Comunitate

Caută

Evenimente
Vă recomandăm
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Parteneri
Zitec - software outsourcing romania

Știrile Radio Cluj


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook

Jurnale - Podragu - Raiul este pe pamant

Bookmark and Share

Podragu - Raiul este pe pamant

Podragu - "Raiul este pe pământ"

 

Vă salut dragi alpinetzi.

 

Voi încerca să vă povestesc câte ceva din ieșirea de care am avut parte într-un frumos sfârșit de noiembrie în zona Turnuri-Podragu.

 

După mai bine de șase luni de când nu am mai depășit cota 2000 câteva cuvinte mi s-au întipărit clar în minte: vreau să merg sus la munte. Când ești hotărât obții tot ce vrei. Am primit astfel verde din partea celor dragi și iată-mă sâmbătă dimineața, 20 nov., la poalele Făgărașului.

 

Am fost doar eu, dar am aflat, de data asta poate mai bine ca oricând, că de fapt niciodată nu am fost singur pe munte, Dumnezeu a fost tot timpul cu mine.
Prima sau a doua regulă pe care ti-o spune Salvamontul, pe care îl respect, sau cărțile de supraviețuire este să nu mergi singur pe munte. Respectă această regulă. La un moment dat vei intui însă că poți trece mai departe de această barieră. Acest moment va fi determinat de o pregătire psihică și fizică de excepție care va face ca o călătorie la 2000 de metri, iarna sau vara, în orice condiții, să nu fie mai riscantă decât o plimbare pe străzile unui oraș.

Am pornit spre cabana Turnuri la ora 8 cu gândul sus, sus, la Podragu.

Ninsese în noaptea anterioară și un strat de zăpadă de 20-30 cm acoperea totul. Eram primul care călca stratul imaculat de nea. Totul îmi dădea impresia că mi s-a pregătit ceva deosebit. Cu toate că meteorologii anunțaseră viscol și ninsori abundente pentru mai multe zile, ca prin minune, cerul era perfect senin, zăpada se așternea curată înaintea mea, temperatura era optimă pentru urcat, -4C iar vântul doar adia din când în când. Să vă mai spun ce curat e aerul la munte? E ceva ce nu poți înțelege decât dacă ești acolo.

Atmosfera era de basm. Copacii mai tineri de pe marginea drumului forestier de pe valea Arpașului se încovoiau sub greutatea zăpezii și formau adesea adevărate porți ce parcă îmi deschideau calea spre minunatele locuri de pe valea Arpașului și a Podragului.

 

Urcușul, cinci ore până la Turnuri a fost plăcut. Am reușit să ating un nivel la care orice urcuș, cât ar fi de greu nu mi se pare o povară ci o experiență plăcută care întregește plăcerea de a fi la munte. La fiecare pas simțeam o stare de bine în tot trupul, inima, plămânii și mușchii funcționau de parcă pentru asta au fost făcute. La urma urmei cred că trupul nostru a fost creat pentru mișcarea în natură și nu pentru a sta în fața calculatorului sau pentru alte activități sedentare.

 

Pentru cei care nu cunosc poteca spre cabana Turnuri, traseul este mediu fără dificultăți. Traseul, triunghi roșu, este bine marcat și se poate parcurge cu puțină atenție și la lumina lanternei. Din Victoria este circa o oră până la intersecția cu drumul forestier valea Arpașului și de aici încă aproape o oră pe acest drum până la capătul lui de unde începe poteca ce urcă spre Turnuri. La 30-40 de minute de intersecția menționată este un indicator spre cabana Turnuri. Această potecă nu e recomandată deoarece fiind puțin umblată starea potecii și a marcajului sunt deteriorate. Așadar, la acest indicator se merge înainte, pe drum, marcajul fiind prezent și pe această variantă.

De la capătul drumului, poteca ia altitudine pe versantul estic al văii Arpașului și apoi se înscrie pe curba de nivel traversând succesiv câteva văi ce vin din înalturile muchiei Tărâța.

După circa o oră, am ajuns la valea Podragului. Poteca traversează Podragul și continuă pe valea Podragului de o parte și de alta, pentru o oră jumate, până la cabana Turnuri.

Cu puțin înainte de a intra pe Valea Podragului am observat pe potecă niște urme de pași. De unde apăruseră oare căci până atunci eu călcasem primul zăpada... La o privire mai atentă am observat că urmele erau rotunde, aveau și amprenta unor gheare și erau proaspete, deci... ursul fusese înaintea mea nu cu mult timp. Petarde nu aveam, spray cu piper nici atât, îmi rămânea doar fluierul cu ultrasunete și încredere în teama ursului față de om. Din fericire contactul de gradul 0 nu a avut loc iar urmele au părăsit poteca o sută de metri mai încolo.

 

La cabană m-au întâmpinat trei câini vânjoși care l-au atenționat foarte răspicat pe cabanier că cineva sosise.

Cabanierul mi-a lăsat o impresie plăcută, la fel și curățenia și felul în care e întreținută cabana. Nu am povestit prea multe, și ar fi de notat o remarcă a lui: adevărații oameni de munte sunt mai mult pe munte decât în fața calculatorului, asta vizavi de criticile nefondate de pe Alpinet care fie nu agreau tarifele cabanelor Turnuri-Podragu fie criticau starea și administratrea acestor cabane.

Cazarea este 120-150.000/noapte. Eu zic că e un preț mai mult decât rezonabil.

Starea vremii care dădea semne de vizibilitate redusă și viscol în căldarea Podragului m-au determinat să amân pentru a doua zi ascensiunea spre Podragu. La acestă decizie cred că au contribuit și picioarele mele care dădeau semne de oboseală, nemaiavând antrenamentul de altădată.

Până a doua zi m-am odihnit din plin la cabana Turnuri.

 

Duminică dimineața m-am trezit cu noaptea-n cap hotărât să ajung la Podragu. Dar la ora 6: 30 vântul bătea și era negură în sus. Noaptea mai adăugase 5 cm de zăpadă. M-am resemnat și am hotărât să mai aștept, să văd cum evoluează vremea, știind de prevestirile meteo cu viscol și vreme rea. Pe la 8 erau semne de înseninare așa că am hotărât să plec doar până sus la Podragu, fără rucsac și să mă întorc pe același traseu. Probabil cea mai înțeleaptă decizie ținând cont de starea vremii și faptul că eram "singur". Varianta propusă de acasă era Podragu-lacul Podrăgel-valea Arpașului. Poate altădată.

La 9 am plecat voios spre Podragu, bineînțeles pe traseul de iarnă pe care îl cunoșteam destul de bine. Mergând, mi-am amintit un sfat înțelept care spune să mergi vara pe traseele de iarnă, asta pentru cei care nu stau iarna în fața sobei...

Traseul de iarnă spre Podragu e bine marcat cu stâlpi, asta pe vreme bună căci în condiții de vizibilitate redusă trebuie să cunoști foarte bine traseul.

Un singur stâlp ar fi lipsă și anume la intrarea în traversarea cea mai largă a unei văi, înainte de ultimul prag spre căldarea Podragu. Aici nu cred că am găsit punctul optim de intrare în traversare dar m-am descurcat acceptabil având în vedere că zăpada nu era foarte mare. Probabil că aș fi pierdut o jumătate de oră cu tatonări dacă zăpada era mai mare.

Au fost locuri, puține, unde am intrat până la brâu, în rest alternativ, gleznă și genunchi.

Cu mici eforturi am reușit să ajung după două ore în căldarea Podragu. După părerea mea acestă căldare este una dintre cele mai frumoase din Făgăraș iar pentru mine este în Top 3 alături de Galeș și Bucura. Probabil că la fel au gîndit și alții care au construit aici, la 2100 m o cabană atât de solidă și frumoasă cum e Podragu.

Pozele nu vor dezvălui niciodată farmecul acestei zone, extraordinară atât vara cât și iarna. Dacă nu ai fost aici merită să-ți faci următoarea rezervare la munte pentru Podragu.

 

După o jumătate de oră de ascensiune prin căldarea  Podragu am ajuns la cabană. Cabana este închisă în perioada 1 nov - 30 mai, putându-se folosi refugiul amenajat într-o anexă a cabanei.

Lacul Podragu era complet înghețat și acoperit de zăpadă. Mi-am amintit câtă frumusețe dă acest lac căldării Podragu vara și ce plăcut e să stai cu cortul pe malul lui.

O scurtă pauză și am pornit mai sus, spre șaua Podragu, încă accesibilă cu condiții minime de precauție.

Vremea era relativ stabilă, cu plafonul de nori la circa 2500 m, fără semne de înrăutățire.

Din când în când, o rază de soare lumina locurile curate și sfinte care mă înconjurau. Tot timpul mă invada o bucurie nespusă că am privilegiul să fiu aici. Privilegiu, pentru că asemăn locurile acelea cu o parte din rai în care mi-a fost permis să intru și să intuiesc puritatea Dumnezeiască.

La trei ore de la Turnuri eram în șaua Podragu lângă cel mai îndrăgit marcaj: banda roșie.

Nu îmi venea să cred că am reușit, că mi-a fost permis să ajung aici în condiții se siguranță. Peisajul era superb, puțin estompat de plafonul de nori, la fel de superbe amintirile care te năpădesc din traseele de creastă parcurse în trecut.

Am mulțumit pentru această binecuvântare și după o pauză de 15 min am pornit înapoi spre Turnuri, impropriu spus înapoi, căci întotdeauna mergem înainte. Gândurile mi se îndreptau de-acum doar spre soția și băiețelul care mă așteptau cu drag acasă.

 

Coborând prin căldarea Podragu cerurile se închideau și vremea devenea tot mai închisă. Să fi fost o coincidență faptul că vremea a fost stabilă și frumoasă exact atâta timp cât a durat ascensiunea mea? Sau a fost cu dedicație pentru mine, eu fiind singurul suflet care a trecut pe acolo în acea zi... Și asta nu e tot. Vremea s-a închis dar a rămas în condiții acceptabile pentru coborâre. La cinci minute după ce am ajuns la cabana Turnuri, când am ieșit după apă, ningea abundent și în sus nu se mai vedea nimic...

 

Revenind la coborârea Podragu-Turnuri, rafale puternice de vânt spulberau zăpada fină și te luau prin surprindere și fără să vrei inhalai acea zăpadă spulberată. La jumătatea coborârii am simțit că ceva nu e în regulă cu respirația și o căldură deosebită ce parcă aducea cu o stare febrilă îmi învăluia trupul. Senzațiile erau foarte fine, totuși începusem să mă gândesc dacă nu cumva o să mă îmbolnăvesc când voi ajunge acasă, dacă voi face pneumonie, ce va zice soția mea și uite așa am ajuns să am moralul mai aproape de pământ iar fizic simțeam o slăbiciune în tot corpul.

Înainte de ultimul prag spre cabana Turnuri este o cruce în amintirea unui tânăr de 33 de ani dispărut în 1980. (Pe cruce este inscripționat "Hanorac portocaliu / Pe drum pustiu / Bucuros aș fi / De te-aș întâlni"). M-am oprit și m-am rugat în câteva cuvinte pentru iertarea și odihna acelui suflet. Am făcut câțiva pași și DEODATĂ am simțit o schimbare bruscă în mine: gândurile pesimiste dispăruseră, optimismul și o stare de bine m-au învăluit iar trupul îl simțeam din nou în perfectă stare. Am realizat aproape instantaneu că cineva m-a ajutat. Dacă semnele de oboseală erau sau nu grave, asta pot pune sub semnul întrebării, dar sunt SIGUR că acel Hanorac portocaliu m-a ajutat. Unii ar numi această întâmplare ca paranormală, eu prefer să-i spun minune.

Dacă crezi în viața de apoi atunci câteva gânduri bune pentru semenii noștri dispăruți din motive mai presus de înțelegerea noastră, pe cărările pe care călcăm și noi, nu pot decât să fie bine primite acolo Sus.

 

Traseul Turnuri-Podragu și retur a durat doar cinci ore, dar au fost atât de intense și pline de bucurie de parcă a trecut o zi întreagă.

Nu am avut probleme cu frigul și vântul care altădată m-ar fi chinuit, echipamentul aproape perfect și-a făcut datoria, eram uscat și odihnit. Despre echipament aș spune aici doar câteva lucruri: nu purta goretex decât dacă vântul bate tare, altfel "garanteed to keep you dry" e praf în ochi iar dacă ești activ și urci din plăcere, un polartec windpro își face toți banii. Dacă ești începător, un bun început ar fi să renunți definitiv la bumbac, lână și puf în favoarea produselor de calitate din poliester care au proprietăți net superioare.        

La ora 15  am început să cobor spre Victoria. Ningea ca-n povești. O coborâre plăcută, nu mă grăbeam, savuram fiecare clipă petrecută printre brazii pe care îi consider buni prieteni vechi. În ultima porțiune de coborâre, înainte de a ajunge la drumul forestier am folosit lanterna. Drumul forestier l-am parcurs la "lumina" nopții, fără lanternă, un drum acoperit de zăpadă este relativ ușor de parcurs și pe timpul nopții.

 

După 4 ore si jumătate eram aproape de Victoria unde lăsasem mașina, iar câteva ore mai târziu i-am regăsit acasă pe cei dragi.

 

Vă doresc numai bine și să aveți parte de munte.

 

Catalin Strava

Mediaș, 22 nov. 04

 

catalin.strava@romgaz.ro

  

Autor: Catalin Strava
Înscris de: Cătălin Strava
Vizualizări: 12473, Ultima actualizare: Marți, 23 Nov 2004



Legaturi cu Ghidul Montan:
Muntii FAGARASULUI  
Comentariu
Corneliu Negulescu Corneliu Negulescu, Miercuri, 24 Nov 2004, 7:31

Felicitari pentru actiunea ta, felicitari pentru modul sensibil si pasional in care ai redactat cele scrise! Ma simt foarete bine sa vad ca exista, intr-o lume napadita de grobieni si brute, oameni sensibili cu preocupari minunate. Bravo!

Mihaela-Alina Stanciu Mihaela-Alina Stanciu, Miercuri, 24 Nov 2004, 14:41

"Când ești hotărât obții tot ce vrei", iată o introducere cât se poate de potrivită și de adevărată. Cu alte cuvinte, "cu voință poți muta și munții din loc" sau cel puțin îi putem urca, că tot suntem pe Alpinet.:-) Te felicit și eu pentru tură, care, așa cum ai spus și tu, nu a fost nicidecum una solitară, chiar dacă, fizic vorbind, ai fost singur pe munte... E clar că tura aceasta ți-a fost DĂRUITĂ și sunt convinsă că n-o vei uita niciodată. Îți doresc, totuși, ca măcar în viitor să poți împărți cu cei dragi ție, chiar acolo sus, bucuriile de pe creste!

Feri Teglas Feri Teglas, Miercuri, 24 Nov 2004, 23:08

Ia uite! Bravo Mediasu'! Si eu care credeam ca nu sunt oameni de munte in oras nici cat pentru un club de alpinisti....:?:-D:-D

Feri Teglas Feri Teglas, Miercuri, 24 Nov 2004, 23:12

Si vizavi de criticile de pe alpinet [Turnuri], sunt sigur ca lui Dan Izvoreanu nu-i pasa nicidecat de preturile de la cabana, insa felul in care a fost tratat l-a determinat sa faca critici care vad ca nu sunt constructive pentru unii.
Si unii chiar daca vor sa fie mai mult pe munte, sunt nevoiti sa petreaca mai mult timp la calculator, dar unii nu pot intelege nici asta...:?

Feri Teglas Feri Teglas, Miercuri, 24 Nov 2004, 23:27

Minunata relatare si excelenta tura. Noi urcam weekend-ul asta prin apropiere. Rock on!

Nicolae-Rareș Blaga Nicolae-Rareș Blaga, Joi, 25 Nov 2004, 0:55

Felicitari pentru articol!!!
:):-)

Fără foto Ciprian Thomas, Luni, 29 Nov 2004, 9:37

Felicitari pentru tura si pentru descriere.:-)

Fără foto Emil Slușanschi, Duminică, 5 Dec 2004, 19:29

Catalin, sa stii ca mi-ai facut o mare bucurie... si ti-am urmarit cu o placere deosebita pasii. Sunt de trei ani si ceva in Germania, si cel mai tare sufar dupa muntii de acasa. In vacantele din fiecare an abia daca am apucat sa facem cate o singura tura... asa ca am un deficit major pentur ultimii ani. Abia astept sa ma intorc acasa de tot vara viitoare, la cei dragi, la muntii nostrii si la ture faine si povestile tale sunt cele care ma bucura cel mai tare si unul din motivele principale pentru care vreau vin acasa... Eu eram "pierdut" in Piatra Craiului cam eram pustan, dar ai dreptate, dupa ce am vazut Fagarasul prima oara, Podragul si Caltunul, am inteles ca nu exista limite pentru ceea ce ne poate darui Cel de Sus... Zile si ture bune tuturor!

Fără foto Alina Ungureanu, Duminică, 5 Dec 2004, 19:49

Sensibilitatea si pasiunea cu care ai povestit istoria ta, m-a facut sa o traiesc si eu cu aceeasi intensitate! Multumesc!

Fără foto A. Dorin, Luni, 6 Dec 2004, 12:54

Eu unul l-am felicitat si pe adresa de amil...proprie. E extraordinar cum a putut sa povesteasca. Sincer eu sunt satul de povestiri ale unor "montaniarzi"care si-au uitat pelerina de ploaie acasa sau au luat cu ei adidasi, etc. Vrem ceva mai bun, vrem povestiri frumoase...de la adevaratii montaniarzi. Cataline ai reusit. Frumos din partea ta.
Succes in continuare si vreme buna la munte, adica in "Rai".:-P

Comentarii pentru acest articol
Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii