Comunitate

Caută

Evenimente
Vă recomandăm
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Parteneri
Zitec - software outsourcing romania

Emisiunea Sport Extrem la Radio București


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook

Jurnale - Pajiștea Răsăritului de soare din Munții Stîncoși ai Canadei

  • Alpinet
  • Articole
  • Pajiștea Răsăritului de soare din Munții Stîncoși ai Canadei
Bookmark and Share

Pajiștea Răsăritului de soare din Munții Stîncoși ai Canadei

Este numele acestei pajiști alpine, adică Pajistea Însorită ori a Răsăritului, cea mai întinsă pajiște alpină din Munții Stâncoși ai Canadei, un loc mirific în Mount Assiniboine Provincial Park, chiar la limita dintre două provincii și anume Alberta în est și British Columbia în vest. Este situata exact pe așa numita Marea Despărțitură Continentală ori The Great Continental Divide, un lanț de munți care desparte de fapt cele 2 provincii și care este sursa de apă a 3 oceane, fiind unul dintre puținele locuri din lume de unde ghețarii prin topirea lor alimentează 3 oceane. Este vorba de Oceanul Pacific (alimentat prin râul Columbia care se varsă în ocean pe coasta de vest a Statelor Unite undeva în statul Oregon), Oceanul Atlantic alimentat de râul North Saskatchewan care  se varsă în Hudson Bay după un parcurs de peste 2000 kilometri, și în Oceanul Arctic prin râul McKenzie (acest râu de fapt provine din Alaska însă râul Athabasca care ia nastere pe Columbia Icefield îi este afluent deci alimenteaza indirect și el cu apă Oceanul Arctic). Această pajiște situată la altitudinea de peste 2200 m este înconjurată complet de vârfuri magnifice veșnic  înzăpezite, de peste 3500 metri, iar vârful Mount Assiniboine, un monolit complet alb de 3618 metri și într-o  forma aproape perfect piramidală  cu 3 muchii, parcă plutește învăluit în ceață peste toate celelate vârfuri și deși e la 29 km de pajiște  domină toate celelate vârfuri prin înălțimea și frumusețea sa. Aceste lanțuri muntoase se văd de pe pajiște în toate cele 360 grade încât ai o panoramă unică cu nenumărate piscuri și circuri glaciare. Vara e plin de flori alpine care fac un joc de culoare ireal împreună cu peisajul din jur. Acolo sus pe acel platou e plin de viață, marmotele șuierătoare (ground squirrels-veverița de pământ ar fi în traducere liberă) făcând un adevărat concert, și numai ce le vezi în două picioare ieșind din adăpost precum niște santinele și chițăind într-un  fel ce le face să fie extrem de  drăguțe. Și sunt nenumărate, eu asa de mulți "popândăi" sau cum să-i
numesc n-am văzut niciunde. De altfel aceste simpatice animăluțe sunt așa de obișnuite cu oamenii (știind că nu sunt un pericol) încât dacă nu ești atent le și calci pe coadă, în calea mea ieșind de nenumărate ori aceste micuțe ființe dintre rocile de dedesubt, eu nefiind tot timpul atent doar la pași, fiindcă peisajul uluitor ce mi se deschidea în față mă ademenea să-l admir. De altfel chiar la intrarea în Sunshine Village (un sătuc olimpic în care iarna se schiază) esti atenționat să nu hrănești animalele, însă eu cred că oamenii până la urma fac asta, în special cei care sunt însoțiti de copii, fiindcă altfel nu-mi explic de ce marmotele parcă  ar "cerși " tânguitor ceva de la tine, venind foarte aproape de  tine și chițăind, parcă gudurindu-se cumva pe lângă tine în speranța de a obține ceva. Și te urmăresc și nu-ți dau pace până nu primesc. Unele sunt foarte perseverente și te urmează chiar și sute de metri și astfel ai o escortă simpatică de mici “prieteni” gălăgioși pe care îi simți în spate și care tot chițăie parcă ar spune: ”Hei, aici suntem!” și dacă te întorci înspre ele atunci se opresc și se ridică în două picioare și fac tărăboi pentru a putea fi reperate mai ușor și a fi recompensate.  Sunt tare drăguțe și vă spun că este chiar foarte greu să le reziști, ba chiar aș spune că ai parcă un fel de sentiment de stranie vinovăție ori zgârcenie dacă nu le dai ceva fiindcă inspiră milă, însă eu nu le-am dat nimic fiindcă nu le faci bine, le faci rău de fapt că le dezobișnuiești de a-și procura singure mâncarea. În plus eu am intrat pe traseu fără mâncare, așa cum am fost sfătuit la intrarea pe pajiște, pentru că orice miros atrage prădătorii și era o măsură de precauție foarte utilă. Pe aceste pajisti însă e plin și de răpitori precum puma, iar  ursul Grizzly e stăpânul absolut al acestor ținuturi alpine, dar mai poți vedea (dacă ai sau nu noroc) și urși negri ori bruni. Noi am fost atenționati în prealabil să evităm să mergem singuri pe traseu, și că ar fi bine să mergem în grupuri și să vorbim ori să facem gălăgie, în felul acesta animalele sunt atenționate de prezența oamenilor, și astfel ele fug din calea noastră. Și ca să fim totuși cât se poate de vigilenți în special la cotituri ori pe lângă tufișuri sau pădure, și asta chiar dacă sanșa de a te întâlni cu ursul e cam aceeași pe care o ai ca avionul în care te-ai suit să se prăbușească, e indicat să fii prevăzător, și că ar fi bine dacă se poate să observi tu ursu înainte să te vadă el, pentru  a putea să te retragi în liniște și cu pași mărunți din calea lui, dar întotdeauna cu ochii pe el. Eu însă m-am trezit la un moment dat singur fiindcă ori ceilalți se mișcau prea încet, că erau pensionari, ori alții însoțiți de copii, unii chiar foarte mici, sau eu mă mai opream să fac niște poze. Oricum ursul te simte de la peste 3 kilometri și fuge din calea ta ca dracul de tămâie. De altfel în Sunshine Village contra sumei de 30 dolari poți achiziționa un  fel de spray cu piper contra urșilor, care acționeaza până la 10 metri, este extrem de utilă aceasta unealtă și îți poate scăpa viața. Eu nu mi-am cumpărat însă că am observat asta abia la întoarcere. Însă am avut totuși grijă, ca o primă măsură de prevedere să-mi mănânc toată mâncarea înainte de a intra pe traseu ( că urșii vin la mirosul de mâncare). Vreau să mai spun că traseele pe pajiște sunt foarte  ușoare și amenajate, accesibile chiar și copiiilor ori pensionarilor, de altfel am văzut pe traseu până și un cuplu de bătrâni care se ajutau de bastoane pentru a se deplasa. Eu am făcut traseele toate cam în 4 ore, unul dintre trasee șerpuia prin pădure printre lacurile Grizzly și Laryx. Acolo în pădure curg câteva pâraie care se varsă în cele 2 lacuri cristaline. Acolo ar fi adăpostul urșilor și am fost avertizați că traseul ar fi nerecomandat în special celor cu copii, însă cine să țină seama de asta, era plin și de pensionari și de părinți cu copii. Cei cu copii au fost sfătuiți în prealabil să aibă mare vigilență, fiindcă pumele acționează în stilul caracteristic, pe la spate, pândind momentul prielnic și atacând copiii pe care-i înhață și fug cu ei. De obicei pe adulți evită să-i atace, și chiar dacă o fac, dacă te lupți, fuge îndată. Chiar dacă nu s-au reportat niciodată atacuri în zonă, cei care lucrează în Sunshine Village știu de prezența animalelor fiindcă le-au văzut de nenumărate ori prin preajmă, atit urșii grizzly, negri ori bruni cât și pumele, chiar lupii, care în Rocky Mountains sunt foarte mari. Am vazut lupi împăiați într-un mall din Calgary și am rămas extrem de impresionat de dimensiunile și aspectul lor, ei fiind foarte frumoși, au și  o blană frumoasă și niște labe puternice, erau de cel puțin 2 ori poate mai mari decât un câine-lup, nu credeam să fie atât de mari, că am mai vazut lupi la grădini zoologice din România dar ăia păreau pricăjiți în comparație cu ăștia, probabil lupul carpatin are dimensiuni mai reduse, însă acest lup e impunător pot să spun și are și niște fălci și dinți pe măsură. Revenind la traseele de pe pajiste, sunt 3 lacuri acolo, unul numit Rock Isle Lake fiindcă în mijlocul lacului este o insulă din rocă pe care cresc brazi, iar celelate 2 se numesc sugestiv Grizzly Lake și Laryx Lake, laryx fiind  denumirea stiințifică pentru “larch”(conifere). Traseele după cum am spus sunt foarte accesibile, ele urcă și coboară domol pe porțiuni de pajiște și floră alpină sau prin pădure. În pădure însă trebuie să fii foarte precaut că nu știi cum dai nas în nas cu Moș Martin, iar ursul negru are și obiceiul să stea mai mult prin pomi și de acolo scrutează orizontul în căutarea prăzii. De altfel am și văzut într-un copac indicii, era vorba de niște smocuri de păr negru încâlcite pe niște crengi iar noi am  am fost atenționati în prealabil să fim atenți la urme de urs, în special dacă sunt  proaspete, cum ar fi de exemplu amprente ori fecale, ori chiar câte vreun cuib de popândău care este "escavat" de ghearele puternice ale ursului. De acolo de pe pajiște încep  multe trasee înspre Mount Assiniboine Provincial Park înspre  care nu există nici un drum de acces și nu se poate străbate decât pe jos cu rucsacul  în spate și este de o frumusețe încântătoare acest parc, cu munți și pereți foarte  verticali și abrupți înalțându-se la peste 3500 metri, la poalele cărora se "odihnesc " niște lacuri de turcoaz în care se varsă sau din care pleacă la vale pârâiașe, care mai în aval formează  canioane ori cascade extrem de frumoase. Și totul înconjurat de pădure, prăpăstii, ghetari. Acest parc este accesibil dinspre Banff și Canmore din Alberta, dar și dinpre  British Columbia.

La întoarcerea acasă, în Banff am văzut un cerb lopătar sau Elk cum îl numesc  ei, tolănit pe gazon chiar în fața stației de autobuz, iar femela și cei 3 pui destul de mărișori au apărut și ei prin decor, însă n-au zăbovit suficient ca să-i pot poza că au dispărut repede din peisaj, doar cerbul vădit istovit, nu stiu de ce, poate o fi fost urmărit și o fi căutat protecție, sau poate tocmai  so fi luptat cu alt cerb, însă se vedea clar că vroia odihnă și sa așezat cuminte pe iarbă, lumea delectându-se cu privitul vreme de mai bine de 30 minute, după care eu am plecat că-mi venea autobuzul.


Autor: nicolae tomescu
Înscris de: nicolae tomescu
Vizualizări: 4024, Ultima actualizare: Sâmbătă, 22 Sep 2012


Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii