Comunitate

Caută

Evenimente
Vă recomandăm
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Parteneri
Zitec - software outsourcing romania

Emisiunea Sport Extrem la Radio București


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook

Parapanta

Bookmark and Share
"Odată ce ai gustat plăcerea zborului, întodeauna vei păși pe pământ cu ochii îndreptați către cer, acolo unde ai fost și unde întodeauna vei dori să te întorci." - Leonardo da Vinci

Cele mai recente articole - Toate articolele (1)

Cu toții am privit cerul. Cu toții ne-am visat acolo unde păsările zboară. Toți le-am invidiat. Cu toții ne-am visat măcar odata că zburăm spre albastrul cerului propulsați doar de puterea și priceperea noastră și de vânt. Cu toții, copii fiind, le-am făcut cu mâna elicopterelor sau avioanelor. Sunt convins că mulți am cântat măcar odată: “Avion cu motor”.

Întotdeauna omul a visat să zboare și a privit cu jind și speranță nemărginită spre acea zi: – Era o zi însorită, vântul adia pe pantă în sus și îmi umfla voalura și părul. Tricoul și pantalonii tremurau pe mine cum tremură cârpele aruncate pe scheletul de lemn al unei sperietoare de ciori în apropierea furtunii. Fire de sudoare reci îmi brăzdau fața oprindu-se pe tricou. Nu îmi era cald si nici frig, probabil puțin frică. Seleta grea din cârcă, făcea gravitația imposibil de ignorat, tăcută și apăsătoare [cam ca și prostia într-o secție de votare de la țară pe la 9 dimineața]. Casca neagră îmi strângea capul îngustându-mi orizontul. Mușchii feței erau încleștați într-o încordare care îmi afișa o grimasa de spartan. Aproape absent, din cauza emoției, îl priveam pe Cornel care îmi lega chingile de seleta atât de aproape de corpul meu că îmi făcea pulsul auzit la fiecare legătoare. Eram pregătit. Cornel se îndepărtează pentru a imortaliza momentul cu aparatul de filmat. În stația atârnată pe legătoarea stângă a brațului auzeam vocea prietenului meu Gigi care făcea probe în buza pantei, cu o voce atât de calmă încât aproape îmi spunea: fi calm totul o să fie bine. Prind chinga stângă aproape de suspante și mi-o dau peste cap cu stângăcia cu care un copil de clasa întâi trasează primul bastonas. M-am întors cu fața spre parapantă. Îmi iau în mâini suspantele bordului de atac, A-urile cum m-a învățat Gigi că se numesc, și le ridic puțin pentru ca vântul să patrundă în fagurii parapantei. Aproape nu disting Phoenixul albastru, proeminent de pe voalura albă. Aud vocea lui Gigi în stație: “ – Gonflează! ” Trag de A-uri și din șolduri aproape neprezent psihic, ridic puțin parapanta, dar emoția mă copleșește. O las să cadă neputincios. Bogdan mă ajută să rearanjez voalura. Din nou vocea lui Gigi în stație: Hai! Gonfleaz! De data asta, trag mai cu putere și reusesc să o ridic. Totul se întamplă într-o clipă care durează o veșnicie. Mă întorc cu fața spre pantă cu gândul la indicațiile prietenului meu date cu 10 minute înainte: ridici aripa și vi cu ea gonflată spre mine încet, cu mâinile (ocupate cu comenzile parapantei) sus; când îți zic eu, sprintezi. Pornesc. Se aude vocea lui Gigi: “ Pieptul în față! Pieptul în față! Sus mâinile! Hai! Hai! Poți să sprintezi acuma. ” Eu, cam cu prezența pe care o ai în vis ascult mecanic indicațiile lui. Sprintez și vântul mă smulge de pe pământ. Am decolat, sunt în aer. Sunt liber! Senzația de aievea de mai devreme dispare cam cum dispare intunericul la apăsarea întrerupătorului de la bec. Aud în continuare, de data asta șters de vâjâitul aerului care îmi umplea aripa, vocea prietenului meu: Sus mâinile și intră în seletă. Privesc în jos. Nu sunt mai mult de cincizeci de metri pâna la sol dar e minunat. Sunt deasupra lui. Deasupra tuturor. O pasare zboară pe sub mine. Îmi zic cuprins de statisfacție vădită: Hehe, sunt deasupra ta! Gândul îmi e întrerupt din nou de vocea lui Gigi: “ Stânga, Stânga…Stânga. (Trag de comanda din stânga. Am virat)… Înainte de aterizare frânezi puternic.”

Pe măsură ce se apropia pământul, începeam să îmi aud din nou pulsul. Pe față, transpirația rece se face simțita. Aparent întru din nou în transă. Creierul secretă puternic adrenalină. Mă apropii de Terra. Dar nu am puterea mentală să îl ascult pe Gigi și franez ușor. Aripa capătă portanță și mă ridică un metru. Pulsul crește. Creierul pompează din nou adrenalină și îmi dă luciditate. Mă apropii iarăși de sol, am un metru înălțime. Prind curaj și putere și frânez puternic iar aripa strunită ca un cal dresat se oprește ușor. Pășesc pe pământ lin, cam cum pășești de pe o scară. Am aterizat. Mai fac trei pași și aripa cade în spatele meu încet. Ridic mâinile și urlu: Am zburat! Iiiihaaa. Orice emoție dispare iar fericirea, multumirea și împlinirea îsi fac loc vertiginos.

E cel mai frumos, plăcut și satisfăcător moment. Zilele ce au urmat am povestit trăirea tuturor, chiar și celor pe care nu ii agreez. Nici un alt sentiment față de  o altă ființa nu a mai contat. Nici o supărare și nici o frustrare nu își mai are loc în sufletul meu.

Trăiesc pentru a zbura!                          

                                                       -Cucerzan Silviu, Cluj-Napoca-

                                                                http://www.skyfly.ro

Autor: gigi sunt
Înscris de: gigi sunt
Vizualizări: 9287, Ultima actualizare: Vineri, 4 Dec 2009