Comunitate

Caută

Evenimente
Vă recomandăm
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Parteneri
Zitec - software outsourcing romania

Știrile Radio Cluj


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook

Jurnale - O tura in M-tii Baiului(4)

Bookmark and Share

O tura in M-tii Baiului(4)

19 Martie, 2006. O iesire cu Floarea de Colt - Bucuresti. Afluenta mare pe 3003, Fl. de Colt ocupa cam un vagon intreg. Conversatii animate. Marina ne povesteste despre utimele ei aventuri cu calculatorul, serialul Marina in Computerland continua, stay tuned. Un grup mare planuieste sa faca o tura prin Cheile Rasnoavei, un grup mai mic merge la Diham, schiorii la Azuga, Atali, foarte chipes in costumul lui mov si koflaci galbeni viseaza la Omu, dar probabil va schia pe undeva mai jos.

Noi am alcatuit un grup in ultimul moment, la plezneala, comme d'habitude, ca tot e ziua francofoniei astazi, si am cazut din tren, la propriu, in jur de 9.45, in Sinaia Halta, pe care noi o numim afectuos Sinaia Halba, Marius chiar cand trenul se pusese in miscare. Distributia: George, Mihai, Noni, Marian, Marius, Minela, Rodica cu Tara, eu, si un ploiestean al carui nume nu mi-l amintesc. Ideea initiala fusese sa o luam pe Piscul Cainelui, si odata ajunsi in culme om mai vedea... Exista o varianta spre P. Cainelui din Sinaia H., intrarea clasica e din Sinaia pe la fosta cabana, insa nimeni nu parea sa o stie. Asa ca by default am decis sa urcam pe Piciorul Gagului. Deci vreo doua sute de metri spre sud in lungul liniilor de cale ferata, dupa care prindem o poteca pe stanga, care urca pieptis la inceput pana iese in culme. Pe prima portiune mai erau niste urme, care insa s-au terminat repede. In continuare am mers pe niste urme de animal, probabil un mistret. E o culme mai ascutita care nu tine zapada. Deabia pe ultimul urcus, mai accentuat, prin padure, spre izvor, zapada mai multa. George a pus cornul in pamant, si fundul in viteza, si a trecut la inaintare. Antrenamentele alea de acum douazeci de ani isi spun inca cuvantul. A tras plutonul dupa el, si nu s-a mai oprit pana sus in culme, unde am ajuns in jur de ora 12.00. Zapada buna, consolidata, chiar daca pe alocuri batuta de vant, si acoperita de o crusta, ne permite sa ne deplasam destul de rapid. Am rontait cate ceva sus acolo, si am hotarat sa o luam spre sud catre Comarnic, cu toate ca parea o muscatura cam mare.

Era o zi inchisa, totusi plafonul norilor era destul de sus asa ca vizibilitatea era buna. Rand pe rand au defilat pe sub noi V. Lui Bogdan, Piciorul lui Vasai cu stana omonima, pe unde trecusem asta toamna, Piciorul Florei, si maiestoasa curba descrisa de Valea Prahovei la nord de Comarnic. In jur de ora 14.00 eram deja in Secarie, culmea cu antene care da in Comarnic vizibila in departare. Ne-am oprit pentru masa de pranz, luata in picioare din cauza zapezii abundente. Mai era drum lung pana in Comarnic. Ne-am adapat din minunata priveliste a Secariei acoperita cu zapada, casele oamenilor, gardurile care le separa... parea un tablou de Breugel. Dupa masa zapada se inmuiase bine. Mai jos pe drum am dat si de ceva noroi.

Am ales sa coboram pe valea Batraioarei. Marius ne-a fost ghid prin fanetele oamenilor. La sfarsit inainte sa dam in drumul national se trece prin curtea unui om. Tara a speriat niste biete rate, o frumusete de rate lesesti, negre cu irizatii verzui. Zburatacise patru dintre ele care stateau zgribulite jos la malul apei, stapanul, un om mai in varsta, le chema tandru de sus, dar ele nu pareau sa inteleaga. Dupa victoria de saptamana trecuta asupra cainilor de la Popasul Schiorilor de pe Sorica, si altele mai vechi la Diham, Tara isi imbogateste palmaresul. Pe la 17.30 eram in Comarnic. O bere la un mic barulet langa gara, muzica italiana, patroana oripilata de ceapa noastra. Marian a pus conculzia... iar e bine! Am calatorit la inapoiere in confort la clasa 1-a, colegii ne pastrasera loc.  Trenul fiind super-aglomerat nasii au fost intelegatori. Alta duminica in care Fl. de Colt - Bucuresti a fost la inaltime. Happy trails!

Dan Golopentia

Autor: Golopentia Dan
Înscris de: Golopentia Dan
Vizualizări: 6462, Ultima actualizare: Sâmbătă, 25 Mar 2006



Legaturi cu Ghidul Montan:
Muntii BAIULUI  


O poză: [N-am găsit]

Un articol: [N-am găsit]

Un traseu:
Azuga-Culmea Sorica-Culmea Urechea-Virful Cazacu


Obiective: Muntele Cazacu, culmea Urechea. Timp necesar: 4 ore. Potecă și drum forestier lipsite de marcaj turistic. Accesibil în orice anotimp, dar mai ales vara și toamna.



Traseul pornește din stația de autobuz aflată la intrarea dinspre Bușteni în orașul Azuga, din spatele bisericuței și izvorului. Recomandăm să se umple bidonul cu apă aici, întrucît pe traseu nu există izvoare. Poteca urcă cîteva minute spre sud, paralel cu șoseaua, apoi schimbă direcția spre est. Cîteva momente de relaxare la circa 50 m deasupra șoselei și înaintea ascensiunii a încă 150-175 m diferență de nivel; privirea se va odihni pe cețe două sectoare de defileu pe care Prahova le străbate în amonte și aval de confluența cu Azuga. În deschiderea văii spre SV se zărește abruptul sclipitor al Bucegilor între vîrfurile Caraiman și Coștila. Pe traseu, timp de 15-20 minute, panta se mențîne la valori în jur de 300, poteca trecând prin fâneață, apoi prin pădure, unde întâlnește alte poteci ce urcă dinspre nord, de la Azuga. Treptat, panta devine mai lină, drumul descrie două coturi largi, străbătând un petic de pășune încadrat de plantații de molizi. Suntem la circa 1 150 m altitudine și după 30-40 minute de la plecare. O nouă schimbare a direcției către est, un urcuș de cîteva minute, după care ne aflăm pe podul culmii Sorica. Prin-tre arbori, spre nord, se zăresc casele de pe versantul drept al văii Azuga. Panta mica a potecii asigură în continuare o deplasare lesnicioasă, printr-un culoar tăiat în pădure, cu lățimea de 5-6 m. La capătul său, la aproape 1 oră de la plecare, într-o poieniță se află o bancă. Ea îmbie la un scurt popas. Spre vest, peste creștetul arborilor, se văd vârfurile impunătoare ale Bucegilor. Reluăm traseul pe o panta lină, dar care se aceentuează treptat; poteca face cîteva coturi, se dublează și chiar triplează. După 25-30 minute întră spre NE într-o poiană, după care pătrunde în pădure, spre S-E (jumătate dreapta), urcând pante tot mai aceentuate. Se suie aproape 200 m diferență de nivel în circa 40-50 minute. În ultima secțiune, aproape de ieșirea din pădure, apar mai multe poteci de vite care se reunesc la marginea acesteia. Suntem la circa 1 400 m altitudine și la 2 ore și 20 minute de la plecare. De aici se poate urmări fie poteca mai lată care duce spre sud (dreapta), la stâna de pe versantul drept al Văii Feței, fie una din potecile de vite ce urcă direct pe culmea Urechea, aflată în fața, spre SE. În ultimul caz menționăm că nu există un drum clar. Întreg versantul este brăzdat de numeroase poteci de oi. Luăm ca țintă creasta și urcăm o panta de 25-300 în 10 minute. Odată ajunsi pe culme vom continua traseul spre est, pe cumpăna de ape în lungul căreia există o poteca bine conturată. Ceva mai încolo, traseul se unește cu un drum forestier ce da ocol culmii Urechea. El ajunge pe versantul nordic până la stâna din Ceausoaia, iar pe cel sudic pe sub vârful Cazacu, până în șaua Băiuțu.

La aproape 30 minute de la ieșirea din pădure ajungem pe culmea Urechea, unde se impune un nou popas pentru a admira frumusețea peisajului. În sud-est și sud se văd vârful Zamora (Băiuțu), din care se desprinde spre vest culmea Zamora. Peste aceasta observăm partea superioară a Muntelui Cumpătu și vf. Baiul Mare, iar în prim-plan bazinul superior al Văii Feței. În sud-vest și vest se văd abruptul estic al Bucegilor, cu toată suita de vârfuri, o parte din Sinaia (Cota 140U, telecabina), Buștenii cu frumoasa vale a Jepilor pe care urcă telecabina, Clăbucetul Baiului (împădurit), dincolo de care (spre NV și N) se impun crestele Postăvarului și Pietrei Mari, separate de despicătura Timișului. Ele sunt acoperite într-o oarecare măsură de culmile rotunjite ale Clăbucetului Taurului și Clăbuce-tului Azugii; între acestea se vede valea împădurită a Limbășclului. În NE apar bazinul superior al Azugii și sectorul nordic al vârfurilor Neamțu (cu poieni extinse) și Retevoi (bine împădurit). În fața lor se desfășoară culmi scurte, cu poieni și versanți împăduriți care coboară rcpede spre Azuga. În sud-vest, în plan secund, poate fi zărit sectorul estic al orașului Azuga.

Reluăm traseul urmărind drumul forestier care se mențîne la început pe versantul sudic al eulmii. Primele 10-15 minute, urcușul este ușor, apoi panta se aceentuează în dreptul vârfului Urechea (1 715 m) pe care, de altfel, îl ocolește pe la sud. De aici, el se desfășoară aproape orizontal (în curbă de nivel), la circa 1 700 m, ocolind pe la nord și sud două vârfuri. După circa 25 minute de la ultimul popas se ajunge în șaua din sud-vestul vf. Cazacu, pe care traseul îl ocolește pe la sud-vest. După 3l/2-4 ore de la plecare întâlnim, la sud de vf. Cazacu, un stâlp cu marcaj turistic (cruce roșie) și cu îndicații corespunzătoare (spre valea Doftanei 3 ore și 45 minute; spre Bușteni, prin cantonul Zamora, 2 ore).

De aici se poate urcă pe vârful Cazacu (1 762 m), de unde se deschide o perspectivă mult mai largă decît cea precedentă. Se văd Munții Neamțului. Remarcăm forma conică a vârfului Unghia Mare, care ascunde în buna măsură vf. Rusu, apoi în stânga vf. Ștevia, în spatele căruia se schițează vf. Neamțu; spre est vedem culmea ușor ondulată Ceaușoaia - Petru - Orjogoaia, către sud-est valea Prislopului, iar spre sud culmea principală a Baiului Mare. Către est, în ultimul plan, distingem Munții Grohotiș, pe al căror plan general (aflat la 1 700 m) se impun, de la nord la sud, cîteva vârfuri: Bobu (platou), Grohotiș (în centru și ceva mai ascuțit), Ulita, Radila.

Din punctul terminus al ascensiunii, excursia poate fi continuată pe următoarele trasee:

1) pe culmea Orjogoaia spre valea Doftanei (3 ore și 45 minute, traseul 16); 2) pe valea Prislopului, la Trăisteni (3 ore, traseul 17); 3) pe culmea Zamora, la Busteni (2 ore, traseul 8); 4) spre sud, pe culmea principală (traseul 18); 5) înapoierea pe trascu până pe Muntele Dutca, coborîrea la stână, iar de aici pe potecă prin pădure până la drumul forestier de pe Valea Fetei și apoi la Busteni (3 ore). Recomandăm variantele 1, 3 și 5.


 

Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii