Comunitate

Cauta

Evenimente
Va recomandam
Marathon Piatra Craiului



Marathon 7500



Bike marathon 4 Mountains



Cazare Predeal

cazare


Cazare, Pensiuni, Hoteluri

Parteneri
Zitec - software outsourcing romania

Stirile Radio Cluj


Alpinet on TwitterAlpinet on Facebook

Parapanta

Bookmark and Share
"Odata ce ai gustat placerea zborului, intodeauna vei pasi pe pamant cu ochii indreptati catre cer, acolo unde ai fost si unde intodeauna vei dori sa te intorci." - Leonardo da Vinci

Cele mai recente articole - Toate articolele (1)

Cu totii am privit cerul. Cu totii ne-am visat acolo unde pasarile zboara. Toti le-am invidiat. Cu totii ne-am visat macar odata ca zburam spre albastrul cerului propulsati doar de puterea si priceperea noastra si de vant. Cu totii, copii fiind, le-am facut cu mana elicopterelor sau avioanelor. Sunt convins ca multi am cantat macar odata: “Avion cu motor”.

Intotdeauna omul a visat sa zboare si a privit cu jind si speranta nemarginita spre acea zi: – Era o zi insorita, vantul adia pe panta in sus si imi umfla voalura si parul. Tricoul si pantalonii tremurau pe mine cum tremura carpele aruncate pe scheletul de lemn al unei sperietoare de ciori in apropierea furtunii. Fire de sudoare reci imi brazdau fata oprindu-se pe tricou. Nu imi era cald si nici frig, probabil putin frica. Seleta grea din carca, facea gravitatia imposibil de ignorat, tacuta si apasatoare [cam ca si prostia intr-o sectie de votare de la tara pe la 9 dimineata]. Casca neagra imi strangea capul ingustandu-mi orizontul. Muschii fetei erau inclestati intr-o incordare care imi afisa o grimasa de spartan. Aproape absent, din cauza emotiei, il priveam pe Cornel care imi lega chingile de seleta atat de aproape de corpul meu ca imi facea pulsul auzit la fiecare legatoare. Eram pregatit. Cornel se indeparteaza pentru a imortaliza momentul cu aparatul de filmat. In statia atarnata pe legatoarea stanga a bratului auzeam vocea prietenului meu Gigi care facea probe in buza pantei, cu o voce atat de calma incat aproape imi spunea: fi calm totul o sa fie bine. Prind chinga stanga aproape de suspante si mi-o dau peste cap cu stangacia cu care un copil de clasa intai traseaza primul bastonas. M-am intors cu fata spre parapanta. Imi iau in maini suspantele bordului de atac, A-urile cum m-a invatat Gigi ca se numesc, si le ridic putin pentru ca vantul sa patrunda in fagurii parapantei. Aproape nu disting Phoenixul albastru, proeminent de pe voalura alba. Aud vocea lui Gigi in statie: “ – Gonfleaza! ” Trag de A-uri si din solduri aproape neprezent psihic, ridic putin parapanta, dar emotia ma copleseste. O las sa cada neputincios. Bogdan ma ajuta sa rearanjez voalura. Din nou vocea lui Gigi in statie: Hai! Gonfleaz! De data asta, trag mai cu putere si reusesc sa o ridic. Totul se intampla intr-o clipa care dureaza o vesnicie. Ma intorc cu fata spre panta cu gandul la indicatiile prietenului meu date cu 10 minute inainte: ridici aripa si vi cu ea gonflata spre mine incet, cu mainile (ocupate cu comenzile parapantei) sus; cand iti zic eu, sprintezi. Pornesc. Se aude vocea lui Gigi: “ Pieptul in fata! Pieptul in fata! Sus mainile! Hai! Hai! Poti sa sprintezi acuma. ” Eu, cam cu prezenta pe care o ai in vis ascult mecanic indicatiile lui. Sprintez si vantul ma smulge de pe pamant. Am decolat, sunt in aer. Sunt liber! Senzatia de aievea de mai devreme dispare cam cum dispare intunericul la apasarea intrerupatorului de la bec. Aud in continuare, de data asta sters de vajaitul aerului care imi umplea aripa, vocea prietenului meu: Sus mainile si intra in seleta. Privesc in jos. Nu sunt mai mult de cincizeci de metri pana la sol dar e minunat. Sunt deasupra lui. Deasupra tuturor. O pasare zboara pe sub mine. Imi zic cuprins de statisfactie vadita: Hehe, sunt deasupra ta! Gandul imi e intrerupt din nou de vocea lui Gigi: “ Stanga, Stanga…Stanga. (Trag de comanda din stanga. Am virat)… Inainte de aterizare franezi puternic.”

Pe masura ce se apropia pamantul, incepeam sa imi aud din nou pulsul. Pe fata, transpiratia rece se face simtita. Aparent intru din nou in transa. Creierul secreta puternic adrenalina. Ma apropii de Terra. Dar nu am puterea mentala sa il ascult pe Gigi si franez usor. Aripa capata portanta si ma ridica un metru. Pulsul creste. Creierul pompeaza din nou adrenalina si imi da luciditate. Ma apropii iarasi de sol, am un metru inaltime. Prind curaj si putere si franez puternic iar aripa strunita ca un cal dresat se opreste usor. Pasesc pe pamant lin, cam cum pasesti de pe o scara. Am aterizat. Mai fac trei pasi si aripa cade in spatele meu incet. Ridic mainile si urlu: Am zburat! Iiiihaaa. Orice emotie dispare iar fericirea, multumirea si implinirea isi fac loc vertiginos.

E cel mai frumos, placut si satisfacator moment. Zilele ce au urmat am povestit trairea tuturor, chiar si celor pe care nu ii agreez. Nici un alt sentiment fata de  o alta fiinta nu a mai contat. Nici o suparare si nici o frustrare nu isi mai are loc in sufletul meu.

Traiesc pentru a zbura!                          

                                                       -Cucerzan Silviu, Cluj-Napoca-

                                                                http://www.skyfly.ro

Autor: gigi sunt
Inscris de: gigi sunt
Vizualizari: 9746, Ultima actualizare: Vineri, 4 Dec 2009