Comunitate

Caută

Evenimente
Vă recomandăm
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Parteneri
Zitec - software outsourcing romania

Știrile Radio Cluj


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook

Jurnale - O tura in M-tii Baiului(4)

Bookmark and Share

O tura in M-tii Baiului(4)

19 Martie, 2006. O iesire cu Floarea de Colt - Bucuresti. Afluenta mare pe 3003, Fl. de Colt ocupa cam un vagon intreg. Conversatii animate. Marina ne povesteste despre utimele ei aventuri cu calculatorul, serialul Marina in Computerland continua, stay tuned. Un grup mare planuieste sa faca o tura prin Cheile Rasnoavei, un grup mai mic merge la Diham, schiorii la Azuga, Atali, foarte chipes in costumul lui mov si koflaci galbeni viseaza la Omu, dar probabil va schia pe undeva mai jos.

Noi am alcatuit un grup in ultimul moment, la plezneala, comme d'habitude, ca tot e ziua francofoniei astazi, si am cazut din tren, la propriu, in jur de 9.45, in Sinaia Halta, pe care noi o numim afectuos Sinaia Halba, Marius chiar cand trenul se pusese in miscare. Distributia: George, Mihai, Noni, Marian, Marius, Minela, Rodica cu Tara, eu, si un ploiestean al carui nume nu mi-l amintesc. Ideea initiala fusese sa o luam pe Piscul Cainelui, si odata ajunsi in culme om mai vedea... Exista o varianta spre P. Cainelui din Sinaia H., intrarea clasica e din Sinaia pe la fosta cabana, insa nimeni nu parea sa o stie. Asa ca by default am decis sa urcam pe Piciorul Gagului. Deci vreo doua sute de metri spre sud in lungul liniilor de cale ferata, dupa care prindem o poteca pe stanga, care urca pieptis la inceput pana iese in culme. Pe prima portiune mai erau niste urme, care insa s-au terminat repede. In continuare am mers pe niste urme de animal, probabil un mistret. E o culme mai ascutita care nu tine zapada. Deabia pe ultimul urcus, mai accentuat, prin padure, spre izvor, zapada mai multa. George a pus cornul in pamant, si fundul in viteza, si a trecut la inaintare. Antrenamentele alea de acum douazeci de ani isi spun inca cuvantul. A tras plutonul dupa el, si nu s-a mai oprit pana sus in culme, unde am ajuns in jur de ora 12.00. Zapada buna, consolidata, chiar daca pe alocuri batuta de vant, si acoperita de o crusta, ne permite sa ne deplasam destul de rapid. Am rontait cate ceva sus acolo, si am hotarat sa o luam spre sud catre Comarnic, cu toate ca parea o muscatura cam mare.

Era o zi inchisa, totusi plafonul norilor era destul de sus asa ca vizibilitatea era buna. Rand pe rand au defilat pe sub noi V. Lui Bogdan, Piciorul lui Vasai cu stana omonima, pe unde trecusem asta toamna, Piciorul Florei, si maiestoasa curba descrisa de Valea Prahovei la nord de Comarnic. In jur de ora 14.00 eram deja in Secarie, culmea cu antene care da in Comarnic vizibila in departare. Ne-am oprit pentru masa de pranz, luata in picioare din cauza zapezii abundente. Mai era drum lung pana in Comarnic. Ne-am adapat din minunata priveliste a Secariei acoperita cu zapada, casele oamenilor, gardurile care le separa... parea un tablou de Breugel. Dupa masa zapada se inmuiase bine. Mai jos pe drum am dat si de ceva noroi.

Am ales sa coboram pe valea Batraioarei. Marius ne-a fost ghid prin fanetele oamenilor. La sfarsit inainte sa dam in drumul national se trece prin curtea unui om. Tara a speriat niste biete rate, o frumusete de rate lesesti, negre cu irizatii verzui. Zburatacise patru dintre ele care stateau zgribulite jos la malul apei, stapanul, un om mai in varsta, le chema tandru de sus, dar ele nu pareau sa inteleaga. Dupa victoria de saptamana trecuta asupra cainilor de la Popasul Schiorilor de pe Sorica, si altele mai vechi la Diham, Tara isi imbogateste palmaresul. Pe la 17.30 eram in Comarnic. O bere la un mic barulet langa gara, muzica italiana, patroana oripilata de ceapa noastra. Marian a pus conculzia... iar e bine! Am calatorit la inapoiere in confort la clasa 1-a, colegii ne pastrasera loc.  Trenul fiind super-aglomerat nasii au fost intelegatori. Alta duminica in care Fl. de Colt - Bucuresti a fost la inaltime. Happy trails!

Dan Golopentia

Autor: Golopentia Dan
Înscris de: Golopentia Dan
Vizualizări: 6310, Ultima actualizare: Sâmbătă, 25 Mar 2006



Legaturi cu Ghidul Montan:
Muntii BAIULUI  


O poză: [N-am găsit]

Un articol: [N-am găsit]

Un traseu:
Comuna Traisteni-Valea Prislopului-Virful Baiul Mic


Obiectiv: sectorul central al Munților Baiului. Timp necesar: 4-4½ ore Traseu nemarcat. Ușor de parcurs în orice anotimp.



Este un traseu mai lung (măsoară circa 16 km), dar care asigură o ascensiune ușoară la culmea principală a masivului, precum și legătura cu drumurile și potecile care coboară spre valea Prahovei, la Sinaia sau Bușteni. O mare parte din el se desfășoară pe șoseaua forestieră, astfel încît timpul necesar pentru această acțiune (ll/2-2 ore) se poate scurta prin folosirea mașinilor care urcă la punctele de exploatare a lemnului.

Traseul începe din centrul satului Trăisteni (de la restaurant), unde din șoseaua județeană (care se desfășoară pe valea Doftanei) se desprinde un drum forestier către vest (stânga). Din acest loc, către apus se deschide valea Prislopului, cu albia largă, cu numeroase despletiri și versanți încă bine împăduriți. În ultimul plan, în stânga, apare culmea golașă a Șteiasci, cu vârful Șteiasa Mica (1624 în). Către E-SE vedem o parte a albiei Doftanei, localitatea Trăisteni, culmea Negrașului (stânga) și bazinul Ermeneasa. După cîteva minute de la înscrierea pe drumul forestier trecem peste podul de pe Doftana, loc de unde se poate urmări punctul de confluență al albiei Prislopului cu aceasta (în stânga). Încă 100 m și din drumul forestier se desprinde în dreapta un altul care urcă la gospodăriile de pe deal. Noi continuăm traseul pe drumul din lungul văii. Treptat, panta crește ca valoare, însă ascensiunea continuă să fie lejeră. Se lasă în urmă ultimele case din localitate. Drumul își schimbă ușor direcția spre dreapta (V-NV), mențînîndu-se la circa 30-40 m înălțime fața de albia Prislopului. Pe versant (în dreapta) se văd ravene, ogașe, valuri de alunecări pe aproape întreaga suprafață despădurită. După circa 30 minute de la plecare ajuhgem în dreptul confluenței cu valea Porcăreața (bine împădurită), unde din nou direcția drumului se modifică spre dreapta (nord). Se merge 10-15 minute printr-o frumoasă pădure de fag, de unde se iese într-o rariste. De aici poate fi zărit în ultimul plan Muntele lui Petru, vârful principal ieșînd în evidență prin forma conică. În continuare, pe aproape 4 km, drumul forestier se mențîne pe stânga văii, urcând sau coborând pante mici la baza unui versant partial despădurit; se trece pe lîngă unele amenajări forestiere (magazie, rampă de încărcare etc.). Pe dreapta văii se văd bazinele de recep-tie, bine împădurite, ale torenților care fragmentează versantul estic al culmii Șteiasa Mare. După 1¾ oră de la plecare ajungem la confluența dintre pâraiele Baiul Mare (în stânga) și Prislop (dreapta), loc marcat și de bifurcarea drumului forestier. Între cele două albii, la baza versantului, există o cabana forestieră din spatele căreia se poate urma o potecă prin pădure, care urcă ceva mai aceentuat pe culmea Baiu, la stână, și apoi la vârful Baiul Mic (timp necesar- 2 1/2 ore). Prin deschiderea văii Baiul Mare se zărește o parte din creasta Baiul Mare (la nord de vârful principal).

După un scurt popas se reia urcușul, urmărind drumul forestier ce merge în dreapta, pe valea Prislop, încă circa 3 km, mai întîi spre nord (10 minute), apoi către nord-vest. Se desfășoară pe stânga văii, lîngă albie. Revărsarea apei a dus la degradarea drumului în mai multe sectoare. Aici există însă o potecă pe la baza versantului. Drumul se încheie la confluența dintre pîraiele Baiul Mic (stânga) și Prislop (dreapta), care se scurg prin văi înguste, bine împădurite. Suntem la 1 150 m altitudine și după 21/2-3 ore de la plecare. De aici începe urcușul pe culmea dintre cele două văi. Se trece peste apa Prislopului și se urcă poteca din fața, care suie prin pădure. La început, ascensiunea este mai dificilă, panta depășînd 20 grade. După 10-15 minute, înclinarea versantului devine ceva mai mica, iar poteca apare mai clară. Traseul prin pădure durează 40-45 minute, interval în care se urcă circa 250 m diferență de nivel. La marginea pădurii există o stână. În dreapta, peste coroana arborilor, se vede vârful Prislop, iar în NV Muntele lui Petru, cu mai multe ravc-ne (pe versantul sudic). Reluăm traseul pe poteca de vite, prin pășune, urmărind linia de culme. Urcușul este la fel de dificil, întrucît panta depășește tot timpul 25 grade. După 5-10 minute se trece pe lîngă o stână mai mica; un ultim efort (20-25 m'nute) și se ajunge la poteca de pe culmea principală, pe care se pot zări stâlpi cu marcaj. Pe măsura apropierii de aceasta, orizontul se deschide, mai ales către sud, est și nord. Pot fi observate: tra-seul străbătut, văile încă bine împădurite Prislop și Baiul Mic, dincolo de care (în dreapta) apare vf. Baiul Mare, continuat în est de vârfurile Șteiasa Mare și Șteiasa Mica. În stânga se desfășoară culmea și vârful lui Petru, din care se desprind spre sud-est culmea Prislop (cu stână), iar spre est culmea Orjogoaia. În ultimul plan se zăresc Munții Grohotiș.

Din poteca de culme, traseul poate fi continuat spre nord-est (dreapta), urmărind marcajul peste culmea Orjogoaia până în valea Doftanei (vezi traseul 16) sau spre S-SV (stânga), pe poteca marcată, până în drumul ce trece prin șaua de la nord de Baiul Mic. Aici, drumul se bifurcă, marcajul contînuînd pe culmea Zamorei spre Bușteni (vezi traseul 8). Pentru a ajunge la Baiul Mic se urcă pe drumul din stânga cîteva minute. De la vârf se pot alege variante de coborîre la Bușteni sau Sinaia (vezi traseele 7 și 8).


 

Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii