Comunity

Search

Events
Don't miss
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Partners
Zitec - software outsourcing romania

Stirile Radio Cluj


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook

Diaries - Retezat, intr-o zi

Bookmark and Share

Retezat, intr-o zi
Nu m-as fi gandit vreodata ca am sa ajung sa fac o tura de o zi prin Retezat. Cand stai in Brasov, si muntele respectiv e la cateva ore bune, departe de tine acest gand. Uite ca s-a intamplat.
Dupa o noapte nedormita in rapidul de Budapesta, dupa ciudate experiente intr-o stranie gara provinciala cu stranii oameni nocturni, si dupa o calatorie de o ora cu un personal ce para e desprins dintr-un peisaj de acum douazeci de ani, iata-ma la Subcetate loc bun de pornire spre inaltimile Retezatului. Asa cum vorbisem, Vladut ma astepta cu taxi-ul pentru a ma duce pana la Rausor. Alta cale de a ajunge, daca nu ai masina personala, nu exista asa ca am fost foarte multumit sa dau de el in linistea diminetii.
Ajungi in Rau de Mori, comuna de la poalele muntelui, acolo unde se aduna apele Raului Mare cu ale fratelui mai mic, Rausor si apoi iti continui drumul prin Suseni, micul sat din amonte, deasupra caruita troneaza, abrupt, Magura Cetatii (766 m). Nu-i zice degeaba asa, ca daca arunci bine privirea, distingi deasupra apruptului ruinele Cetatii Colti, cea mai bine pastrata dintre toate fortificatiile medievale ale Hategului (se spune ca ar fi fost ridicata pe la sfarsitului secolului XIV).
Din pacate astazi totul este pe fuga, asa ca vreme pentru a scotoci printre ruine nu-i. Cu siguranta am notat-o si nu o voi rata in viitor. Ai ce aduna la un loc, pe aici prin Hateg, pentru vizita: Densusul, Santamaria Orlea, Colti si probabil alte locuri din trecut.
Pana la Rausor nu mai este mult si aici la o altitudine de 1250 metri va avea loc startul Maratonului Retezat. Caci acesta si fusese motivul miscarii inspre Retezat. Bine, am sa-i las pe altii sa fie cei mai buni, iar noi ne vom concentra pe descoperit locuri din Retezat pe care intotdeauna le-am dorit, dar nu mereu mi-au fost usor de atins.
Apa Rausorului, caci pe valea asta suntem acum, se formeaza din doua mari paraie ce vin ambele de sub varful taiat al Retezatului. Una este Valereasca, ce se aduna usor dintre Custura Prelucilor si culmea Valereasca, iar a doua ar fi Valea Steviei, ce-si trage sufletul din lacul cu acelasi nume inghesuit sub cel mai mare abrupt al Retezatzului. Aceasta din urma va fi si tinta noastra initiala.
Panta se zburleste repede prin padure, imediat mai sus de partia de schi, de unde incepe traseul marcat cu banda rosie. Si se zburleste de-ti atarna genunchii spre pamant de atata urcat. E bine, nu suntem nici chiar ultimii dar cu siguranta nu avem puteri sa fim primii. Nu-i bai, vom avea vreme si de defilat aparatele foto pe sub custurile Retezatului. Pana la golul alpin nu tragem chiar asa mult de noi. Ajungem destul de repede in locuri mai limpezi, cu urcus mai domol, printre pietroaiele aduse acum mii de ani de glaciatiune. Trebuie sa fie urmele firave ale morenei frontale a ghetarului ce-a coborat de sub Retezat.
Ar fi trebuit sa dam peste Refugiul Condor, undeva pe la 1700 metri altitudine, dar n-a fost sa fie. Acum, sigur ne-a fost mare graba si am avut si un pic de nestiinta, ca la iesirea din padure era suficient sa treci valea si gaseai micul adapost de lemn.
Valea Stevia
In golul alpin nu iesi chiar asa direct. Inainte, te strecori cu greu prin jnepenii inalti, vazand din cand in cand culmea Valereasca in dreapta si Varful Prelucilor in fata ta. Pe aici m-am decis sa scat aparatul foto din desaga. Am pierdut ceva vreme, si potolindu-mi setea, si asezand toate cele in rucsac, asa ca m-am trezit mult in urma fetelor. Am transpirat ceva alergand la deal, pe poteca de piatra, printre jenepnii aceia pacatosi. Dar dupa ultimii arbusti, lucrurile se clarifica, le ajung pe fete si gasim ca e momentul de a face o scurta sesiune fotografica printre flori, verde, pietre galbene si cer albastru.
Urcand un puternic rau de pietre ce se pravalesc de sus, ajungi pe treapta superioara a vaii sub abruptul nordic al Retezatului. Ei, aici, betele de trekking ne cam incurca. Ar fi recomandat sa le legi inapoi de rucsac sau cel putin sa ai atentie pe unde le rezemi de stanca. Nu e lung pasajul dar este obositor. Ajunsi sus, sub negrul peretelui, lasam un pic poteca sa se odihneasca si ne abatem la dreapta, pret de vreo zece minute, sarind din lesepede in lespede in toata aceasta harababura geomorfologica, pana la ochiul limpede de apa al Steviei (2070 m alt.). Nu e mare, comparat cu perlele Retezatului. Are pana intr-un hectar, dar am auzit ca adancimea se apropie de 10 metri. Acum, tinand cont de caldarea mica si inghesuita in care se ascunde, nu te mai miri de asta. Oricum este unul din cele mai izolate iezere ale muntelui, si unul din cele mai putin umblate. Discret, nu!?
Sub Retezat
Am lasat lacul in urma noastra lacul, ne-am intors la bifurcatie, cautand cu atentie sa nu cadem printre lespezi. Apoi n-ai ce face si iei o coasta zdravana de urcat direct. Mai pe pietre, mai pe pamant, apoi pe iarba si doar de la jumatatea pantei se imbuneaza terenul cu tine. Dupa ce mai tragi tare din picioare, din bete si din plamani, dupa vreo jumatate de ceas de la lac ajungi in Saua Lolaia (altitudine 2250 m), unde ne intampina primul punct de control si de alimentare.
Saua Lolaia
Cu siguranta am profitat din plin de apa si fructele oferite si inca am primit si ceva banane la pachet. Dupa o noapte de nesomn si un mic dejun ratat, mi-au prins bine toate cadourile astea.
Am plecat multumiti la deal. Peste pietroaie, binenteles, ca daca pana acum ne incomodau, de-acum inainte ne vor sufoca. Asta este Retezatul, o gramada mare de lesepezi, intinsa peste tot.
Lacul Stevia
Si daca tot am pomenit de peisaj, hai sa ne uitam si imprejur. De unde venim stim, unde urcam iara stim, dar sa nu ignoram ceea ce se vede dincolo de noi si unde nu vom ajunge. Cum sa nu observi greoiale varfuri Peleaga (cel mai inalt din Retezat, 2509), sora-sa Papusa (2508 m) si varful mai putin spectaculos al Varfului Mare, dar care se inlantuieste cu primele doua intr-un peisaj de neuitat. Sub noi, la stanga, vezi bine Valea Stanisoarei, pe unde vom cobori astazi, iar dincolo de culmea Stanisoarei, ghicesti ca ar trebui sa fie Valea Pietrele, cu micuta cabana Gentiana.

Am luat Retezatul la picior. Nu-i usor de-aici. Dar tii banda galbena a marcajului. La inceput simti efortul tot mai mare, apoi incepi sa te cateri pe stanci, evitand sa urci de-a dreptul culmea principala. Ne cocotam pe versantul dinspre Stanisoara, pe lespezi de piatra, apoi pe un ingust jgheab, foarte inclinat, dar nu neaparat periculos. Atentie pe vreme umeda! De altfel este cel mai dificil punct al traseului de azi. Daca ai incaltaminte buna nu ai de ce sa te sperii. Urcarea dura te duce pana pe platoul tesit al Retezatului. Inca putin si am ajuns pe varf, dupa 3 ore jumatate de la plecare. E ceva, 2485 m altitudine! Suficient pentru azi si sa nu uitam ca pentru fete este recordul. Nu-i bai, data viitoare il depasim si pe acesta.
Pauza de masa! Pica bine si ne intindem la soare. Vremea tine cu noi asa cum nu mi-ar fi trecut macar prin minte. Ma asteptam la prognoza mai buna. Dar, suntem norocosi, nu!?
Vf. Retezat
Coborarea spre Saua Retezatului (2258 m) este dura. La inceput este peste lespezi, apoi se clarifica o poteca. Pe drum intalnim zeci de oameni. Este o zi foarte umblata pe aici. In dreapta vedem Rezervatia cu marile lacuri Gemenele si Taul Negru si marea de jnepeni ce s-a intins intre ele. N-avem voie la dreapta, inainte de vrei te duci pe Bucura, dar noi trebuie sa coboram in stanga, pe triunghi albastru, in Valea Stanisoarei. Nu-i usor. Folosesti un jgheab pamantos unde trebuie sa ai grija sa nu dai drumul la pietre. Pot cadea in capul celui de sub tine. Nu-i lunga coborarea. Maxim un sfert de ceas si te poti odihni pe malurile inierbate ale lacului Stanisoara (2060 m).
Daca insisti pe aici poti alerga. Sau cel putin asta fac cei din concurs. Daca nu esti experimentat in alergare montana, e mai bine sa fii cuminte si sa faci la pas de turist traseul.
Saua Retezatului
Cat e pajistea de larga prin Stanisoara, poteca tot pe pietre se tine. Iar intre pietre mai sunt si gauri nedorite. Atentie pe unde calci. De la lac si pana la cabana Pietrele, indicatorul spune 2 ore, noi ne asteptam la mai putin. Am inceput sa obosim de atata mers pe pietre. Privirea mai urca din cand in cand in stanga spre abruptul Retezatului, dar apoi se tine tot in jos, spre poteca noastra. Uneori, sub tine, nu mai e piatra, ci doar un pod de pamant pe sub care curge apa, subteran clar.  Iar cand treci parul ai grija sa nu aluneci pe pietre, ca se mai intampla. Apoi intri iar in jnepeni, te bati cu ei, ai grija ca drumul este pamantos, baltit si mai trebuie sa sari peste hopuri. Iti dai seama cum e aici pe ploaie.
Valea Stanisoarei si Vf. Lolaia
Am intrat in padure. Am schimbat pietrele cu radacini de copac. Apoi, pe la altitudinea de 1700 metri din stanga vine o poteca din Saua Ciurila, marcata cu cruce albastra. De te grabesti spre Rausor, o iei direct pe aici, fara sa mai cobori la Pietrele. Noi suntem nevoiti sa trecem si pe la cabana, caci vrem sa terminam traseum de semi-maraton la care suntem inscrisi. Asa ca lungim un pic traseul.
Cabana nu-i departe. Treci cu emotii raul, pe un pod de lemn, apoi dupa zece minute iesi in poiana de la Pietrele, trecand pe langa Cabana Stanisoara. Cabana veche, Pietrele, snu mai este. A ars. Au ramas doar casutele, unele destul de primitoare ca de abia le-au renovat. La Pietrele (1500 m altitudine) te poti alimenta si cu apa din izvor, mai ales daca esti la inceput de drum. Dar e bine de stiut ca in general in Retezat gasesti apa. Sunt multe lacuri, multe vai cu apa permanenta si cu siguranta este la fel de curata ca cea cumparata din supermarket la bidon. Cel putin asta este parerea mea si este o parere experimentata in sutele de zile de munte pe care le-am avut pana acum.

Mai gustam o banana, o piersica, un baton energizant si ne vedem apoi de drum. Cautam banda galbena, dupa podul de peste apa, prin stanga primei casute intalnite. De aici avem de urcat 300 metri diferenta de nivel pana in culmea Lolaia, in dreptul unui varf ce consider ca ar fi Ciurila. Nu este usor. Au trecut ceva ore. Oboseala este foarte mare.
Author: Emi Cristea
Uploaded by: Emi Cristea
Views: 7897, Last update: Tue, Jan 24, 2012



Links to the Mountain Guide:
Muntii RETEZAT  
Comment
RADU MUNTEAN RADU MUNTEAN, Sat, Feb 4, 2012, 11:13 am

Frumos traseu!!!!!=D>

Fara foto liviu gheorghiu, Tue, Feb 7, 2012, 2:56 pm

Este un traseu excelent, astfel ca il voi incerca in aceasta vara. Multumesc.

Fara foto Petrisor Dafinoiu, Mon, Jul 2, 2012, 6:52 pm

frumos!! 1=D>

Comments for this article
Login or register to comment