Comunitate

Caută

Evenimente
Vă recomandăm
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Parteneri
Zitec - software outsourcing romania

Ştirile Radio Cluj


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook

Jurnale - Pasi in doi

Bookmark and Share

Pasi in doi - Pagina a V-a

    Soarele se cocoată cu greu deasupra culmii Bucsoiului Mare . Are acelasi aspect prevestind o eclipsă. De-abia penetrează negurile albe apoi norii furibund adunati dinspre sud vest. Marcaj excelent pe traseul de vară ce conduce spre Refugiul Salvamont Mălăiesti , construit de râsnoveni . Mai putin îngrijit cel spre Bran sau Mălăiesti prin Hornurile Mălăesti. Soarele iese învingător si poleieste turnurile, clăile, căpitele, piesele ciclopic-enigmatice, de sah, ale vf.Scara. Noi coborâm serpentinele cărării de vară intens spălată de ploi, avalanse, felicitându-i pe cei ce au instalat necesare avertismente posibililor aventuristi spre nebănuitele praguri, brâne, săritori, hornuri mai mici. Patru capre negre pasc pe malul unui vâlcel secat acum apoi se refugiază fără graba , la dreapta . La stânga se înaltă pereti etajati, umezi, pe-alocuri despărtiti de abrupte vâlcele seci , măturate si slefuite de avalanse, asigurate cu cabluri de otel . Două cruci, una în memoria unei turiste de 47 ani, plasată pe un pinten de belvedere spre căldarea Mălăiesti. O alta ascunsă sub bolta unei stânci. Victime ale avalanselor, alunecării pe plăci de gheată , neatentiei, propriului destin ?
    Ajungem în fundul căldării si scrutăm spre culmea vf.Scara apreciind hornul din stânga , inaccesibil turistic si la dreapta lui pe celălalt, o miniaturală Vale Albă . Coborâm derapând uneori pe grohotis, lespezi mobile, admirând treptata punere în valoare a versantilor nord vestici ai Bucsoiului Mare , abrupturile sur-violete brăzdate de orizontale brâne brun roscate.
    Vizavi se desfăsoară în soarele generos muntele Padina Crucii. Ce exuberantă de forme, săritori , torente căptusite cu iarbă roscată, pete neregulat-tonice , de jnepeni ! La un moment dat identificăm o uriasă cucuvea de piatră apoi o gotică catedrală . Ce mult seamănă peisajul celui din reclamele Marlboro sau filmele western ale lui J.Ford ! Pe vf. Scara , apropiindu-se pentru a coborâ în hornul cu potecă, siluetele a doi turisti. Jos, departe, refugiul salvamont cu sarpanta de ardezie , în jur , separate, două mici tabere de corturi albastre. O solitară gentiană albastră-cerneală ne atine calea. Alte două, albastru-violete se răsfată ceva mai jos. Putine păpădii aurii. La fel de rare , gingase gălbenele. După 2 ore de la plecarea de la Cabana Omu ajungem la Mălăesti (1720 m) . Corturarii de-abia se trezesc. Tineri, fete, băieti. Animatie si la refugiu. Studiem harta desenată pe o tablă. Se referă mai ales la zona nord vestică a Bucsoiului mare, Padina Crucii, Culmea Tigănesti , traseele spre Bran-Râsnov si partial de cel pe care o să-l urmăm noi în continuare, spre Glăjărie-La Prepeleac -Poiana Izvoarelor-1455 m ( traseul Tache Ionescu conf. unui salvamontist cu stagii serioase în zonă). Resursele de apă ni s-au epuizat. Vrem să luăm de la o rezervă salvamont dar nu putem disloca placa grea de beton. Nu insistăm. Vântul substituie soarele cu nori degrabă adunati în crestetul Bucosiului Mare, vf. Scara, în cele din urmă si Padinii Crucii.
    Plecăm urmând cărarea serpuită la poalele abrupturilor, tăind vâlcele măturate de avalanse si viituri , uneori peste podete vechi, partial putrezite, e drept asigurate cu cabluri mai mult sau mai putin lăbărtate, vara, pe timp frumos inutile, altfel însă...Cruci. Sinistru însirate de-alungul traseului urcând spre Căpătâna Porcului , lăsând la stânga solitare citadele de piatră cu prim planuri de molid sau scorusi cu frunze ruginite si rubinii ciorchini fotogenici. Un grup alert vine din sens invers, patru adulti si doi copii, bine echipati, mergând probabil spre Cabana Mălăesti ( arsă, în reconstructie , cu zidurile abia înăltate). Ne delectăm din nou cu fantezia formei si culorii ciupercilor , buretilor de tot felul, cu minuscule colonii aliniate pe trunchiurile rugos-putrede ale molizilor sau la poala lor, într-un univers de basm căptusit cu muschi catifelati. Gentiene albastre atârnă de serpentinele cărării. Uneori croncănitul grav-sinistru al vreunui corb sparge linistea desăvârsită. Apoi vântul animă coroanele molizilor făcându-i să fosnească precum un visat de noi izvor.
    Trecem culmea pe lângă megalitica formatiune Căpătâna Porcului rămasă spre stânga în timp la dreapta se desfăsoară versantul abrupt , acoperit de ienupăris, jnepenis, arin alpin , ascunzând abil poteca de La Prepeleac spre vf. Bucosiu Mare (marcaj excelent , stâlp cu săgeti). Jos, departe , putem admira cabana Poiana Izvoarelor si la stânga ei Cabana Diham, în continuare , spre vale, Predealul . Depăsim obârsia unei văi afunde, impresionante, urmând cărarea nu mai lată de 30-40 cm ce coboară, suie putin, coboară din nou trecând pe versantul estic a Bucsoilului Mare apoi Bucosiului Mic până la valea seacă a Morarului. Prăpastia din stânga impresionează mai ales în acele locuri în care punti scurte, putrezite de-abinelea, asigurate cu cabluri de otel scurtcircuitează versantii stâncosi. Întâlnim mai jos un grup de tineri pantofari urcvând spre Mălăesti. Mai jos alti turisti, corespunzător echipati. Apoi un adult de vârsta a treia cu fiul său. N-au un hanorac, o butelie de apă. În Poiana cu Urzici o ceată de turisti , probabil două familii cu pekinezul după ei. Valea Moraruli e în ceată. ca si culmile Bucsoiului Mic si creasta dantelată a Morarului.
    A trecut de amiază. Întâlnim tineri turisti bine echipati la Pichetul Rosu. Unii doar cu echipament de paradă (tinere, femei) , trebuie însă să-i invidiem pozitiv. Mai avem 10 min. până la Poiana Izvoarelor. Îi dăm bice constatând că desi pământul musteste de apă nu există nici un izvor abordabil , o fântânită. Poiana Izvoarelor invadată de bucuresteni. Fum. Mizerie de nedescris. Pe fiecare fir de pârâu ce curge spre confluenta cu v.Cerbului zeci, sute de flacoane, gofrete, ambalaje metalizate, de celofan, plastic... Întâlnim japonezi, un simpatic grup numeros de finlandezi , elevi si adulti, la plimbare .
    Continuăm spre Gura Diham unde ajungem la 6 ore de la plecarea de la Cabana Omu . Un minicar tractat de un tractor ne va duce cei 5-6 km până-n Busteni. Vremea s-a stricat evident. Costila e-n neguri. Si Caraimanul, Jepii Mici....E cald însă, plăcut. O luă spre gară. Nimeni nu stie de acceleratul Mangalia-Bucuresti-Baia Mare. Asa că e cât pe ce să-l ratăm asteptând rapidul de 21,22 sau acceleratul de 23,30.
    La ora 19 plecăm spre casă. Ajungem la Baia Mare la 4,45 h. Obositi de trambalarea ceferistică, mai putin de traseele frumoase parcurse .

Petru Lucian Goja

Autor: Petru Lucian Goja
Înscris de: Vasile Coţovanu
Vizualizări: 6260, Ultima actualizare: Miercuri, 21 Nov 2001



Legaturi cu Ghidul Montan:
Muntii BUCEGI  


O poză: [N-am găsit]

Un articol: [N-am găsit]

Un traseu:
Cabana Caraiman-Crucea Caraiman

 

Comentariu
Fără foto Golopentia Dan, Sâmbătă, 24 Nov 2001, 6:49

Jurnalele d-tale sant intotdeauna o placere de citit, scrise cu tlent si multa dragoste de munte.

Comentarii pentru acest articol
Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii