Traversam satul cale de vreo 2-3 km intr-o coborare lejera si dintr-o data in
fata noastra privelistea se deschide si vedem Dunarea.
Primul contact cu Dunarea
Incepe sa bata vantul destul de puternic dinspre apa, din fata din pacate...
Facem o curba spre
dreapta si incepem periplul nostru pe malul fluviului. In fata, undeva destul
de departe zarim peretii ce ne spun ca acolo Dunarea are de luptat cu stanca.
Nu stiu de ce, dar confund intr-o prima faza intrarea in Cazanele Mici cu
golful Dubova, dar ma dumiresc repede si le fac baietilor o descriere a
traseului ce il vom urma: Cazanele Mici - Dubova - Cazanele Mari.
Ne gandim ca ar fi fain sa mergem si la pestera Ponicova, fapt care pe Andrei
il bucura nespus. Urma sa ne intrebe de vreo 6 ori pe drum cat mai avem pana
la pestera!:-)
Lasam in urma un prim brat al Dunarii pe care trebuie sa il ocolim si sa il
trecem pe un podet, apoi incepem sa urcam usor. Apar primele casute de vacanta
pe malul apei. Stau si ma intreb ce fac oamenii cand Dunarea se umfla? Oare
cat se umfla Dunarea? Nu le indunda oare casele?
Pedalam si discutam... Circulatia foarte redusa de pe drum ne da prilejul sa
mergem cand pe stanga, cand pe dreapta pentru a face poze si a prinde cadrul
cel mai bun.
Ne apare un politist de frontierea in fata. Are baston reflectorizant in mana.
Se pare ca nu il interesam, desi se uita lung dupa noi.
Parcurgem primii 9-10 km din drum, ne apropiem de locul in care Dunarea o
coteste usor spre stanga intrand in Cazane. Le povestesc baietilor despre un
om batran din Dubova ce isi amintea cum prin anii 30, inainte de a fi
construita hidrocentrala de la Portile de Fier, vasele ce urcau pe Dunare,
erau trase de locomotive cu aburi aflate pe malul apei.
Intrarea in Cazanele Mici
Iesim din Eselnita
si ne constatam ce lung e satul asta!! In fata noastra un indicator ne spune
ca de aici intram in Cazanele Mici.
Ne oprim chiar in dreptul indicatorului si cocotam bicicletele pe un parapet
de beton pentru a face o poza. Ne stresam putin de spinii ce sunt in jur, dar
scapam teferi.
Panorama din Cazanele Mici
Pornim. Drumul o coteste spre stanga, urca putin si apoi
urmeaza cursul apei prin "chei". Zona incepe sa devina interesanta,
vantul nu mai bate, iar norii s-au risipit. Nati si Andrei o iau inainte, eu
si Cata ne oprim la tot pasul si ne fotografiem reciproc. Pe malul sarbesc,
fasia drumului taie para stanca intr-o coborare a-ntaia terminandu-se intr-un
tunel... Ce pacat ca nu suntem acolo!
Prindem si noi o coborare mai lina si intr-o clipa suntem la chipul lui
Decebal sculptat in stanca deasupra bratului Mraconiei. Ne oprim pe pod si
facem o pauza mai lunga. Este deja cald...
Podul peste bratul Mraconiei si chipul lui Decebal
Sosesc din satul de vacanta niste indivizi
cu o masina. Se opresc si ei pe pod si incep sa pescuiasca. N-am fi avut nimic
cu ei daca nu lasau usile de la masina deschise... O muzica de petrecere
rasuna in tot golful amplificat parca de peretii de stanca.
Apar nu stiu de unde doi politisti de froniera... Hait ne zicem ca se vor lua
de astia ca pescuiesc.. Nu se iau, ci mai mult se pare ca le place atmosfera.
Se intampla ceva si se muzica se opreste.
Mancam, facem niste poze apoi pornim mai departe.
Nati incearca niste exchibitii pe bordura podului ce
desparte soseaua de "zona pietonala"...
Traversam pe langa bisericuta de pe malul Dunarii. Se pare ca intr-un timp
scurt o vor termina.
Mie mi se termina apa, dar imi zic ca gasesc in Dubova.
Ne apropiem de iesirea din Cazanele Mici cand in fata noastra apare un bac
destul de mare ce transporta o gramada de masini si de tiruri. Pare sa fie
unguresc. Ne oprim si il urmarim cum coteste prin stramtoarea Cazanelor.
Interesant de manevrat un vas asa de mare prin zona asta. Pare uneori chiar sa
se opreasca si sa se intoarca pentru a se pune pe directia pe care o are de
urmat.
Pedalam... In fata apare golful Dubovei scaldat in soare. Tragem pe stanga
drumului, pe un promotoriu ridicat chiar deasupra Dunarii. E o borna
topografica acolo. Pe vremuri cred ca era si un far ce semnala vapoarelor
intrarea in Cazanele Mici.
Stam la povesti admirand curgerea apei. Apare un alt vapor mai mic ce urca pe
Dunare. Il urmarim si pe acesta pana intra in golf, manevrand mai apoi,
pregatindu-si intrarea in Cazanele Mari.
Golful Dubova,
Cazanele Mici (in stanga) si Cazanele Mari (in dreapta)
Pozitionam bicicletele fotogenic si dam sa le pozam. O
pala de vant imi darama bicicleta... Noroc ca am fost pe faza si am prins-o la
timp, altfel probabil ca o culegeam din Dunare... Oricum m-am ales cu niste
julituri pe furca din spate...:-((Cata si Nati ma consoleaza...
Intalnim un timisoarean cu masina. Cata si Nati fac un mic downhill de vreo
4-5 m pana in sosea si pornim din nou.
Ocolim golful. Andrei ma intreaba unde e pestera. Le arat ca acolo sus. Daca
pana aici soseaua merge pe malul Dunarii, Cazanele Mari le ocoleste pe sus.
Asa ca pe pedale baieti!! Ganditi-va ce fain va fi cand vom cobora!
Se aud schimbatoarele de viteza trecand din treapta in treapta... Pedalam la
greu, dar cu folos! Inaintam, iar perspectiva se deschide. Vedem tot golful
Dubovei in spatele unui sir de case cocotate pe coama dealului. In plan
departat "poarta" spre Cazanele Mici cu o stanca inalta, in stanga,
pe post de strajer.
Pedalam... Traversam o padurice, apoi inca cateva curbe si pare a fi iesit din
sat... Mai putin si suntem sus pe muchia dealului, in dreptul unui bufet. Le
arat baietilor saua de unde se vede "avenul" pesterii Ponicova, dar
noi nu mai urcam pana acolo. Ne dam drumul la vale si coboram pana la podul ce
traverseaza paraul Ponicova.
