Comunitate

Caută

Evenimente
Vă recomandăm
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Parteneri
Zitec - software outsourcing romania

Știrile Radio Cluj


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook

Alpinism și Escaladă - PIATRA ALTARULUI

Bookmark and Share

PIATRA ALTARULUI

    Într-o zi minunată din luna octombrie 1997, porneam toți patru să urcăm pe Piatra Altarului din Cheile Bicazului, un traseu ușor, de 4B.

    În timp ce ne echipăm, îi urmăresc pe băieți care, din cauza căldurii, sunt pe jumătate dezbrăcați. Dragoș e bine făcut, mușchii desenându-i-se frumos sub pielea bronzată peste vară; Geo e mai înalt, și mai șui iar Remus, puțin mai solid decât Dragoș, se plânge că în sesiuni, când nu iese la munte, începe să se îngrașe.

      În fine, pornim. Fac echipă cu Dragoș, Geo cu Remus. Prima lungime e banală. A doua are  o traversare la stânga, apoi revenirea se face peste niște pâlcuri de jnepeni iar regruparea se face pe un țanc, chiar în muchia stâncii imense, trapezoidale. Priveliștea începe să se aștearnă la picioarele noastre. Facem aici un mic popas și pentru că e tare cald, bem de sete miere cu lămâie.

      Următoarea lungime se anunță cea mai tare. Urcă acum Geo primul și după el Remus. Merg amândoi fără să atingă pitoanele; Geo urcă rapid și atacă o fisură, în bavareză. Remus îl urmează, puțin mai încet, dar la fel de sigur, prin același loc. Au ajuns la regrupare și strigă să pornim și noi. Dragoș merge relaxat, papucii lipindu-i-se de stâncă. Îmi lasă două scărițe și bucle în fiecare piton, pentru că eu nu am nici pe departe siguranța lor. Urc cu bine până sub fisură, dar de aici, neputând s-o trec în bavareză, trebuie să urmăresc traseul clasic, care ocolește placa surplombată, prin stânga.

      Însă nu e deloc treabă ușoară. Echilibrul e destul de precar, o mână deja mi-a obosit și degetul inelar mi-a înțepenit într-o poziție nefirească. Îl dezdoi cu greu, dar încăpățânat, revine la loc. Îmi scutur atunci mâna, pentru a se relaxa. În jos e hău așa că n-are rost să mă uit; în sus, la vreo 20 de metri sunt băieții, dar din cauza surplombei nu-i văd, doar îi aud discutând vesel. Salvarea e tot în stânga, pe sub placă, dar cum naiba să trec, fiindcă prizele sunt mici și depărtate. Atunci îl strig pe Dragoș să mă fileze strâns și simt cum coarda se tensionează. În cazul în care cad, nu risc decât un mic balans de vreo 4-5 m. Trec ușurel, concentrându-mă și simt cum coarda curge odată cu mine, dându-mi încredere. Folosesc din plin scărițele și recuperez buclele din traseu. În sfârșit, ajung la traverseul spre dreapta care trebuie să mă scoată deasupra fisurii. Porțiunea asta e chiar mai dificilă dar o trec direct, fără să mai ezit, pentru că am început deja să obosesc.

       Mai am vreo 5-10 m și ajung la băieți, care stau la soare pe un tăpșan și fac glume pe seama mea. Pe Dragoș nu-l mai rabdă inima și vine în întâmpinarea mea. Îi promit o bere în plus, îmi pun asigurarea și respir în voie, sorbindu-mi porția de miere păstrată.

       Ultima lungime, printr-un jgheab puțin înierbat, ne scoate pe vârf fără probleme. Cuprinzând cu privirea cheile în toată splendoarea lor, ne îmbrățișăm și chiuim de bucurie, ca niște copii. Facem fotografii și nu încetăm a ne minuna de fiecare clipă, de fiecare rază de soare!

   Firul gândurilor se rupe și ochii mi se umplu de lacrimi... Astăzi se împlinesc șase ani de când Dragoș și Remus nu mai sunt cu noi...

   Într-o sâmbătă, la fel de însorită din februarie 1998, au urcat împreună cu Geo, pe Hornul Coamei din Bucegi. La coborâre, Dragoș și Remus au căzut pe Valea Scorușilor. Geo a scăpat ca prin minune.

    Două tinereți s-au frânt. Doi pumni de vise, speranțe și căutări s-au spulberat în câteva clipe și ne-au lăsat pe noi aici, cu sufletele sfâșiate și cu o întrebare neroadă și inutilă pe buze: "Ce ne cheamă mereu în sus?"

    Dragoș Chițulescu - născut la data de 15 septembrie 1974, în comuna Pucheni - Dâmbovița, profesor de geografie în comuna Pietroșița, membru al A. T. Chindia din noiembrie 1993, coleg de facultate și de coardă cu Geo. A urcat multe trasee de dificultate maximă în Bucegi, Piatra Craiului, Cheile Bicazului, Cheile Turzii etc, atât vara cât și iarna. Pe 7 februarie 1998 a urcat pe Vf. Kilimanjaro (5845m, Africa). A murit pe 21 februarie 1998, în Bucegi, pe Valea Scorușilor, după o cădere de circa 200m.

   Remus Constantin Vlădescu - născut la data de 21 august 1975, în Târgoviște, student la medicină în București, membru al A. T. Chindia din aprilie 1997. A participat la ture alpine cu ATC în Bucegi, Piatra Mare, Piatra Craiului, Cheile Bicazului. Mort în Bucegi pe 21 februarie 1998, după o cădere pe gheață pe Valea Scorușilor.

    Articolul a fost publicat și în revista "Munții Carpați" anul II, nr.6 / 1998.

    Ileana Bocanciu - Asociația de Turism "Chindia" - Târgoviște

Autor: Ieana Bocanciu
Înscris de: Ileana Bocanciu
Vizualizări: 12845, Ultima actualizare: Vineri, 20 Feb 2004



Legaturi cu Ghidul Montan:
Muntii HASMAS  


O poză: [N-am găsit]

Un articol: [N-am găsit]

Un traseu:
Comuna Hagota-Sub Varful Vithos-Mt. Fighes

 

Comentariu
Fără foto cezar jipa, Joi, 30 Sep 2010, 11:33

mi-au dat lacrimile cind citii finalul.ma apucai azi de citit de prin arhive.nu ai cum sa ramai insensibil cind citesti asa ceva.

Comentarii pentru acest articol
Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii