Comunitate

Caută

Evenimente
Vă recomandăm
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Parteneri
Zitec - software outsourcing romania

Emisiunea Sport Extrem la Radio București


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook

Jurnale - Trei zile in Paradis

Bookmark and Share

Trei zile in Paradis

Parang rege al muntilor

Eu simplu muritor

Te salut si te ador!

Binecunoscutul salut din cea mai inalta zona a statiunii Parang, tocmai ne ureaza bun-venit. Ii intoarcem si noi salutul, multumindu-i calduros pentru cele trei zile. Timp de trei zile geroase, cu soare, trei oameni tocmai finalizam pe schiuri de tura frumoasa creasta a Parangului, de la Lacul Vidra pana in statiunea Rusu.

De cand am pornit in tura, am presupus ca vor fi trei zile in paradis. Cel putin dupa prognozele meteo asa se arata. Impreuna cu Giania si Alin Tanase am hotarat numele trilogiei.

Creasta_Parangului

Gianina si M-tii Parang

        Desigur, nu intotdeauna o tura frumoasa incepe cu dreptul, asa ca prima zi a fost cea mai delicata. Inca de la primele ore ale diminetii ajungem in statiunea Rusu, aflata la poalele muntilor Parang. Aici este ceata si putina lume se inghesuie la telescaun. Ne strambam mult la preturile parcarilor din zona. 5 lei pe ora, timp de 3 zile. Hmmm, hotaram sa nici nu ne mai uitam, ne amuzam ca poate si privitul costa.

Dar Alin gaseste un loc mai bun de parcare, exact sub un copac vis-à-vis de ‘Momarlanul Fericit’. Aici va fi finalul turei noastre, iar aici vreau sa ma pozez la sfarsitul turei in stilul momarlan.

Dl. Ninel, al 4-lea persoanj din poveste, este ofitierul nostru de legatura si ne va duce pana la Obarsia Lotrului, acolo unde este proprietaul unei vechi cabane, bine dichisita de altfel.

Pe drum spre Pasul Groapa Seaca soarele incepe sa rasarasi noi presimtim ca va fi o minunata zi de iarna. “Ce norocosi sunteti, ati prins o vreme de invidiat” ne spune dl. Ninel, ceea ce nu poate decat sa ne bucure.

Pe strada unde debarcam, cateva familii isi trag pruncii bine infofoliti, pe sanii legate de masina. Am mai vazut undeva sportul asta, iar cei mici erau verzi la fata dupa ce-au inhalat toate noxele autoturismului. Intr-adevar, astia aveau o masina suparata, cu toate normele in vigoare.

       Suntem gata echipati si pregatiti pentru aventura. In cele ce urmeaza vom urma culmea Mierului spre vf.-ul Stefanu, primul varf de peste 2000m al turei. Planul este sa ajungem pana dupa (sau inainte de) vf. Mohoru.

Desi este aproape miezul zilei, pornim navalnic cu multa incredere si tenacitate.

O idee grozava este sa mergem dupa track-ul facut de Alin acasa. Dar socoteala de acasa, ramane acasa si dupa putin timp drumul se termina intr-o padure taiata, plina de trunchiuri de copaci, crengi si scorburi.

Dupa o coborare cu schiurile in spate si o urcare indelungata ajungem in locul in care trebuia sa iesim adineaori, intr-un fel de ‘baba-oarba’.

stana

 Stana de pe piciorul Mierului (foto: Alin Tanase)

Numai ce scapam si de aceasta urcare, ne dam seama ca suntem prizonierii unui puzzle imens de drumuri forestiere. Un labirint din care doar GPS-ul ne poate scoate. Gianina porneste in fata ca un adevarat soldat din prima linie. Noi o urmam, iar padurea fermecata din fata noastra ne fura instant. In fata ar trebui sa fie Vf. Mieru Mare, care insa nu se lasa usor calcat. Un camp de jnepeni incarcati de zapada ne face viata grea. Suduim putin si hotaram rapid sa-l abandonam, nu inainte ca Alin s-o certe pe Gianina ca s-a dus prea in fata fara sa-l astepte sa se consulte. De fapt a fost vina padurii, care ne-a atras pe toti, in speranta ca putem sunta o ocolire lunga.

Tot Gianina a fost eroina zilei, atunci cand la coborarea din padure nu a mai reusit sa faca un viraj si a intrat sub un brad cu o coroana imensa foarte aproape de pamant. Dupa o schema complicata, Alin reuseste s-o scoata pe Gianina de sub brad, reprosandu-i:

“Sterge-te si tu pe fata, ca esti plina de scorburi!”

       Din locul de rascruce am ocolit printr-o poienita intreaga zona impadurita. Surpriza a fost sa vedem in fata o stana perfect amplasata intr-un décor cu bogat potential schiabil. Toti ne gandeam ce grozav ar fi sa ramanem aici peste noapte si tot restul zilei sa schiem in pulverul proaspat depus. Dar niste urme uriase de urs ne fac rapid sa ne razgandim, astfel incat vom continua traseul pana la caderea serii. Ce-i drept mai este o ora, deci speranta noastra ar fi sa ajungem in creasta. Lucru de altfel realizat in timp util.

Hotaram sa punem cortul pentru prima noapte intr-o sa, intre Vf. Mieru Mare si Stefanu.

Timp de mers ar mai fi, dar intreaga creasta se afla in nori, ceea ce nu era prevazut in program.

parang6

 Bivuacul din prima noapte (Foto: Alin Tanase)

Zapada este buna, schiurile se infig usor, iar in scurt timp cortul este pus si vom intra pe rand in culcusul nostru. “Cortul este de 2 persoane, dar am incaput si 3 in el”, asa mi-a spus Alin inainte de a pleca. Dar nu si iarna, este replica mea, spusa in aceste momente. Folosind niste inginerii (facute la manusi) am intrat si ne-am asezat toti 3 in cort: Gianina in capatul cortului, impachetata bine, iar eu si Alin la margine. Aratam ca 3 hobbiti locuind in shire.

Primusurile merg brici, ceaiul este gata, iar fasolea cu carnaciori sfaraie pe foc. O cina grozava, povesti in sacul de dormit si un somn pufos incheie prima zi din paradis.

      A doua zi dimineata, duminica 24 ian., mare sarbatoare nationala. Cunoscut pentru minutiozitatea sa militara(ca sa nu zic spartana), Alin se trezeste primul la ora 5. Insa afara ceata persista, iar vantul a inceput sa adie usor. Formam imediat un consiliu si hotaram sa ne retragem astazi, dar daca tot este vreme nasoala, mai putem dormi cateva ore.

Pe la ora 9 ne trezim si este randul meu sa ies afara. Intreaga perdea de ceata s-a risipit, iar vremea este ideala pentru mers mai departe. In acelasi timp, prima raza de soare vestitoare de vreme buna ma mangaie pe fata. Le spun camarazilor mei si intr-o viteza superioara ne pregatim pentru plecare.

Ca sa nu mai pierdem timp, imi pregatesc afara mancarea si incep sa mananc in timp ce Alin strange cortul. In cele din urma luam rucsacii in spinare, strangem claparii, inchidem legaturile schiurilor si pornim la drum. Pentru asa ceva am venit!

“Zapada si doage de lemn iu-hei / Sunt doua grozave idei!”

Parang2

 Alin si Gianina in creasta Parangului

Planul este simplu, sa ajungem cat mai aproape de Parangul Mare, ca apoi in a treia zi sa putem cobori pana la Rusu, dar sa ramanem undeva in creasta, in apropiere de Saua Piatra Taiata, pentru ca in caz de vreme rea sa ne putem retrage spre nord, in pasul Groapa Seaca.

Foarte repede trecem de vf. Stefanu si de saua omonima si ajungem pe soseaua Transalpina, aflata in totalitate sub zapada. De aici itinerariul este cunoscut, trebuie doar sa urmam creasta matematic.

O buna parte o parcurgem pe o zona plata, usor ascendenta. Aici este deliciul schiurilor, caci acestea avanseaza cu usurinta.

     Inca o sa, un varf, o coborare si o urcare anevoioasa ne aduc pe vf.-ul Mohoru, 2337m. Acesta este primul varf din creasta Parangului. De precizat este ca am pornit din M-tii Latoritei si apoi am facut cuplajul cu Creasta Parangului pe Vf. Mohorul.

Topografic, creasta Parangului dinspre Est, incepe din Curmatura Oltetului (la granita cu M-tii Capatanii). Bucata de creasta ce o vom parcurge noi, reprezinta cam doua treimi din intreaga creasta geografica a Parangului. Desigur, ca puteam incepe tura noastra chiar din Curmatura Oltetului, dar deplasarea spre Obarsia Lotrului/Lacul Vidra este mult mai rapida si usoara.

      Pana pe vf. Setea Mare, 2365m am urmat creasta, care face o mica bucla spre Sud, urmand vf. si saua Plescoaia. Ajunsi la baza Setei Mari, pe mine ma apuca setea. Dar am fost si intimidat de urcarea zdravana pana pe varf, care arata din partea noastra ca cea pe un celebru gigant himalayan. Cho Oyu, cum spune Alin. Imi trebuia un pretext ca sa-mi trag sufletul, asa ca fac o mica pauza de hidratare, neprevazuta in grafic.

Ca si sistem de hidratare am folosit un termos de 0.5l, imprumutat. Logistica mea a fost sa fac la fiecare ora cate o pauza mica pentru hidratare. In acest fel, Mike Horn a reusit sa strabata pe schiuri Cercul Polar de Nord, una dintre cele mai mari aventuri ale explorarii.

Daca el a reusit cu aceasta schema, si eu o voi reusi, la o scara micrometrica.

      Urcarea este destul de anevoioasa, dar in cele din urma, in incurajarile coechipierilor ajung pe varf.

Cei doi coechipieri ai mei sunt doi sportivi foarte bine antrenati, asa ca actiunea mea de “urmarire” a fost o intreaga filozofie. Gianina nu prea are rabdare si merge in fata. Alin ramane de multe ori la pozat, in spate. Daca ma tin dupa Gianina, care merge spre Rusu, ca si rusu, obosesc si-mi creste pulsu. Daca raman in spate sa-l astept pe Alin, raman singur si descoperit, caci el trece pe langa mine ‘ca floberu’. Iar iscusinta mea a dat roade cand am ramas undeva la mijloc, in ritmul meu, dar cu ochii pe Gianina.

Pe varf admiram dansul norilor si invaluirea crestei principale intr-un val de ceata subtire.

De aici mai urmeaza o coborare si apoi o mica urcare pe Vf. Setea Mica si o lunga creasta dreapta pana in Saua Piatra Taiata si Vf. Coasta lui Rus, punct final pentru aceasta etapa.

Parang3

Alin croindu-si drum spre Vf. Coasta lui Rus

       Un moment fascinant a fost intrarea in marea de ceata, unde puteam observa doar linia crestei abrupte din dreapta noastra. In timpul urcarii pe Vf. Setea Mica, 2278m in partea stanga soarele se lupta cu norii si incepe sa ne zambeasca. Intr-o urcare, in sunetul pieilor de foca, un sunet ragusit de vioara, gandul imi zboara la fenomele meteo adecvate acestui tip de vreme. Ma gandesc ce frumos ar fi sa vad celebrul Spectru din Brocken, acel fotometeor, un curcubeu rotund care apare in jurul umbrei unui om proiectat in ceata si care apare in asemenea conditii.

Se spune ca “atunci cand exista o dorinta, exista si un drum”. Poate am anticipat, poate am fost norocos, dar cand m-am oprit cateva secunde si m-am uitat in spate, un spectru din Brocken tocmai s-a creat. O senzatie euforica m-a cuprins si i-am strigat pe cei doi din fata sa vada minunea. Am crezut ca visez, dar cand am auzit-o pe Gianina cum exalta, am stiut ca in sfarsit il pot vedea.

Brocken

Gianina si Spectrul din Brocken

     Cu o bucurie copilareasca am parcurs foarte repede ultima portiune si in cele din urma am fost in Saua Piatra Taiata. Este trecut de ora 16, iar noi trebuie sa gasim loc in care sa bivuacam. Pana pe Vf. Coasta lui Rus, 2391m este o aruncatura de bat. Urcam imediat si hotaram sa punem cortul pe varf. Numai ca pe varf, locurile unde se poate campa nu sunt f. grozave. Zapada este intr-un strat mic, sunt multe pietre ce se simt sub zapada si vantul adie usor.

Ne incapatanam si punem cortul putin mai jos de varf, contra bataii vantului, intr-un loc in care momentan suntem feriti.

Dintr-o data, suntem martorii unui adevarat spectacol din partea naturii. Ceata care ne-a cuprins mai devreme, treptat incepe sa se lase si in scurta vreme se formeaza o mare de nori, exact sub picioarele noastre.

Soarele tocmai apune, iar ultimele raze de soare formeaza o apoteoza de lumina colorata. Cu respiratia taiata pun mana pe aparatul foto si trag niste cadre. Nici nu-mi vine sa fac poze unui asemenea spectacol. Suntem in Paradis.

      Doctorul Nicolae Dimache, in cartea sa “O privire dincolo de orizont” descrie o intamplare asemanatoare, pe Uhuru Peak, din Kilimanjaro ca si cum totul pare un episod din crearea Universului. Si in cazul de fata Parangul Mare si varfurile dimprejur “dadeau peisajului o forta primordiala, de geneza coplesitoare in imensitatea ei.”

Panorama_jumatate

 Panorama de pe Vf. Coasta lui Rus (in drepta sus se poate observa Vf. Parangul Mare)

     In seara aceasta gerul este necrutator, si primusurile nu functioneaza cum trebuie. Facem pronosticuri legate de temperatura. -17, nu, -18….spre -20…in niciun caz. Am aflat ulterior, ca au fost cateva grade sun -20. Doar Gianina a avut probleme cu degetele de la piciorul drept, care i-au cam inghetat, cu niste urmari neplacute in viitor.

Nu puteam sa lasam frigul sa ne doboare, asa ca am fortat puterea buteliilor si am topit niste apa, in sperata ca ne vom mai incalzi. Ultima delicatesa, gulasul celebru si cascavalul m-au facut sa inchei una dintre cele mai minunate zile din viata mea. Tin sa cred ca pentru mine intreaga tura a fost de natura conviviala, deoarece in tot parcursul am carat un rucsac greu in spate si tot timpul ma gandeam numai la ora mesei.

     In a treia zi ne trezim cu noaptea in cap sa topim multa zapada ca sa neutralizam mica dezhidratare din ziua precedenta. Afara este un ger napraznic, dar un rasarit flambat ne face sa ne simtim cei mai norocosi oameni.

Per ansamblu a fost ziua cea mai calduroasa, cea mai grea dpdv tehnic si cea mai inalta. Am urcat in cel mai inalt punct al rutei noastre, Vf. Parangul Mare, 2519m, folosind mult cutitele de gheata.

Parang4

Gianina spre Vf. Parangul Mare

Am traversat intreaga creasta pana pe vf. Carja in mare parte pe canturi datorita stratului de gheata omniprezent, am coborat de pe Carja la coltari si piolet cu schiurile in spate pe o fata foarte cazuta.

trav

 Gianina (st) si Iulius traversand o creasta expusa la coborarea de pe Vf. Carja (Foto: Alin Tanase)

Si in cele din urma am coborat de la releu din statiunea Parang pana la Rusu pe schiuri, dar pe o crusta de gheata care ne-a fortat enorm genunchii si pe o coborare presarata cu pietre, in repulsia talpicilor.

Iar la final, la hanul \\\'Momarlanul fericit\\\' am facut poza de final, poza victorioasa.


momarlan

 Momarlanul Fericit (Foto: Alin Tanase)

       Totodata a fost ziua cea mai lunga, in care am mers efectiv 20km dintr-un total de 42, 5km. Un adevarat maraton, in termeni sportivi, pe care ulterior l-am sarbatorit cu o portie de virsli si o bere Hategana, caci la intoarcere am trecut prin Tara Hategului, supranumita de mine Tara Virslilor.

Parang5

Dupa cum spuneam au fost trei zile in paradis, in trei coechipieri, un trio, o trilogie, o triada.

Si as mai completa:

“Si te-astept cu trei garoafe / Si te-astept cu trei idei / Si in par am trei agrafe / Si in ochi am trei scantei

O garoafa pentru soare / O garoafa pentru ritm / O garoafa care moare / Si-o garoafa din senin.”

Renuntare Vesela.

Foto: Alin Tanase, Iulius Carebia

Text: Iulius Carebia

Autor: Iulius Carebia
Înscris de: Iulius Carebia
Vizualizări: 10169, Ultima actualizare: Duminică, 31 Ian 2010



Legaturi cu Ghidul Montan:
Muntii PARING  


O poză: [N-am găsit]

Un articol: [N-am găsit]

Un traseu:
Comuna Campa-Valea Jiului De Est-Valea Sterminos-Saua Poiana Muierii-Cabana Obarsia Lotrului

 

Comentariu
stana alin stana alin, Luni, 1 Feb 2010, 12:23

Superba vremea. Noi (eu, Aurel si Ramona), v-am facut cu mana de pe Tarcu....te salut amigos:)

Gergely Iosif Gergely Iosif, Luni, 1 Feb 2010, 16:59

salutari Iulius, frumos jurnal felis tuturul...:-D

Livius Almajan Livius Almajan, Luni, 1 Feb 2010, 21:24

Am savurat si lectura si pozele Iulius. Ma bucur si eu odata cu tine. Superb... Spar sa ajung si eu vreodata iarna in tara cand e zapada pe munte...

Fără foto Cristi Cuțurescu, Luni, 1 Feb 2010, 22:43

Manca-v-ar raiul! Minunate fotografii!

Alin Ciprian Ciulă Alin Ciprian Ciulă, Marți, 2 Feb 2010, 0:27

Aferim, ca ti-ai dat drumul la scris!:)
Cat despre poze, superbe, cum ne-ai obisnuit.

Dragos Dula Dragos Dula, Marți, 2 Feb 2010, 23:25

Super tura voastra! La fel si fotografiile!:)

Cătălin Viorel Frenț Cătălin Viorel Frenț, Joi, 4 Feb 2010, 7:55

Mi-ai încălzit sufletul cu povestioara ta. Mersi!:-D

Iulius Carebia Iulius Carebia, Joi, 4 Feb 2010, 9:33

Uite-asa contribui si eu la intoarcerea "Diasporei" in tara. Livius, Viorel...:-D
Salutari tuturor si va multumesc pt. aprecieri!:-)

Romeo Cretu Romeo Cretu, Vineri, 5 Feb 2010, 8:56

Faina treaba,...norocosilor!!!:-D

Dan Izvoreanu Dan IzvoreanuAdministrator Alpinet , Sâmbătă, 6 Feb 2010, 13:08

Daca Parîngul e regele munților atunci Vlădeasa este regina!:-D

Fără foto Cătălin Barbu, Marți, 25 Ian 2011, 2:04

jos palaria!!

Comentarii pentru acest articol
Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii