Comunitate

Caută

Evenimente
Vă recomandăm
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Parteneri
Zitec - software outsourcing romania

Știrile Radio Cluj


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook

Munții Carpați - Să nu fiți printre descărcări electrice

Bookmark and Share

Să nu fiți printre descărcări electrice
Medalion Munții Retezat

Mircea MOLDOVAN (Hunedoara)


      Privite de la altitudini mici, descărcările electrice par spectacole vizuale și acustice, în timp de vară provocând acea senzație de teamă care ne face să ne strângem unii în alții. Dacă ne aflăm pe creastă sau în apropierea crestei, dimensiunea arcului electric se schimbă, iar fâșâitul sunetului persistă multă vreme în urechi.
      Am avut ocazia să trăiesc o astfel de experiență, în Retezat, și nici nu vreau să-mi închipui deznodământul dacă fenomenul se întâmpla cu câteva zeci de minute mai devreme, când încă eram pe creastă...
      Ultima sâmbătă din mai 1998. Obiectiv propus: Vârful Retezat, cu pătrundere de la Râușor, prin Căldarea Ștevia. Pe marcajul ușor derutant ajungem la refugiul Ștevia și apoi la lacul cu același nume, unde zăpada și gheața domnesc în toată puterea. Urcăm pe versantul din dreapta lacului, cu înclinație foarte accentuată, până în Șaua Ștevia, sub reprize prelungite de ploaie și grindină. Cucerim vârful pe o traiectorie în spirală, pe grohotișul sud-vestic, sub grindina rece care ne taie degetele și, uneori, fața.
      Ca o resemnare a muntelui, sus pe vârf apare soarele și se limpezesc depărtările. Facem poze și admirăm culmile nordice și centrale ale masivului, lacurile din rezervație. Câteva nuci, stafide și o gură de Helas ne refac puterile. Apoi, sub presiunea timpului și a norilor începem coborârea spre Culmea Lolaia, cu oarecare dificultate pe muchia înclinată, plină de colți și limbi de zăpadă înșelătoare. Ajungem în Șaua Lolaia în clipa în care se dezlănțuie norii. Pierdem ușor din altitudine, paralel cu creasta, atât cât să ocolim Vârful Lolaia pe curbă de nivel, cu intenția de a parcurge muchia. Moment în care pe linia crestei, la câteva zeci de metri de noi se produce descărcarea electrică. Un bliț uriaș cât câmpul vizual și o linie lungă incadescentă, paralelă cu creasta și foarte aproape de ea, formează imaginea, iar sonorul un fâșâit asurzitor de o intensitate neimaginată...
      Ne aruncăm la pământ. Apoi ne revenim și coborâm cu înverșunare în fundul Căldării Ștevia, peste jnepeni uzi și suprafețe de zăpadă moale, înșelătoare. Ajunși în refugiul Ștevia, între un sandviș și o gură de apă, rememorăm cele întâmplate. Un șoricel - profund înfometat - se apropie încet de bocancul meu, ia în gură o bucată de pâine căzută și după ce mă privește plin de curaj, se retrage cu nepăsare...
Autor: Mircea Moldovan
Înscris de: Cătălin Olteanu
Vizualizări: 9473, Ultima actualizare: Vineri, 18 Iul 2003



Legaturi cu Ghidul Montan:
Muntii RETEZAT  
Comentariu
Fără foto Vasile Selegean, Marți, 22 Iul 2003, 17:42

mda.. interesanta experienta... Am patit si noi ceva asemanator.. in august '98.. numai ca noi eram fix pe virf cind ne-a 'pozat'. Am plecat de la Pietrele pe vreme buna si cind am ajuns in saua Retezat am vazut urgia din partea cealalta. pe tot drumul pina la sa n-am vazut fir de nor, puteam banui apropierea furtunii numai dupa cit era de cald.. Totusi, virful parea aproape si norii (inca) destul de departe. Nu aveam decit minim de bagaje, asa ca ne-am pornit. Ce sa mai spun.. ne-au inconjurat norii.. stilpii de marcaj vibrau si biziiau ca niste condensatori sub tensiune.. incepuse si o ploaie rece.. Ne-am pozat rapid si la o miime de secunda dupa flash-ul blitzului a tras si un fulger/traznet.. S-a auzit un fisiit si un pocnet asurzitor, ca si cum cineva ar fi rupt un lemn uscat linga urechea ta. Nu stiu cit de aproape a fost de noi, dar tot parul de pe corp era ridicat din cauza electricitatii statice. Avem poza..:-D:-D:-D Asa moace speriate n-am avut nici unul dintre noi, niciodata. Ce mai.. am renuntat la coborirea pe Lolaia si ne-am intors pe unde am urcat, inspre saua Retezat.
Ar mai fi ceva de spus: pe virf era plin de lume. Cred ca erau cel putin 20 de elevi in excursie. O parte erau adunati gramada, in picioare, la 5 metri de virf, sub o pelerina mare. Erau hotariti sa stea acolo pina se mai potoleste ploaia si nu i-am putut convinge sa se miste.. Jos, aproape de sa, ne-am intilnit cu (cred) vre-un profesor de-al lor. Bietul, neechipat deloc de munte, cind a auzit despre ce-i vorba, a luat-o (literal) la fuga in sus spre virf. Cred ca n-a mai dus niciodata elevi pe Retezat de atunci.
In loc de concluzie: ASA NU! Nici ca noi, nici ca ei.. Atunci am fost norocosi. Data viitoare..

Comentarii pentru acest articol
Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii