Se pleacă
din gara Sinaia, se traversează calea ferată şi se urmează
traseul spre Cabana Piscul Cîinelui, pe drumul carosabil refăcut anul
trecut. Cabana este în reconstrucţie. Din zona cabanei se urmeză
marcajul care este bun prin pădure.
La ieşirea
din pădure marcajul este mai rar, mai greu vizibil şi poteca nu este
mereu vizibilă. Totuşi este greu să nu nimereşti Vîrful
Piscul Cîinelui, după vreo 2, 5 ore de la plecarea din gară.
În dreapta,
către Valea Cîinelui se vede o stînă. Munţii Baiului cuprind
numeroase stîne şi turme astfel că de la jumătatea lui Mai
pînă la jumătatea lui Septembrie circulaţia este destul de
periculoasă adesea datorită ciobanilor care au uneori şi peste
10 cîini, infometaţi, înrăiţi, fără...şcoala
pentru cîini şi poate uneori chiar stîrniţi intenţionat. La 1-2
cîini mai merge să te aperi cu un ciomag. La mai mulţi,
fără o armă, chiar cu gloanţe oarbe sau avînd pocnitori de
anul nou-dacă apuci să le scoţi şi să le aprinzi,
scapi cu greu. Din păcate problema cîinilor în munţi nu este
rezolvată şi nici măcar nu s-a încercat o soluţie, o
dicuţie sau reglementare.
Dar ajunşi
în vîrf, mai departe. Se urmează vreo 10 min drumul de
căruţă de pe Culmea Baiului (construit în timpul
războiului, dar neîntreţinut după aceea) către nord. La un
moment dat se vede o potecă ce o ia în jos, spre dreapta. Se urmează
această potecă, se intră în pădure. Se aude un susur
departe. Este izvorul Văii Coţofenei. Am luat-o direct prin vad.
Ca orice drum pe
un pîrîu de munte este pitoresc dar şi dezagreabil cînd te uzi la
picioare.
Valea se mai
lărgeşte încet, încet, se ajunge la un drum forestier pe partea
dreaptă a pîrîului. L-am găsit pe mai multe porţiuni distrus de
viituri. Dacă nu e reparat, se merge tot prin vad, prin apă şi
printre (pe) pietre. Totuşi spre sfîrşit drumul se ameliorează.
Se ajunge la
confluenţa cu Valea Floreiului, pîrîu mai mare. Mai în jos din dreapta
vine Valea Mierlei. Lîngă drum este o pepinieră. Se trece un pod de
lemn, se depăşeşte Cantonul silvic. Se coboară pe drumul
forestier cu pantă mică, apar primele construcţii ale satului
Teşila. Se iese la şoseaua asfaltată către Cîmpina, în
satul Teşila. De la Vîrful Piscul
Cîinelui pînă aici drumul durează vreo 3 ore.
Pînă la
Cîmpina mai sunt cam 20 km de drum frumos pe la Lacul Paltinul şi baraj.
Sîmbătă şi Duminică nu prea sunt autobuze, aşa că
recomand ca odată ajunşi la şoseaua asfaltată să
faceţi cam 200 m la stînga unde este liceul. Aici - cu răbdare
şi noroc - staţi la autostop.
De notat că
la Cîmpina afară de tren, în centru sunt microbuze spre Ploieşti sau
chiar direct la Bucureşti.
Autor: Sorin Demetrescu Înscris de: Sorin Demetrescu Vizualizări: 3352, Ultima actualizare: Marți, 19 Iul 2005
Obiective: valea Azugii, păstrăvăria Limbășel, Muntele Susai. Timp necesar: 3½ - 4 ore . Drum forestier: potecă spre cabana Susai (marcaj - triunghi roșu, în ultima parte).
Este un traseu ușor de parcurs atît din aval în amonte (plecând din orașul Azuga), cît și invers (coborând de la cabana Susai). El poate fi utilizat parțial pentru ascensiuni în Munții Neamțului, la vârfurile- Paltinu, Neanițu, Ștovia, Husu, Unghia Mare, Cazacu etc. Se pleacă din stația de autobuz de lîngă biserica din centrul orașului, către est, urmărind șoseaua care străbate localitatea pe aproape 2 km. Pcntru turiștii care nu doresc să viziteze orasul, intrarea în trascu se va face de la stația fînală a liniei de autobuz aflată în margineade est a orașului Azuga. Înainte de plecare se impune un scurt tur de orizont în care se pot urmări: spre sud culmea împădurită Sorica; în SV, prin. deschiderea Prahovei, peste creasta cu molizi a Clăbucetului Baiului, o parte din abruptul Bucegilor Între Jepi și Coștila; către est, albia râului Azuga și vf. Rusu; la nord, deasupra caselor, apare Plaiul lui Moș Mihai, ce coboară din Clăbucetul Taurului și care spre Azuga se termină cu un versant cu pantă mare, împădurit cu molizi și pini. Înaîntăm spre est, prin oraș, lăsăm pe dreapta fabrica de postav, fabrica de bere, întreprinderea de vinificație, iar pe stânga cea mai mare parte a zonei rezidențiale a orașului. Totodată, către vest, dispar treptat din cîmpul privirii Jepii și Caraimanul, dar se deschide o perspectivă frumoasă asupra sectorului superior al văii Cei'bului, Colții Morarului, vf. Bucșoiu. După aproape 30 minute de la plecare suntem la capătul estic al orașului. Spre sud (dreapta) se văd versanții împăduriți ai văii Urechea, ale cărei izvoare se află sub vârful omonim. În ultima parte a traseului, drumul asfaltat continuă cu o șosea forestieră. La confluența cu Limbășelul (principalul afluent de pe dreapta râului), drumul se bifurcă. O variantă urcă spre nord, în lungul Limbășelului, până la cabana Susai.
Poate fi utilizat la încheierea ex-cursiei, pentru întoarcere la Azuga (1 oră si. 30 minute). Cea de a doua variantă se desfășoară către nord-est, urmărind albia Azugii. În amonte de confluență, pe stânga drumului, se află păstrăvăria Limbășel, ale cărei înstalații și bazine pot fi vizitate. De asemenea, din spatole păstrăvăriei se poate urcă pe potecă, prin pădure, la plaiul și stânele de pe vârful Clăbucetul Azugii (2-21/2 ore; suiș anevoios în prima parte).
Continuăm traseul pe valea Azugii; după circa 15 minute, direcția se schimbă către est. În ultimul plan, la limita superioară a pădurii, vedem vf. Rusu, iar către sud (în dreapta) un vârf acoperit aproape în întregime de pădure (aparține culmii Unghia). Se depășește apoi confluent a cu pârâul Cazacu, la obârșia căruia se observă vârful cu același nume (despădurit). La el se poate ajunge pe valea Cazacu, pe o potecă. După câteva minute, albia Azugii și drumul descriu un cot larg către sud, iar un pîrîiaș de pe dreapta face o cascadă de 3-4 m înălțime pe un prag format din mamo-calcare dispuse aproape vertical. O nouă schimbare de direcție către NE până la confluența cu pârâul Frumoasa, unde albia Azugii se lărgește foarte mult. Suntem la capătul a 90 minute de la plecare și se poate face un mic popas. Spre sud, pe valea Frumoasa, urcă un drum forestier (circa 3,5 km). Din el, spre est, pe potecă, se poate ajunge la vf. Unghia Mare și vf. Rusu.
Continuăm traseul pe valea Azugii. Timp de 30 minute străbatem un sector mai îngust al văii și destul de bine împădurit. La confluența cu pârâul Unghia Mica (pe care există amenajări hi-drotehnice), drumul își schimbă direcția către nord. De aici, valea se lărgește foarte mult. Se trece printr-o suită de poienițe cu flori multicolore, cu molizi și brazi tineri. Către sud se poate urmări profilul ascuțit al vf. Unghia Mare, iar spre vest versantul estic al Clăbucetului Azugii. În albia Azugii există praguri amenajate pentru creșterea păstrăvilor. La confluența cu pârâul Ștevia, pe dreapta, în pădurcă de conifere, se vede silueta unei cabane silvice. Aici, către dreapta (est), pe valea Șteviei, urcă la vf. Neamțu un drum forestier și o potecă.
Încă 25-30 minute, traseul continuă pe drumul de lîngă albia râului, care se mențîne mai întâi pe stânga, apoi pe dreapta acestuia; valea se îngustează, iar pădurcă devine mai deasă; se trece pe lîngă cîteva barăci, se depășește confluența cu pârâul Roșu, de lîngă care se poate urcă pe potecă, pe culmea Retevoi, la cabana de vinătoare Lacul Roșu. În continuare, pe valea Azugii, după încă 40 minute, se ajunge într-o poiană unde se întîlnesc semne de marcaj turistic (triunghi roșu) care due spre stânga la cabana Susai, iar spre dreapta la Lacul Roșu. Către nord, drumul forestier continuă la obârșia Azugii.
După cîteva minute de odihnă la margineaalbiei Azugii sau pe banca de pe dreapta drumului se reia traseul spre stânga la cabana Susai, pe poteca mai lată îndicată cu marcaj turistic (triunghi roșu). La început panta este aceentuată și necesită efort, apoi survin patru altemanțe de sectoare cu înclinare mai mica și mai mare. Poteca se strecoară printr-o frumoasă pădure de conifere, apoi prin poienițe din care, peste vârfurile arborilor, către nord-vest, pot fi zărite crestele Postăvarului și Pietrei Mari. După 30-40 minute și după ce se parcurge o diferență de nivel de circa 200 m se întră într-o poiană ceva mai lar-gă, din care se iese pe culme; în mijlocul aces-teia se află cabana Susai. Aici există cîțiva stâlpi de marcaj cu săgeți pe care sunt inicate traseele ce pot fi urmărite: cruce albastră spre Clăbucet-Plecare (2Vi ore) (traseul 12); cruce rosie, bandă roșie spre Predeal, prin Cioplea (11/4 oră); cruce roșie către Piatra Mare (31/4 ore).
De la cabana se poate coborî și spre orașul Azuga, urmărind drumul pietruit care pleacă de la sud vest de aceasta, pe sub vf. Cocoșului, pe valea Limbășelului. Îndiferent de varianta aleasa, se impune ca în momentele de repaus să se realizeze un scurt tur de orizont spre est, sud și sud-vest (vezi traseul 13).
