Comunitate

Caută

Evenimente
Vă recomandăm
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Parteneri
Zitec - software outsourcing romania

Știrile Radio Cluj


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook

Ghid montan - Virful Picuiata

Bookmark and Share

Virful Picuiata

Vârful Picuiata (Munții Făgărașului)

Ică Giurgiu (muntiicarpati@rdslink.ro), Cristina Lazăr (București)

Cu 2437 m altitudine (potrivit hărții topografice L-35-86-A-d, ediția 1982), Vârful Picuiata - situat pe culmea din versantul drept geografic superior al Văii Vâlsanului - astupă perspectivele locale de-a lungul crestei pe care se înalță, atât dinspre nord cât și dinspre sud.

El este depășit de marcajul cruce roșie, ce vine dinspre sud, din localitatea Brădet (unde l-am văzut pe teren, vă spunem pe larg, mai jos), același semn turistic trebuind a fi regăsit și pe partea sud-estică a Lacului Vidraru (pe unde pașii nu ne-au mai purtat de câțiva ani). Semnele cruce roșie sunt aplicate în zona înaltă doar pe pietre, dar nu ne putem aștepta să le găsim ușor decât dacă vizibilitatea este perfectă și lipsesc zăpada sau gheața de pe sol. Până pe la 2000 m altitudine semnele cruce roșie vin de-a lungul unei frumoase, împădurite și lungi culmi montane (posibil de străbătut, integral sau parțial - funcție de noroaie, șleauri și căderi de pe versanți - și cu un autoturism Dacia), cale folosită de oamenii ce urcă spre stâne, din păcate puțin apreciată, încă, de turiști.

La nord de Vârful Picuiata semnele cruce roșie se duc spre căldarea glaciară de unde izvorăște Râul Vâlsan, apoi urcă în culmea de pe care se poate sui ușor până pe cel mai înalt pisc al țării, Moldoveanu (2544 metri). Acest traseu turistic marcat cu cruce roșie oferă, în special la nord de Vârful Picuiata, posibilitatea de a face joncțiuni și cu trasee marcate din vecinătate, toate trecând prin locuri superbe. Din zona Vârfului Picuiata și a vecinului său sudic - Piatra Tăiată, creasta Făgărașului se poate vedea de la Budislavu până la Gălășescu.

De remarcat că privirea poate cotrobăi în detaliu în special de-a lungul tronsonului de munți Piscu Negru - Mușeteica - Buda - monumentul Nerlinger (acesta din urmă aflat chiar pe creasta principală a masivului); eu, care am avut bucuria să străbat cele mai multe din cotloanele acestui perimetru, pot să vă spun că el apare de pe culmea Piatra Tăiată - Picuiata, din cauza inevitabilelor impurități din atmosferă, mult mai prăpăstios decât în realitate, iar marele Lac Buda pare să fie putenic înclinat către noi!

În revista Munții Carpați, nr. 8, 1998, Nae Popescu a propus articolul Coroană alpină suspendată, care dezvăluie caracteristici de atracție deosebite pe munții din jurul obârșiei Râului Vâlsan. Noi vom veni în continuare cu precizări la zi față de cele spuse acolo, date care ușurează orientarea în teren și ne permit să ne organizăm mai bine timpul.

Din Pitești intrăm pe drumul către Curtea de Argeș; după localitatea Merișani, se desprinde o șosea spre dreapta: Brădetu, 41 kilometri. Ajungem în Brădet, trecem de hotel și spital (cam aici este centrul așezării, înspre amontele ei) și imediat suntem la limita dinspre nord a localității, unde punem kilometrajul la zero (624 metri altitudine). Apar semnele turistice cruce roșie și punct roșu.

Spre dreapta, drum spre localitățile Gruiu și Nucșoara.

La kilometrul 0, 2, pe stânga geografic, perete înalt de zeci de metri, cu mixtura dezvăluită prin decupajul făcut de apa Vâlsanului. La kilometrul 8, 5, luncă largă, pensiunea agroturistică Cuibul Dorului, vile, clădiri în construcție. La km 9, ramificație spre stânga a drumului auto, marcată cu cruce roșie. Punctul roșu merge în amonte pe Valea Vâlsanului.

La km 14 începe Lacul de baraj Vâlsan, lung de aproximativ 0, 4 kilometri. La capătul lui dinspre amonte, lângă drum, mai este în picioare cantonul Alunu, 920 metri altitudine. La 500 de metri în amonte de cantonul Alunu, ramificație spre stânga: drum spre Vf. Oticu (1830 m), lung de 15 kilometri. Am urmat acest drum cu autoturismul, dar după 7, 7 km de la debutul său a trebuit să ne întoarcem, din cauza șleaurilor înnoroiate, mai adânci decât roata mașinii noastre.

Deci revenim pe firul Văii Vâlsan, la 14, 9 kilometri de amontele localității Brădet. Spre amonte, punctul roșu dispare. Mai avansăm cu mașina până la kilometrul 28, 5, la 1380 metri altitudine, unde suntem nevoiți să abandonăm vehicolul pentru că se trăgeau bușteni mari pe drum. Cu rucsacii în spate, am făcut încă 55 minute până la capătul drumului forestier, la 1530 metri altitudine (am mai parcurs aproximativ 3-4 kilometri).

Drumul forestier se termină chiar pe malul Vâlsanului, peste care noi am găsit puntea montată de ciobani. Apa aici nu este totuși prea adâncă și repede, deci dacă puntea va lipsi nu sunt probleme deosebite pentru a ajunge pe celălalt mal. Aproximativ perpendicular pe direcția Vâlsanului vine aici un mic afluent, pe care suim cam 15 metri altitudine relativă față de Vâlsan. Spre dreapta, amonte, afluentul vine pe un drum pe care îl urmăm. Aceasta este calea de a pătrunde tot mai bine pe poteca ciobănească largă, ce urcă plăcut și ne scoate, după aproximativ 2œ ore la o stână situată la 1920-1930 metri, la vest de Culmea Jepii de Sus, într-o pitorească căldare glaciară. Izvor bogat aproape de stână, perspective frumoase spre partea înaltă a versantului stâng geografic al Vâlsanului.

Repet, este stână (adică aici se desfășoară întreg procesul de prelucrare al laptelui de oaie) și nu bordei ciobănesc (locul unde ciobanii vin cu oi fără lapte sau berbeci). Din câte cunosc despre munții noștri este stâna aflată la cea mai mare înălțime din Carpați; se află în stare bună. Are trei încăperi și pe lavițe încap 6 persoane. Până aproape de stână coboară și o ramificație din drumul auto de pe culmea marcată cu semnul turistic cruce roșie.

La nord-vest de stână, într-o căldărușă înjnepenită, se află un mic lac, vizibil mai ușor dinspre înălțimi. De la stână ne orientăm să ieșim spre culmea principală și nu sunt probleme să găsim un drum care să ne convină. După circa 60 minute de la stână sosim la aproximativ 2200 metri, pe culme, având spre stânga noastră, mai jos de noi, drumul auto. Se deschide panoramă spre Vârfurile Ciortea (la stânga) și Lespezi - Negoiu. Apar semnele cruce roșie, aplicate pe pietre. Ne orientăm spre nord, pe culmea paralelă cu Valea Vâlsanului; vom avea de urcat, dar și de coborât, pe plaiuri alpine, apoi peste vârfuri și de-a lungul unor spinări înguste și stâncoase. Până pe Vârful Picuiata facem în jur de 1œ - 2 ore.

Spre dreapta noastră se deschid mai multe căldări glaciare, diverse ca formă și denivelări. Pe partea stângă a culmii, cum avansăm către nord, versanții nu prezintă urme glaciare ample.

La aproximativ 2300 metri altitudine, la sud-est de Vârful Piatra Tăiată (2395 m), la obârșia unei căldări glaciare, o depresiune formată de greutatea zăpezii găzduiește un lac temporar. Mai către nord, tot la 2300 metri altitudine, cam la jumătatea drumului dintre Vârfurile Piatra Tăiată și Picuiata, spre est, pe un prag glaciar este un lac cu contur de triunghi echilateral, având latura de 10 metri, între borduri de piatră.

După ce trecem de Picuiata, coborâm puternic și mai avem cam 45 de minute până în căldarea de la obârșia Vâlsanului, acolo unde izvoarele se află cam la 2240 metri altitudine. Lacul Vâlsan era complet secat. Pe 30 iulie 2005, venind dispre Valea Rea, de pe Vârful Scărișoara Mare (2489 m) îl văzusem cu apă și în jurul lui mai numărasem încă nouă oglinzi de apă, dintre care una ceva mai mică decât lacul principal. Acum, doar la nord-est de lacul secat se afla o oglindă cu suprafață de luat în considerare...

Harta care însoțește acest material are la bază un desen realizat de Dănuț Călin și Ică Giurgiu, la începutul anului 2005; au fost aduse apoi completări, tot în 2005, de Ică Giurgiu și Cristina Lazăr.

Autor: Ică Giurgiu, Cristina Lazar
Înscris de: Ică Vasile Giurgiu
Vizualizări: 12374, Ultima actualizare: Joi, 13 Oct 2005



Legaturi cu Ghidul Montan:
Muntii FAGARASULUI  


O poză:
Custura, înscrisă de Dan Izvoreanu
Custura Saratii sau ce ne astepta... 21 iulie 2007, tura pe Negoiu.

Un articol: [N-am găsit]

Un traseu:
Piatra Prinzului-Strunga Ciobanului-Portita Caltunului (Negoiului)

 

Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii