Comunitate

Caută

Evenimente
Vă recomandăm
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Parteneri
Zitec - software outsourcing romania

Emisiunea Sport Extrem la Radio Bucureşti


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook

Jurnale - Pasi in doi

Bookmark and Share

Pasi in doi - Pagina a II-a

    La un moment dat se pare că am ajuns la altitudinea necesară, un vâlcel sec apare în stânga, e tăiat de o potecă putin circulată. Îi spun lui Papa că pare a fi una de cerb/ciută. Încercăm putin mai sus. O alta. La fel de inconsistentă dispărând repede în vegetatie. Papa stie de un fir de apă situat în apropierea potecii. La a treia cărăruie stânga o urmăm, tăiem peste vâlcelul sec apoi după câteva zeci de metri realizăm că nu suntem în traseu. Negura densă împiedică orice reperare/orientare.
    Papa stie, ce stie. Propune să urcăm direct în speranta că vom intersecta , relativ repede, poteca spre refugiul Valea Albă-La Verdeată. Pantă e foarte abruptă. Valea Albă nici nu se mai aude. Doborâturi de vânt, obstacole evitate cu greu din cauza rucsacilor mari. Noroc cu betele mele telescopice & alpenschtok-ul lui Papa. Ne cătărăm pas cu pas pe piciorul stâncos sau acaparat de buruieni. Apare o cărămidă, apoi o alta, din ce în ce mai multe plastice , un capac de oală, o plită de fontă ruginită, o grindă, bucată de burlan...Resturi de la refugiu. Vestigii salvatoare ale civilizatiei.
    Suntem pe drumul bun asadar. O cruce neagră, de fier . Si un scurt memento mori .Sven , mort într-o zi de 3 nov. la doar 18 ani. Dăm de cărarea venind din dreapta pe sub un pinten masiv de conglomerate. Răsuflăm usurati. Picură. Apoi cerne a ploaie. O altă cruce. Claudiu, mort în prima decadă a unui trist mai, la doar 17 ani. Ne cutremurăm. Pădurea se răreste. Plouă binisor pe când dăm în gol alpin, La Verdeată. Vatră. Loc de cort. Inconfundabil aspect mozaicat al rocii ce aduce a beton alb-sur. Valea Albă. Stelute rosii pensulate ici colo, semnalând parcursul de urmat prin haosul geologic . Mai sus completate cu săgeti . Potecă e un fel de-a spune. O serpuire mai mult intuibilă decât vizibilă prin laptele negurii , la cel mult câtiva pasi înainte.
    Urcând, spre stânga, conform ghidului amintit, schitelor , ar trebui să dăm succesiv de gurile Albisoarelor Hornului, Gemenelor, Crucii, Brânei, la dreapta de Marele Perete cu înăltimea de peste 800 m, Circurile Costilei, Blidul Uriasilor. Nu vedem însă nimic din toate acestea. Orizontul înseamnă pentru noi max. 15-25 m amonte , alteori mai putin din cauza blocării perspectivei de către un colos de piatră ce obturează valea. Susur timid de apă. Miniaturale , succesive cascade , limbi de apă, firisoare argintii, bliduri milenar săpate-n roca pistruiată, marmite putin adânci. Blocuri lăcrimate, mâzgos-alunecoase.
    Avansăm lent, cucerind metru cu metru , încercând să penetrăm cu privirile abureala înconjurătoare, reusind câteodată să străbatem până la 50-100 m , descoperind un mic turn înfipt în mijlocul văii, apoi varianta de ocolire, de regulă prin dreapta. Săritori. Succesive. Mai mici. Mai mari. Uscate. Sau umede. Pervaze înierbate. Altele stratificat-bolovănoase , cu prize si aderentă excelentă. Cum să descrii ascensiunea acestei sălbatice, accidentate văi ? Cum să poti sugera cititorului obstacolele mici/mari ivite pas cu pas ? Doar unul care a parcurs-o, vizulizând-o cu ochii mintii poate recrea impresia de haos infinit. Pe măsură ce urcăm pasajele tangente la peretele din dreapta sunt săpate-n rocă .
    Urmează Săritoarea Cârnului , evitabilă 80 m mai jos prin stânga(peste Prispa Văii Albe atingându-se Brâna Văii Albe , iesind în Saua Mare a Caraimanului , conf.W.Kargel.D.Mititeanu stie trei variante de abordare-iesire spre amontele canionului). Rafale scurte de ploaie alternează cu cele ale brizei montane care destramă tesătura alb-compactelor neguri eliberând, doar pentru câteva clipe, versantul stâng, lăsând vederii platose stâncoase compacte sau o creastă dantelată punctată de siluetele unor molizi ciungiti de vânturi. O capră neagră ne urmăreste evolutia . O admirăm în timp ce face un lent pasaj spre abrupturile nord estice ale Caraimanului. Nu o dată , pentru a depăsi praguri mai înalte sau unele strungi în care rucsacii se agată, ne completăm reciproc prizele . Tragem rucsacii agătati în alpenschtok, ne regrupăm, continuăm. În vale apare o anvelopă, mai sus un butoi de carbid, apoi un altul( cert lansate de la Refugiul Costila de către amuzatii ,o clipă ,soldati), ambele strivite de violente avalanse sau torente, plasticuri de toate formele/mărimile, ca norocul nu exagerat de multe.

-2-

Autor: Petru Lucian Goja
Înscris de: Vasile Coţovanu
Vizualizări: 6260, Ultima actualizare: Miercuri, 21 Nov 2001



Legaturi cu Ghidul Montan:
Muntii BUCEGI  


O poză: [N-am găsit]

Un articol: [N-am găsit]

Un traseu:
Cabana Babele-Crucea Caraiman-Saua Sugarilor

 

Comentariu
Fără foto Golopentia Dan, Sâmbătă, 24 Nov 2001, 6:49

Jurnalele d-tale sant intotdeauna o placere de citit, scrise cu tlent si multa dragoste de munte.

Comentarii pentru acest articol
Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii