De o bucată de vreme, o întrebare pusă la una din întrunirile săptămânale ale clubului, m-a pus pe jar: “Clubul - Încotro?”
Aşa a început neodihna sufletului meu. Revăd în minte drumul anevoios din 1996 şi până în prezent, de reconstrucţie a acestui club care în prezent are o medie de vârstă care nu depăşeşte 35 de ani: conflicte de generaţii, mentalităţi vechi şi noi, experienţe, eşecuri inerente, fonduri puţine, trudă aproape zadarnică de recuperare a Refugiului Cânaia – locul dulcilor amintiri ale membrilor veterani – toate în vârtejul timpului prezent.
Într-una din zilele anului trecut mi-a fost deajuns să văd o scânteie în spusele prietenului meu veteran Ovidiu Popa moment ce s-a întruchipat în ceea ce îmi place să-l numesc “Visul Şerbănei”.
Recunoaşteri în teren, tatonări, “fezabilităţi” cântărite, răsucite pe toate feţele şi în cele din urmă, curajul de a aborda ideea preluării de către club a cabanei mici Şerbănei!
Drumuri la ocolul silvic Avrig – proprietarul obiectivului, dezbateri cu ing. Păţan, un fin cunoscator al tainelor pădurii dar şi a năzuinţelor omului de munte, elaborarea planurilor de perspectivă în faţa Direcţiei Silvice a jud. Sibiu finalizate prin încheierea Contractului de închiriere a cabanei mici Şerbănei pe o perioadă de 9 ani – iată doar câţiva paşi făcuţi de inimosul grup de membri ai clubului. Cu aceste date s-a încheiat prima parte din drumul marilor căutări; de acum avem un colţ de lume pe malul stâng al râului Sadu la nici 2, 5 km de Rozdeşti în amonte, unde se va naşte în curând “Centrul de informare şi documentare turistică Şerbănei” interesând zonele geografice adiacente: cursul superior al râului Sadu cu desfăşurare pe ariile Cindrel-Lotru, având Şerbănei ca punct de lansare a traseelor turistice spre Rezervaţia Iezerele Cindrelului, bazinele râurilor Mare şi Mic ale Cibinului precum şi circurile glaciare din Munţii Lotrului.
E un plan fabulos, nu?! Numai că trebuie să vii omule cu noi pe cărările de munte, ca totul să ţi se pară firesc!
De altfel noi am şi început urcuşul spre luminile muntelui: în zilele de 21, 22, 23 octombrie 2005, cei 24 de membri şi simpatizanţi ai clubului, ne-am “bătut aprig cu trecutul” având asupra noastră uneltele specifice (ciocane, tesle, lopeţi, sape, topoare, folii de plastic, etc.) şi un car de entuziasm, în acţiunea de ecologizare a cabanei Şerbănei şi a împrejurimilor sale: 3 zile în care focul controlat îndeosebi de “fochistul-şef” Coco, a mistuit circa o tona de deşeuri de îmbrăcăminte, saltele deformate, deşeuri de lemn şi mii de sticle din plastic, urme ale dezordinei umane şi a promiscuităţii, ce înnecau lăcaşul de ani de zile. Acum cabana noastra (sună frumos “a noastră”) pluteşte în negurile dimineţilor de toamnă ca o lebădă alba ca zăpada!
Este primul pas din etapa reamenajării cabanei Şerbănei. Vor mai urma şi alti paşi. De vrei să ne cunoşti, să afli cine sunt CIPI, VASI, MARY, IONEL, RICĂ, COCO, LILI, CĂTĂLIN, RADU, MARIAN, COTINEŞTII, CRISTINA, MONICA, SEBA, ANCA şi mulţi alţii, printre care şi NEA DRAGOŞ cum îmi spun tinerii, vino în oricare zi de miercuri ora 18 la Casa de Cultură a Sindicatelor Sibiu şi vei afla “drumul muntelui vrăjit”.
Mulţumirile noastre:
Şefului Direcţiei Silvice Sibiu
Şefului Ocolului Silvic Avrig
Sponsorului nostru – Firma MANETTI
Şi nu în ultimul rând lui RADU ZAHARIE care de câtiva ani a fost alături de noi.
Dragoş Aurel – cenzor
