Din Saua Turnului cu jnepeni, coborim pe iarba pina la nivelul unde trecerea peste Vilcelul Grohotisului, spre est, se face fara probleme (variantele superioare sint mai incomode). In pilnia vilcelului Mignon, invadata de jnepenis, apar probleme de orientare, caracteristica regasita si la traversarea urmatoarelor doua sistoaca (a doua ar fi cea Rasarita). Putem privi aici spinarea Bucsoiului Mic aflata imediat in stinga (est) Vilcelului Portitelor, dar mai ales, catre inapoi, versantul care insoteste pe stinga (geografic) Valea Bucsoiului. Iesirea in creasta se face in dreptul Balaurului, unde iese si sistoaca Timbalului, pinten usor de identificat in aval. La est de creasta Briul Mare prezinta doua ramuri, care se unesc insa nu departe, mersul in coboris usor facindu-se de aici fara probleme pina in Valea Morarului, in prima caldare a acesteia. Poate tocmai datorita dificultatii reduse a locurilor, putem admira in voie covorul de iarba ce ne insoteste, cit si nordwandul Morarului, ale carui Ace nu se ofera insa aici din cel mai favorabil unghi.
(In ce priveste ramura briului aflata la nord de Valea Bucsoiului, nu am reusit sa-i acord o explorare complexa demers ce nu va intirzia , absolut necesara descrierii unor locuri uneori mai incurcate decit se crede. Totodata, parcurgerea briului mult catre nord face necesara explorarea in amanunt a firelor Vaii Rele si poate chiar a vilcelelor aflate dincolo de acestea.)