Din fată
se aude vuind Bistrita Aurie, abia debutată sub poalele
coplesite de groasă zăpadă a Gărgălăului. Urmăm o cărăruie
repede pierdută-n pajiste, apoi urcăm spre amontele Bistritei
Aurii căutând un vad accesibil, traversăm , ne pregătim de prânzit.
Aici briza amiezii purtată deasupra
cursului minunat, spectaculos , al văii învolburate, îsi face
simtită prezenta. Ca si cei câtiva molizi -străjeri scăpati
miraculos de securea ciobanilor. În rest pajistea usor ascendentă
spre piciorul nord-estic a Gărgălăului, abordat de noi în
premieră, e presărată de cioatele sutelor de arbori doborâti
nemilos peste ani , pentru lemn de foc sau, de multe ori, doar de
aia. Iancsi prepară un suc . Bem ultima
înghititură de cafea apoi , după vreun sfert bun de ceas o luăm
spre piciorul din fată. Izolati bolovani multistratificati, din
sisturi-plăcinte. Primii boscheti de rododendron înflorit.
Covor tepos de ienuperi. Spre dreapta se deslusesc meterezele
calcarelor sculptate de ploi si cărarea ce duce spre Saua Gărgălău.
Deasupra cărării alte stâncării -pereti sistosi, ai Muscetei.
Superioare căldări cu groase brâuri, gulere de zăpadă murdară.
Pâraie argintii confluând spre Bistrita Aurie. Verde întunecat
covor dens de jnepeni.Rare vite si cai pascând pe versanti. Dăm
de o cărare de oi ce ne scoate în largi serpentine tăiate-n
ienupărisul punctat de boscheti ciclamen de rododendron si albe
siluete de ranunculus glacialis, spre culme. De aici perspectiva
diferă substantial de cea imaginată. La stânga un sant
geologic , de prospectare, se întinde spre un mic vârf bolovănos.
La dreapta piciorul urcă , initial domol, prin jnepenis
scund-tonic , lasând spre stânga un depozit serios de zăpadă,
apoi continuă cu o custură stâncoasă, de sisturi slefuite,
aparent greu surmontabile. Spre sud-vest parcurgerea e imposibilă
din cauza versantului accidentat-abrupt scurs spre fundul căldării
glaciare ce adăposteste Iezerul Bistritei Aurii. Continuăm să
urcăm în timp ce în fata noastră se profilează un al doilea
vârf, ca o dublă cocoasă de cămilă. Vf. Gărgălău e undeva
în dreapta-fată, ca o minusculă căpită dominând pâlnia
amplă a căldării striată de zăpezi. O falie adâncă ne
atine calea. E căptusită cu câtiva metri grosime de zăpadă.
O traversăm direct iesind în cărarea mustindă. Mare de
jnepeni spre stânga, decorând versantul nord-estic ce coboară
în valuri spre Valea lui Putredu. Dincolo de vale vf. Tomnatec I
, imensă piramidă orientată sud-nord, cuplată printr-o culme
de legătură crestei principale a mtilor Rodnei în Tomnatecul
II, cu o nestemată , lacul nival ovoidal vizibil dinspre Tarnita
lui Putredu-Coasta Netedă. Dincolo de Tomnatecu I valea Bilei născută
în căldarea spectaculoasă cu acelasi nume, de sub cealaltă
piramidă impresionantă, a Ineului (2279 m) continuată spre
nord cu Muchea Creasta Plescutei, striată si ea de varticale
portative de zăpadă. Un vârf de Inăut . Între saua virtuală
dintre Tomantecu I si Muchea Creasta Plescutei se ivesc culmile
Suhardului, spre vf.Fărăoane. La est, departe, Obcina Mestecănisului
si calcarele spectaculoase de la Cârlibaba. Spre est-nord-est răsar
albele ogive astronomice(nucleare ?) ucrainene, de pe Hoverla.
Urcăm întrezărind la stânga crestei
pe care o urmăm un versant cu pajiste scundă, verde-maronie, căptusită
cu elastic-fosnitori licheni. E clar că nu avem de ce ne teme.
Traseul aduce cu parcursul spectaculos parcurs cu Dinu si Marlene
, de pe vf.Inăut spre Culmea Gaja, nu e însă nici atât de
abrupt nici atât de accidentat. Oricum, tura preconizată la 1
aprilie, pe aici (atunci când fusesem în premieră pe Musceta)
fără coltari-piolet ar fi frizat neghiobia si hazardul. Gulerul
de zăpadă, nordic, depăseste în grosime 1,5 m. Fac o voltă
scurtă dreapta pentru a fura o clipă triunghiulara imagine
verde-zmarald a Iezerului Bistritei Aurii. Apoi revin la muchie
si în fine în stânga ei, de unde zărim un mic tău nival si o
turmă de oi-evantai. Lătratul unui câine pare a sui greu până
la noi. Depăsim a doua cocoasă. Apare un alt vârf intermediar,
legat printr-o înseuare de...un al patrulea. Nici urmă de vf.Gărgălău,
acesta e mult la dreapta, spre sud-vest.
Autor: Petru Lucian Goja Înscris de: Vasile Coţovanu Vizualizări: 4771, Ultima actualizare: Marţi, 12 Iun 2001