Sentinte aberante ale Justitiei ajung pana-n creierii muntilor
Cum poate un individ sau un grup de interese sa deposedeze un proprietar de
bunurile sale imobiliare fara ca acesta sa prinda de veste pare de domeniul
absurdului. Si totusi, cu ajutorul instantelor de judecata se poate realiza
o astfel de monstruozitate juridica. Va prezentam atat modul de operare
propriu-zis, cat si un exemplu concret, bineinteles cu particularitatile
sale.
Modul de operare
Mai intai, societatea sau individul interesat depune in instanta o actiune,
atentie, impotriva vecinului proprietarului, solicitandu-i predarea
terenului aflat sub constructia proprietarului in drept. In faza a doua,
instanta de judecata citeaza partile, atat pe reclamant, cat si pe parat,
adica pe vecin, fara a verifica daca acesta are vreun drept asupra terenului
aflat in cauza si fara a cere de la institutiile autorizate nici un fel de
date care sa certifice situatia existenta de fapt. Bineinteles, vecinul nu
se prezinta la proces. In Codul civil, procedura e completa oricum si
instanta - prin neprezentarea vecinului si fara a-l cita pe proprietarul in
drept - da o sentinta favorabila reclamantului, cu drept de apel la instanta
superioara. Vecinul, evident neinteresat, nu face acest demers si, astfel,
sentinta emisa de prima instanta devine definitiva si irevocabila.
Vazandu-se cu patalamaua in mana, reclamantul il da in judecata pe
adevaratul proprietar si, in baza sentintei obtinute anterior - conform
schemei de mai sus -, ii cere terenul aflat sub constructia sa. Epilogul
consta in emiterea unei sentinte in favoarea societatii sau individului
interesat.
Scenariul pare absurd si contrar oricarei idei de dreptate. Exista insa
astfel de "judecati de valoare", in conditiile in care, se stie, Justitia
umbla cu capul spart.
Cazul concret: Complexul turistic "Padina" din Muntii Bucegi
Inainte de razboi, Muntele Padina pe care se afla amplasat actualul complex
turistic apartinea unui anume Serghie Popescu. In anii '20, acesta a
construit cabana Padina, pe care, ulterior, a marit-o, i-a mai adaugat o
"sora mai mica", o stana, o casarie si un joagar. La moartea sa din '43 a
lasat intreaga avere copiilor sai, trei fete si un baiat. Numai ca, in 1948,
intreaga proprietate pe care cei patru frati nu si-o impartisera inca,
deoarece folosinta acesteia fusese incredintata mamei lor pe toata durata
vietii, a fost rechizitionata de comunisti. Rechizitionata si nu
nationalizata. Cabana si acareturile din jur au ajuns in administrarea
turismului comunist de stat. Prin '56, cabana a fost demolata, pe locul ei
sau in imediata apropiere a fost construita o alta. Anii '90 gasesc cabana
intrata in patrimoniul OJT Dambovita. Legile retrocedarii se succed una dupa
alta si urmasii lui Serghie Popescu, ajunsi la varsta senectutii, isi cer
mostenirea de drept pe care o obtin in prima faza in 1995, printr-un ordin
al prefectului de Dambovita. Pizmasul in cauza este insa SC Valahia SA
Targoviste, urmasa legala a OJT Dambovita. Valahia, nemultumita de situatie,
apeleaza la schema relatata mai sus si, in 1997, da in judecata "vecinul",
Romsilva, in speta Directia Silvica Targoviste. Judecatoria Pucioasa, fara
sa ceara nici un fel de relatii institutiilor abilitate, da castig de cauza
Valahiei prin sentinta 733/1997. Urmeaza apelul Romsilvei, retras in mod
ciudat chiar in ziua judecatii de la instanta superioara. Sentinta de la
Pucioasa devine astfel definitiva si irevocabila. Conducerea Valahiei de pe
atunci neglijeaza aceasta hotarare extrem de favorabila. Nici macar
mostenitorii nu au aflat de ea si, mai mult, desi intrati in posesie, omit
sa-si intabuleze si constructiile de pe terenurile retrocedate. Trec anii,
Valahia se privatizeaza, noul proprietar mostenind si procesele. Desi nu
contesta - asa cum ne-a declarat chiar noul actionar majoritar, Constantin
Constantin - dreptul mostenitorului asupra terenului, Valahia se opune
retrocedarii cabanei Padina, care, spun ei, nu a fost construita pe acelasi
loc in care a fost construita cea demolata. In consecinta, Valahia a
intentat impotriva proprietarilor o actiune in Justitie, solicitand
nulitatea absoluta asupra complexului Padina, motivand proprietatea asupra
terenului obtinut conform sentintei 733. Epilogul: cererea Valahiei se
admite, iar mostenitorii sunt evacuati din cabana Padina. Admiterea
nulitatii absolute cerute de Valahia era motivata de faptul ca legea nu
prevedea decat restituirea terenurilor, nu si a imobilelor, eventualele
despagubiri urmand sa le dea statul. Distractia cea mare este ca insasi
judecatoarea Irina Mastacan, de la Judecatoria Pucioasa, cea care a facut
parte din completul de judecata care a emis sentinta 733, ce a stat la baza
motivarii cererii de nulitate absoluta, ne-a declarat ca, daca ar fi stiut
de existenta documentelor aflate la proprietarii in drept, nu ar fi emis
aceasta fabuloasa sentinta. Iata cum, concret, poti deveni proprietar al
unui bun judecandu-te cu vecinul acestuia. (sursa de informare cotidianul
"Adevarul", 22.04.2002)
Text trimis pe lista Alpinet in cursul lunii aprilie 2002.