Consemnat 07 oct.2001
Turul frumoaselor
Parcurs 05 oct. 2001 cu Vali & Lucretia & Tania Tudorache
Joi, 4 oct. , pe la prânz , părăsesc melegurile natale îndreptându-mă spre Sibiu. Nu sunt singur. Mă acompaniază migrândele incontrolabil gânduri. O vreme si Europa FM care însă dispare înghitită de meandrele soselei afundate între dealurile Chioarului, Mesteacănului. Pasteluri autumnale. Oglinzi efemere ale Somesului la Răstoci. Si mai departe. Spre Dej.
După amiază. Intru pe la Oana si Anca. Perplexitatea, crestineasca milă mă cuprind vizitându-le recent închiriata garsonieră. Optimist, fructuos mediu de exprimare plenară a creativitătii unor tinere absolvente de facultate. Ani de studii, bucurii, emotii, frustrări, chinuri , născânde sperante, totul înghesuit în hruba-celulă de la et.III cu zugrăveala fost...cândva violetă , scorojită ca si tavanul bej, odată...alb, patinat de indefinibile pulberi. Si izuri. Sau gravate misterios crevase. Un dulap de bucătărie model '50 , alb-verde , asortat cu un raft de bibliotecă băituit proletar, în maro . Îl înviorează putin manualele, tratatele de specialitate. O chiuvetă sustinută să nu cadă de o ladă pentru cartofi. Un aragaz violaceu-visiniu simbol al trăiniciei peste decenii. Un burduhănos frigider Zil , vârful de lance a tehnologiei avansate de mai marele nostru frate sovietic în debut de epoci de aur. Din tavan atârnă două-trei fire izolate , repede pătrunse-n lemnul natur strunjit artistic , ca un picior de pian , al unui fost candelabru . Pudic parcă , becul stins îsi dezvăluie rotunjitele-i goliciuni.
Mă fâtâi de ici colo încercând să găsesc un loc pentru a deserta papornitele cu de-ale gurii. Obosite de ciclicul mutat , frecatul fără efect a pardoselei, canaturilor, mobilelor...fetele mă avertizează :
-Fii atent, nu face mizerie, de trei zile smotruim într-una ! Nu mai avem smalt pe degetase.
Încerc un traveling pentru a descoperi un nesperat crâmpei de proaspăt. De unde ...? Mă abtin. Poate ele văd (încă) totul altfel.
Plec. Nu înainte de-a le fi cerut câteva casete .
Pun Cactus. Aud Mike Oldfield, dar nu-mi pare deloc rău. Inlăntuirile ritmurilor rock-scotiene, acompaniamentul cald a cimpoaielor , simfonismul orchestratiei , ludicul pasager , trimitind la o nevinovată gâlceavă de copii ,onomatopeicele vocalize mă sustrag fericit realului imediat. Si-alerg în crepuscul căutând în zadar stiutele creste alb-sure ale Trascăului bordate de asfintit. Apoi, după Sebes , răsare luna plină. Si se înaltă în cu totul alte cordonate muzicale, Pearl Jam, deasupra Miercurei Sibiului. Brusc nu mai sunt acolo.Nici în timp nici ca spatiu.Sunt cu vreo 3 1/2 ani în urmă. Străbat cu traditionala trupă condusă de Papa o creastă secundară a M-tilor Rodnei, de la Borsa- Iezerul Pietrosulului -vf.Pietrosul spre Tarnita la Cruce, Coasta Netedă, vf. Tapului, vf. Păltinis I-II, vf.Pietros...v. Cormaia-Sângeorz Băi. E aprox. ora 21. La dreapta, dincolo de nevăzuta vale a Sălăutei , imens , discul solar de foc apune deasupra Sfintei Treimi a vf. Tiblesului în timp ce la stânga, undeva deasupra m-tilor Bârgăului-Călimanului complementarul disc argintiu , a Lunii, răsare preluând stafeta feericei făclii de lumină.
Tresar speriat săltând necontrolat peste pragurile asfaltice de la Apoldu de Sus, apoi la Săliste-Săcel-Cristian . Intru în Sibiu.Cu blues-urile lui John Lee Hoocker. Niciunde Făgărasul. E noapte. Caldă, de indiană toamnă transilvană. Anuntate ploi.
-Bun găsit !
-Bun venit !
