drumul forestier de pe Valea Fetei şi apoi la Busteni (3 ore). Recomandăm variantele 1, 3 şi 5.


 

Comentariu
Emi Cristea Emi CristeaAdministrator Alpinet , Joi, 16 Mar 2006, 9:03

Salutare. Nu stiam cine intrebase de mine:-D Acum am aflat. Cam "zburlita" tura asta. Mi-au povestit colegii aseara, si am vazut si prin fotografii. Puteti gasi pe Floare de Colt si jurnalul Florilor de Colt din Brasov, si niscaiva fotografii.
Toate cele bune.

Corneliu Negulescu Corneliu Negulescu, Duminică, 19 Mar 2006, 13:03

Luati-ma taicule si pe mine cu voi! Unde isi are sediul "Foarea de colt"? Sau in telefon ceva! Ca stau printre betoane p-acilea!

Comentarii pentru acest articol
Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii