Jurnale - Valea Vanturisului

Data: 27 mai 2007

Participare: Nicu Posta, Mirică Gheorghe, NicuşorTudosă, Bogdan Drăgoi, Mihaela Popescu, Ana-Maria Braşoveanu, Mihai Cernat, Corina, Marius Prundaru, MihneaPrundaru (9 ani), AndraPrundaru (7ani), Ileana Bocanciu.

Scop: Parcurgerea Văii Vânturişului, cel puţin până la cascadă.

Descriere:

Timpul se condensează. Din an în an parcă avem tot mai puţin răgaz doar pentru noi... Aşa că turele de o zi, au început să devină tradiţie.

Duminică dimineaţă la ora 8: 30, pe o vreme superbă am dat starul din Fieni, după ce ne-am aprovizionat cu ceapă şi căpşuni proaspete. La podul peste Valea Vânturişului, Nicuşor a luat-o la stânga pe drumul forestier, iar noi ne-am dus până în Sinaia pentru a-i recupera pe Ana-Maria, Mihai şi Corina.

Am lăsat maşinile pe drumul forestier şi am pornit pe vale la ora 10: 30. După o scurtă pauză şi câteva fotografii în poiana Vânturiş am urcat "pe ţeavă", pe poteca lată la început, apoi mai firavă dar suficient de conturată pentru a nu o pierde, până la firul văii. De aici am început urcuşul pe pietre, dar nu înainte ca Mihnea şi Nicuşor să testeze răceala apei de munte.

Totul a decurs normal, doar câteva căzături nesemnificative întrerupându-ne ritmul. Apa era destul de mare iar mâzga formată pe pietre, extrem de alunecoasă.

La ora 13: 30 am făcut o pauză mai lungă pentru masă, de circa 30 de minute, iar la 14: 30 eram cu toţii sub Cascada Vânturiş, secondaţi de un al doilea grup, format din doi băieţi şi două fete, cu care Mihai şi Corina se cunoşteau (probabil tot din clubul "Floare de Colţ"). De aceea ei au preferat să se retragă împreună, ocolind cascada prin dreapta, cu intenţia de a ieşi la Cota1400.

        Noi am ales varianta prin stânga, încercând să găsim o posibilitate de ieşire în platou. Am urcat până sub versant, după care Nicu şi Bogdan s-au dus să cerceteze zona. S-au întors după circa trei sferturi de oră, cu veşti nu prea bune. În sus nu era de mers; numai rupturi de pantă, alunecări, bolovani şi copaci căzuţi. Cu alte cuvinte slabe speranţe de a nimeri o variantă de ieşire "la lumină", mai ales că era şi destul de târziu. În plus, ceva nori de ploaie se anunţau când şi când, aşa că am hotărât să ne întoarcem. Am dat startul la 16: 00.

La coborâre, cu toate că de obicei este mai greu pe văile de abrupt, ne-am descurcat fără probleme şi am ajuns înapoi la maşini la ora 19: 30. Nouă ore de traseu, în care sper, toată lumea s-a simţit bine. În ce mă priveşte, pentru mine a fost o zi superbă. Mihnea şi Andra m-au făcut pur şi simplu praf! Nici un moft, nici un scâncet, nici un comentariu. Doar bucurie, energie, naturaleţe şi dorinţa de a fi primul! Cred că pentru ziua asta o să le iert multe drăcii pe care cu siguranţă le vor face în următoarele luni...

Ileana Bocanciu - 30 mai 2007