Comunitate

Caută

Evenimente
Vă recomandăm
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Parteneri
Zitec - software outsourcing romania

Știrile Radio Cluj


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook

Alpinism și Escaladă - Traseul Memorial Emilian Cristea - premiera de iarna

Bookmark and Share

Traseul Memorial Emilian Cristea - premiera de iarna

TRASEUL MEMORIAL EMILIAN CRISTEA

- PREMIERA DE IARNĂ -


       8-10 ianuarie 1990
       Ion „Iulic㔠Pătrașcu și Marius Gane
       Grad FRAE: 6B


       Idea ne-a venit în toamna anului 1989, după un sezon plin în care am realizat numeroase trasee în Valea Albă, culminând chiar cu Memorialul (traseu pe care l-am parcurs în octombrie). Inițial, plănuisem o ascensiune de iarnă (în decembrie) dar nu ne hotărâsem dacă va fi Albastra sau Speranței. După ce am făcut Memorialul în toamnă am hotărât că, dacă tot era să înghețăm prin pereții din Valea Albă, să facem Memorialul. În decembrie s-a întâmplat ce s-a întâmplat în ’89, așa că ne-am amânat proiectul și ne-am dus în ianuarie.
       Ne-am planificat să facem traseul în trei zile însă speram să îl facem în două. Ca echipament am avut saci de dormit, pufoaice, echipament obișnuit de perete, două bidoane de 2 litri, unul cu ceai, unul cu apă, mere, alune și sandwich-uri cu salam și cașcaval, totul cântărind în jur de 10 kg.
       Am căutat să fim cât mai ușori, gândindu-ne că la retragere să mergem la Babele. În caz că acest lucru nu era posibil, urma să coborâm la refugiul Coștila pe „Aeriană”, fără colțari, doar cu pioleți.
       În prima zi ne-am cărat materialele la baza traseului și, rămânându-ne ceva timp, am făcut așa ca antrenament prima lungime. Atunci, căutând să mă odihnesc într-un piton, care era bătut în lateral după un bolovan, acesta a ieșit cu bolovan cu tot și am căzut vreo 10-12 metri fără a mă lovi însă.
       A doua zi am ajuns târziu la baza traseului – nu știu de ce, dar așa reușeam noi să ajungem întotdeauna târziu – și am intrat după ora 9. Era înnorat, vânt și un frig pătrunzător. Peretele era însă curat, cu puțină zăpadă, și doar în lungimea a 3-a și a 4-a, acolo unde sunt niște ierburi și hornuri, aveam să dăm de zăpadă și chiar de gheață pe horn.
       Intenționam să dormim în bivuacul 1 din Albastră, undeva sub „Aripă”, dar nu am mai ajuns căci, intrând târziu, ne-a prins noaptea în a șasea lungime, aceea cu tavanul. Am căutat să ne cățărăm cu rucsacii în spate însă, fiind prea grei, am renunțat și am hotărât să îi tragem. Traseul fiind și șerpuit și neavând nici experiența și dexteritatea la tras saci, această neplăcută și incomodă operațiune ne-a mâncat foarte mult timp. Nu aveam blocator, nu aveam scripete, așa că rucsacii îi trăgeam pe rând, cu o cordelină care te cam tăia la mână.
       Am dormit pe o brână incomodă, având o platformă de 30 cm. pentru fund și alta de 15 cm. pentru picioare. Stăteam atârnați în pitoane și, de îndată ce ațipeam, alunecam și ne trezeam. Dacă alunecam mai lent și obosiți fiind, nu ne dădeam seama, ne ștrangula hamul, amorțeam și finalul era același. Această noapte a fost deosebit de grea.
       A doua zi frumos, senin, soare, însă în continuare frig; chiar și când bătea soarele apa din bidon era pe jumătate înghețată. După ora 12, peretele intra în umbră și frigul se întețea și mai rău. Niciodată însă temperatura nu a coborât sub –10 grade Celsius.
       Pe tot parcursul traseului am mers cap schimbat, planificând însă de la plecare ca lungimea cu Aripa să îi revină lui Iulică, pentru că era un alpinist mai vânjos.
       Iulică a stat în acest pasaj vreun sfert de oră. Având în picioare bocanci dubli, de Reghin, cu talpa lucioasă, nu prea îi venea să se aventureze în bavareză. La un moment dat a vrut chiar să se descalțe și să încerce desculț. Fiindu-i frică că îi vor degera picioarele a renunțat. Eu aș fi încercat cu trepte de scărițe înțepenite, cu ciocanul încastrat, căci e destul de largă fisura. În fine, Iulică a stat, a stat până a zis un „Doamne ajută!” și s-a dus până sus. Acesta cred că a fost punctul cel mai dificil din tot traseul.
       În acea zi am mers pân㠄la găuri”, deci încă 6-7 lungimi. Aici am găsit două platforme, una foarte bună, un balcon și încă o platformă înclinată. Iulică, boier ca întotdeauna, m-a lăsat pe mine pe platforma bună și el a dormit pe cea înclinată, proptit așa, cu picioarele într-o cordelină, prinsă între două pitoane.
       A treia zi a început să ningă puțin, însă nemaiavând decât vreo 4 lungimi, nu a contat prea mult. Am ieșit după prânz și fericiți, am tulit-o repede la Babele, să mâncăm o ciorbă, să dormim. În dreptul releului de pe Coștila, ne-au oprit jandarmii: „Stai că trag, stai că trag!” – deh ianuarie ’90! Au venit, ne-au controlat rucsacii, dacă n-avem arme, dacă nu suntem teroriști. Ne-au văzut însă fețele amărâte, chinuiți și obosiți și ne-au lăsat în pace.

       De atunci, Iulică și Marius s-au mai cățărat împreună vreme de 3 ani împreună, apoi Iulică a emigrat în Germania unde s-a și căsătorit. Au rămas prieteni foarte buni, păstrează legătura și din când în când se mai și întâlnesc.
       Marius a rămas în țară unde a continuat șirul performanțelor realizând în:

decembrie 1991 – premiera solitară hivernală a traseului Fisura Albastră (traseul direct);
august 1992 – traversarea integrală a crestei Shelda, unul din cele mai dificile trasee din Caucaz, alături de Mihai Cioroianu, Imre Szocs și Geza Francsali;
ianuarie 1993 – a treia repetare hivernală a traseului Speranței împreună cu Ionel Ene;
1996 – premiera hivernală a traseului Scorpionul (secund) alături de Ionel Ene;
1996 – a participat la prima expediție integral românească pe un optmiar: Nanga Parbat – Himalaya, unde a urcat până în apropierea altitudinii de 8.000 m.;
1998 – Directa Americană din Dru (secund) alături de Ionel Ene și Gheorghe Pop;

Autor: Marius Gane
Înscris de: Florian Mastacan
Vizualizări: 14458, Ultima actualizare: Luni, 5 Feb 2001



Legaturi cu Ghidul Montan:
Muntii BUCEGI  


O poză: [N-am găsit]

Un articol: [N-am găsit]

Un traseu:
Satul Simon-Valea Lui Lamba-Mt. Plesa
MASIV: BUCEGI
TRASEU: SAUA STRUNGA- POIANA GUTANU- MUNTELE PLESA (PLEASA)- SAT SIMON (parcurs in iunie 2003)
DURATA: 4-5 H
MARCAJ: BANDA ROSIE
Saua Strunga este un nod important pentru potecile din Bucegi. Noi am parcurs traseul venind de la cabana Padina, dar se pot face si alte combinatii.
Din Saua Strunga coboram pe sub abruptul Muntelui Strungile pe poteca marcata cu banda rosie si cruce rosie. Inainte de a cobori din sa, vedem in stanga creasta nordica a Leaotei. De la Saua Bucsa se adanceste Valea Bingaleasa (granita intre Bucegi si Leaota). Dupa mai putin de 30 minute de la plecare marcajul cruce rosie coboara spre stanga. Nu exista indicator, marcajul este aplicat pe pietre, dar este clar. Poteca banda rosie continua pe directie generala nord, coboara de-a coasta, a la longue, traverseaza cateva vai seci si o fasie ingusta de padure (locul este foarte frumos). Dupa fasia de padure intram intr-o poiana cu stana. Din poiana intram iar in padure, coborand mai accentuat. Iesim in Poiana Gutanu (dreapta, fata de sensul de mers) si vedem in dreapta potecii indicatorul care ne spune ca pana in saua Batrana mai sunt 2: 30 h pe marcaj triunghi rosu. Reintram in padure, pentru scurt timp. La iesirea din padure poteca se bifurca. Ramura din dreapta, nemarcata, coboara spre valea care se adanceste in dreapta noastra. Noi mergem inainte, pe poteca mai lata. Trecem pe langa o cabana forestiera; pe un perete sunt aplicate si marcajele. Trecem peste sau ocolim un mic varf, intram pentru cateva minute in padure si ajungem intr-o alta poiana de unde triunghiul rosu pleaca spre stanga (exista indicator) pentru a cobori la Moieciu de Sus. Noi mergem inainte si reintram in padure. Poteca este foarte clara si se mentine pe muchia muntelui Plesa (Pleasa). Dupa 2- 2: 15 h de la despartirea de triunghiul rosu, am pierdut deja mult din altitudine si vedem in dreapta noastra casele din satul Simon. Coboram versantul din dreapta noastra si mergem prin spatele curtilor pana intr-un drum secundar. Cotim dreapta si ajungem imediat in strada principala, insotita de raul Simon, pe care il traversam pe un podet. Vedem un indicator, util pentru cei care parcurg traseul in sens invers; indicatorul spune ca pe triunghi galben se ajunge la Varful Omu in 7h, iar pe banda rosie se ajunge la Cabana Padina in 5h. Pana la soseaua principala mai sunt cca 6 km.
Exista autobuze care circula zi- lumina pe traseul Moieciu de Jos- Brasov.

 

Comentariu
Fără foto Cristi Zicos, Vineri, 7 Dec 2001, 1:25

Am mai citit despre realizarile acestor cataratori adevarati si nu pot decat sa le doresc mult succes in continuare, vreme buna in perete, si cat mai multe premiere si trasee noi. Poate vor putea vreodata sa ne impartaseasca si noua experienta lor, cu sfaturile de rigoare, prin publicarea unor carti, pentru ca de materiale de genul asta cam ducem lipsa, din pacate...

Ciprian TEODORESCU Ciprian TEODORESCU, Sâmbătă, 6 Iun 2009, 0:27

Salut Marius!
Isprava voastra am "savurat-o" demult, acum vreo 16 ani, citind un articol foarte sumar in almanahul "Romania Pitoreasca", desi tu meriti mai mult decat un biet articol....
A fost o generatie foarte buna de oameni de munte si e bine ca existi si ca ai realizat niste lucruri care mie mi se par imposibile(ex. Everest). Doamne-Ajuta sa iti fie bine in continuare!!
ciprian

Comentarii pentru acest articol
Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii