Suntem în Muntii Bihorului, pe buza gropii Ruginoasa, o imensa
ravena sub forma de amfiteatru, adînca de circa 100m. Cîteva pietricele desprinse sub
pasii nostrii se rostogolesc pe peretii aproape verticali antrenîndu-si suratele ce
pornesc în urma lor chicotind ca o ceata de copii. Parcurgem o buna bucata din
circumferinta de peste 1 km, îndreptîndu-ne spre o limba împadurita ce coboara în
ravena, singurul punct vulnerabil al cetatii de nisip. Coborîsul e dur si nu de putine
ori pamîntul îti fuge de sub talpi lasîndu-te prada gravitatiei. Dar merita. Pe fundul
gropii, într-un peisaj dezolant prin ostilitate, constati ca aparatele de fotografiat
sînt mute în încercarea de a descrie spatiul ciclopian, eminamente mineral. Aici se
strîng muchiile piramidale sculptate de apa si tot aici, serpuind printre ele prinde
viata Valea Seaca pe care o urmam în aval. Din cînd în cînd întoarcem capul spre
ravena portocalie batînd în nuante de caramiziu si violet. Deocamdata talvegul vaii este
putin înclinat, apoi dintre pietre si nisip se întrupeaza un firav curs de apa si apar
primele saritori pe straturi de roca roscata. Dealungul vaii zac maruntaiele gropii,
pietre de cele mai variate culori si nisip galben - portocaliu ce purtat de viituri da
numele Galbenei. Cînd apar calcarele, valea capata aspect de canion. Aici sînt
adevaratele saritori, înalte, cu jgheaburi spalate, pe care micul rîu încarcat de nisip
le lustruieste mereu. Coarda e indispensabila si coborîm saritoare dupa saritoare pîna
cînd memoria se satureaza si le pierdem socoata. Ochiul gaseste la înaltime însemnele
viiturilor si privind firul de apa ce se zbuciuma-n marmite ne imaginam energia colosala
ce s-a dispersat pe aceasta vale. Între doua saritori cîtiva zeci de m cubi de busteni
stau aliniati ca niste torpile. Impresionant sa vezi ce nu ai mai vazut: ca o lama de
firez, rîul îsi continua cursul fierastruind prin eroziune arborii masivi. Valea se
deschide. Peretii dispar dar talvegul vaii se mentine din calcar compact oferind conditii
pentru noi jgheaburi si marmite, apoi la larg, pe pat de nisip si pietre rîul se pierde.
În scurt timp ajungem la mina si pe stînga vaii picioarele obosite gasesc un drum
practicabil. Dupa nici 10 minute, acolo unde drumul urca pe versant iar valea ramasa cu
adevarat seaca, coteste puternic spre dreapta, intram din nou pe vale. În cimitirul
mineral ne frapeaza din nou formele rotunde si bogatia de culori si nuante. Sîntem
tentati sa credem ca valea s-a domesticit, cînd apar din nou calcarele si o noua portiune
de canion ne obliga sa scoatem coarda. De asta data pragurile sînt formate de stîci
enorme cazute din versant, adevarate baraje în calea viiturilor ce le-au colmatat cu
nisip si bolovani. Odata cu seara ajungem la confluenta cu Galbena, prea obositi pentru a
regreta ca totul s-a terminat.
În functie de numarul de coechipieri, parcurgerea vaii se face
în 4-7 ore, numai în perioadele secetoase, fara precipitatii, avînd echipament de rapel
si o coarda de 40m. La Groapa Ruginoasa se ajunge în 45 minute, pe marcajul banda rosie
ce urca dealungul vaii de la km 27+700 de pe DN75, Stei-Cîmpeni.
|
