Obiective: vf. Zamora, sectorul nordic al Munţilor Baiului. Timp necesar: 3-4 ore. Marcaj: cruce roşie care duce în staţiunea Cheia (va fi folosit parţial). Aceesibil în orice anotimp.
Traseul poate fi început de la gara Buşteni sau de pe stânga Prahovei, din cartierul Zamora. În primul caz se urmează drumul ce pleacă din şoseaua naţională în stânga şi care intersectează calea ferată la sud de gara (circa 100 m). Se coboară uşor spre stânga şi după 3-5 minute se ajunge la podul peste Prahova. În stânga, pe un stâlp, se află o săgeată cu îndicaţia nSpre cantonul Zamora 2 ore". Traversăm Prahova şi urcăm uşor spre sud-est (dreapta). După circa 150 m ajungem în dreptul intrării la sanatoriul de boli nervoase, îl depăşim şi imediat drumul se ramifică; de aici începe excursia în a doua situaţie. Noi însă vom urma drumul neasfaltat ce merge prin spatele caselor, în pădure. Deşi de la plecare n-am realizat decît 8-10 minute, este bine să ne întoarcem privirea pentru a Cuprinde o parte a panoramei Buştenilor. Către nord se observă confluenţa dintre apele Văii Cerbului (vin dinspre nord-vest, din Bucegi; pe vale se înşiră o buna parte a vilelor şi locuinţelor din oraş) şi ale Prahovei; în ultimul plan se văd versanţii împăduriţi ai Clăbucetului Baiului (stânga) şi ai Piciorului Văii Seci (dreapta), printre care Prahova şi-a tăiat un mic sector de defileu. Spre vest, ca într-un mare amfiteatru natural, se desfăşoară albia şi terasele joase ale Prahovei, cu o mare parte a oraşului (sectorul central); în planul secund, pe un vast tăpşan format din unirea conurilor de dejecţie ale văilor ce coboară din Munţii Bucegi, se profilează noile construcţii ale Buştenilor, între care şi telecabina; în spatele acestora se impune grandiosul abrupt al Bucegilor de sub vârfurile Caraiman şi Coştila.
La marginea pădurii, drumul forestier se bifurcă. Traseul nostru este cel care se desfăşoară spre dreapta. Celălalt merge în stânga, în bazinul Văii Fetei (traseul 9). La început vom urcă uşor printr-o frumoasă pădure de conifere, pe deasupra caselor din cartierul Zamora; după circa 10 minute înregistrăm prima schimbare a direcţiei (către SE); urmează, după încă 5 minute, o nouă modificare (spre E, în lungul versantului drept al văii Măturarului, pe care suim, mai greu, încă 10 minute). Se traversează valea (spre S) peste un podeţ de lemn, se trece pe lîngă rampa de gunoaie a oraşului (rămîne în dreapta). Aici există um stâlp cu săgeţi îndicatoare (spre Buşteni l/2 oră; spre valea Doftanei 5½ ore; spre cantonul Zamora l½ ore). De asemenea, se observă şi un drum care vine din dreapta. Acesta, după ce descrie o buclă, se desfăşoară pe la margineapădurii până în Zamora. Noi însă vom Urma drumul din stânga, care începe să urce pe versantul drept al vail Zamora. Din loc în loc, printre arbori se zăreşte versantul stîng al văii. Sectoarele cu pantă mai lină altemează cu pante ceva mai mari. După 80-90 minute de la plecare întâlnim o bifurcaţie. În dreapta coboară pe circa 800 m un drum forestier care se înfundă. Cel de al doilea urcă pieptiş în stânga, descrie cînci serpentine la capătul cărora se vede cantonul silvic Zamora (20-25 minute). În vecinătatea acestuia întâlnim o nouă bifurcaţie - în stânga drumul care merge la cantonul silvic (5 minute), iar în dreapta cel care urmăreşte culmea Zamora. Traseul continuă pe cel de al doilea; el iese din pădure după 2 minute. Se ajunge la stână. De aici şi până la vf. Zamora (Băiuţu) se pot urmări două variante. Prima urcă pe poteca marcată până la culmea Zamora şi de acolo către dreapta, până la stâlpul îndicator de sub vf. Zamora. A doua varian
tă urmează drumul forestier. Acesta se desfăşoară sub creastă cu 100-150 m, prin păşune, şi la circa 50-100 m deasupra pădurii. Continuăm traseul pe drumul forestier care urcă ceva mai susţînut şi după încă 10 minute ajungem la stâna a doua. De aici, panta scade treptat, se traversează mai multe ravene pu-temic adincite în versănt şi din care curg şuviţe de apă cu debit bogat. Aici recomandăm un popas, atît pentru odihnă şi alimentare cu apă, cît şi pentru a admira splendida panorama a Bucegilor şi cadrul mînunat pe care îl oferă Zamora la obârşie. O panorama frumoasă asupra văii Prahovei se deschide spre SV, prin despicătura văii Zamora. În ultimul plan se pot vedea Muntele Gurguiatu, şaua Păduchiosu, vf. Vânturişu, Vârful cu Dor, hotelul Alpîn Cota 1400, Fumica, Piatra Arsă, Jepii, iar în faţa acestora o parte din Sinaia şi Poiana Tapulul. Spre S şi Într-un plan apropiat apar Muntele Cumpătu, fundul văii Zamora, iar către SE şaua Băiutu (unde ajunge drumul), apoi la dreapta vf. Baiul Mic şi (în spate) vf. Baiul Mare.
Reluăm traseul; pantele mai aceentuate altemează cu pante mai line. După câteva coturi şi după 25-30 minute se ajunge în şaua Băiuţului. Pe ultima porţiune, pe stânga, se vede un alt drum care vine de sub vf. Zamora şi se uneşte cu acesta în şa. Drumul pe care l-am urmat continuă spre sud, de-a lungul culmii principale, ocolind vîrfurile Baiul Mic (V) şi Baiul Mare (E). Din şa, punctul termînus al ascensiunii, pot fi urmărite, în afara abruptului Bucegilor, cul-mile din sectorul central al Doftanei. În nord zărim vf. Băiuţu (Zamora), apoi către dreapta o culme prelungă, uşor ondulată, orientata vest-est (Muntele lui Petru), cu mai multe stâne pe lîngă care trece poteca marcată spre Doftana; într-un plan mai îndepărtat (peste culmea Petru), se profilează mai multe vârfuri din care cel ascuţit este Unghia Mare. În prim-plan, în dreapta (spre est), se vede valea împădurită a Băiuţului şi apoi cea a Prislopului. Pentru a întregi ansamblul peisagistic este necesar a urcă (în cîteva minute), pe una din potecile de vite, clina sudică a vârfului Băiuţu (Zamora), de unde, prin culoarul văii Prislop, se pot zări către est gospodarii din localitatea Teşila, o parte a culmilor de pe stânga Doftanei ce coboară spre vest, din vârfurile Radila şi Clăbucet (Muntele Grohotiş).
De aici, traseul poate fi continuat în mai multe variante: 1) spre Doftana, fie pe poteca marcată (4 ore) pe plaiul Orjogoaia (traseul 1C), fie pe văile Băiuţu - Prislop, în 3½ ore (traseul 17); 2) către Prahova, peste vf. Dutca şi culmea Sorica, în 21/2-3 ore (traseul 10); pe muntele Cumpătu, în 3 ore (traseul 7) sau spre sud, pe creasta principală, până la Secăria, în 5-6 ore (traseul 18).
Autor: Mihai Ielenicz Înscris de: Cătălin Olteanu Vizualizări: 39417, Ultima actualizare: Sâmbătă, 25 Oct 2003
Timp necesar: 2½ - 3 ore Potecă nemarcată. Traseu de coborâre, accesibil îndeosebi vara şi toamna.
Ascensiunile la vf. Baiul Mare se realizează mai lesnicios pe culmile aflate la nord şi sud de Muntele Cumpătu, întrucît creştcrea în altitudine se face treptat. lată de ce considerăm mai nimerită prezentarea traseului pe Muntele Cumpătu În sens învers, de la vârf spre poale. Potecile care se desfăşoară pe culmile sale ies în malul drept al Prahovei, în cartierul Cumpătu, în mai multe puncte.
După ce de pe vârful Baiul Mare s-a admirat panorama vastă a unei mari părţi a Carpaţilor de Curbură, de la munţii Ciucaş (în NE) şi Grohotiş (E) până la munţii Bucegi (V), Postăvaru şi Piatra Mare (N), de la culmile subcarpatice şi defileul Prahovei de la Posada (S) până la vârfurile Neamţu şi Paltinu (N) (vezi descrierea la traseul 18), se începe coborîrea spre Prahova, urmărind către nord-vest şi apoi către vest una din nenumăratele poteci de oi care brăzdează versantul nordic al muntelui. Nu se va coborî deci la drumul de culme (din estul vârfului) care continuă spre nord până în şaua Baiului, iar de aici pe valca Zamorei; el poate fi privit. Aşadar, mergem spre nord-vest fie pe linia de culme, fie ceva mai jos (10-15 m), ocolind pe la nord vârful cel mai înalt al culmii (1908 m). De la acesta, direcţia traseului se modifică spre stânga (vest), urmărind cumpăna de ape dintre izvoa-rele Zamorei (N) şi râpele de la obârşia Văii Flele (S). Panta este aceentuată. Se întersectează sau se ocolesc mai multe vârfuri secundare. După circa 10 minute de la plecare ajungem pe vârful cu înălţimea de 1815 m. De sub acesta se des-prind două culmi - una spre sud-vest (culmea principală a Muntelui Cumpătu, aflată la 1650-1 750 în), iar alta către nord-vest (culme mai joasă, cu Stâna din Picior) - între care se desfăşoară mai multe văi secundare ce fonnează obârşia bazinului Şipei. Traseul nostru urmează în continuare prima culme. Se coboară mai întîi o pantă înclânată la 30-400 (uneori cu grohotiş) şi o diferenţă de nivel de aproape 100 m, după care poteca devine mai lată; în faţa (către SV) se profilează vf. Cumpătu, la care trebuie să ajungem. Lăsăm în dreapta bazinul Şipei şi poteca ce se desfăşoară către nord aproape pe curba de nivel. Panta generală se îndulceşte, poteca pe care o urcăm trece prin mai
multe micro-depresiuni. După 40-50 minute de la plecare ajungem pe vârful Cumpătul, la 1651 m. Aici se impun cîteva minute de relaxare, suficiente pentru a admira abruptul Bucegilor. Tot acum se va hotărî direcţia pe care se va continua traseul, deoarece aici survine cea de a doua bifurcare. Se poate coborî direct către vest, pe Plaiul din Mijloc, sau către sud-vest, pe la Stâna Mare.
Varianta pe Ploiul din Mijloc. La început, poteca este mai îngustă sau chiar lipseşte. Se coboară spre vest, mai întâi o pantă aceentuată (circa 70-80 în diferenţă de nivel), după care aceasta se atenuează, poteca ocolind mai multe vârfuri secundare. După 10 minute de la reluarea drumeţiei pe platou apare o stână aflată la 1 450 m înălţime. Continuăm traseul spre vest, coborând uşor încă 5-7 minute. Se întersectează drumul care leagă Stâna Mica (aflată În nord) cu Stâna Mare (se vede pe culmea din stânga) şi care ocoleşte obârşia văii Tufa. Încă circa 200 m şi se ajungc la marginea pădurii, la Stâna din Mijloc. Aici se pot lua înformaţii privind continuarea traseului. De la stână, poteca apucă spre dreapta (NV). La început (circa 20 minute), coborîşul este aceentuat datorită pantei mai mari. Din mulţimea potecilor de vite se va alege cea mai lată. Treptat, drumul coteşte către dreapta (panta scade sub 15"), descriînd o curbă largă, după care se angajează pe un povâniş timp de cîteva minute. În continuare, poteca descrie mai multe bucle cu panta mica. După aproape 45 minute de la plecarea de la stână se iese în drumul forestier care vine din bazinul Tufei şi coboară către vest (spre Zamora). Se urmează cu atenţie şoseaua către Zamora (dreapta) aproape 200 m. Din ea se desprinde la stânga o poteca îngustă care trece printr-o poiană. După încă 20 minute se ajunge la o static de releu. De aici se coboară (circa 10 minute) pe un drum pietruit aflat pe dreapta pârâului Tufa, pe lîngă locuinţele din capătul nordic al cartierului Cumpătu.
Varianta Stâna Mare - plaiul Tufa. De pe vf. Cumpătu se coboară pe poteca spre stânga (S-SV). În zare, către sud-vcst, aproape de margineapădurii, se zăreşte Stâna Mare, până la care sunt două drumuri. În prima situaţte se va coborl pe creastă urmărind îndeaproape panorama dintre vf. Baiul Mare şi vf. Piscul Câinelui şi totodată bazinul superior al Văii Rele (10 minute). La capătul sudic al crestei se va schimba brusc direcţia spre vest, luînd ca reper Stâna Mare. Coborîşul este rapid (circa 100 m diferenţă de nivel) şi dureăză aproape 10 minute. În cea de a doua situaţie se va urmări cu atenţie una din potecile care se desfăşoară către sud-vest, pe sub creastă, pe lîngă o stână secundară. La început panta este mai rapidă, dar treptat scade ca valoare. După 15-20 minute se ajunge la stână, unde se pot căpăta înformaţii asupra potecii care va fi urmată.
În continuare, de la stână, se întră în pădure. Drumul este lat, urmăreşte cumpăna de apă, iar panta este uşoară. După 12-15 minute de la plecarea de la stână apare o nouă bifurcaţie. O poteca coboară către vest (dreapta), în cartierul Cumpătu (circa 35 minute), iar a doua către sud-vest (în faţa), spre gara Sinaia. Se va continue traseul pe poteca mai lată dinspre sud-vest, pe linia cumpenei de apă. Frunzarul gros şi obscuritatea pădurii de fag împiedică urmă-rirea lesnicioasă a drumului. De aceea se vor lua ca reper şi semnele forestiere aplicate pe arbori (bandă roşie simplă, neîncadrată cu alb). La început, porţiunile cu pantă aceentuată altemează cu cele cu pantă mai lină. După 30-35 minute de la plecarea de la stână, poteca îşi schimba direcţia spre stânga şi coboară repede (timp de 10-15 minute) o diferenţă de nivel de aproape 200 m. O nouă bifurcaţie, de unde se poate apuca pe două direcţii. Către sud-vest (stânga) se desfăşoară o poteca îngustă care coboară rapid spre confluenţa Văii Rele cu Prahova în aproape 10 minute. Cealaltă variantă urmează o pantă mai
Una, dar mai lungă, orientată mai întîi către nord-vest (jumătate dreapta), apoi spre vest; se trece pe lîngă un izvor, pe sub linia de înaltă tensiune, şi se iese din pădure în dreptul podului pe sub care trece şoseaua care leagă cartierul Cumpătu cu gara. În dreapta, la baza versantului, se află rezervaţia de arini.
