ANEAZA(-toarea oilor). Vorbim despre toponime de "primă mână" preluate de acum peste 70 de ani, când configuraţia terenului era cu totul alta.
Numele de "aşezătoarea oilor" a fost dat de o 'contabilă', "specializată" în cartografiere şi mai trist, editoare a unei hărţi turistice a zonei. Şi fiindcă "meseria e brăţară de aur", aşa cum a învârtit cifrele prin conturi la fel a răsucit altitudinile şi toponimele pe hartă. Iar subsemnata, "Gică-contra" ca-ntotdeauna a planificat o tură, două, trei împreună cu "scop de tragere de limbă". Aşa am aflat că domnia ei a intrat în posesia unor notiţe originale de-ale dr.-ului Iacomi, ocazie cu care a citit prima oară "Aneaza(toarea) oilor" şi pentru că "ceva nu-i suna bine (probabil), a dat cu lama şi a scris cu pixul (cu tupeu, pe bune!) "Aşezătoarea oilor" - de parcă oile se aşezau toate frumos pe stânca din stânga ori se aliniau la comandă toate şi încăpeau pe brâna de mai jos.
Ce nu a luat dânsa în considerare a fost graiul viul muntean, moldovenesc. Mi-ar place să aud azi ciobanii stând la taclale...
"- Şi faşi, badi?
- Iaca, amu ghini fac. Mă hodinesc oliacă, cî m-o omorât holera aiasta di chietroaie cân' m-am suit la dial, că m-am turnat de la nimaş şî iaca m-o prins aneaza pi drum şi pân' disarî mai am cali di umblat pân' acasî..."

ANEAZA(-toarea oilor) este (din punctul meu de vedere) un loc situat în partea de sud a Ceahlăului, între Poiana Văratic şi Turnul lui Budu, diametral opusă cu Stâna Bourie şi într-o oarecare (teribil de bună) legatură cu Drumul Ţuţuienilor (păstori veniţi din părţile Ardealului şi ale Transilvaniei) acelaşi ce trece pe 'deasupra' prăpăstiilor din Fundul Ghedeon, în stânga Clăilor lui Miron, exact cam pe unde este în această imagine pădurea (centru foto spre dreapta) sau mai bine zis, linia vârfurilor brazilor ce au în fundal Turnul lui Budu. Aneazătoare are la bază cuvântul AMIAZĂ, spus în grai viu moldovenesc anează, perioadă a zilei în care ciobanii aveau să ajungă în acest loc după un traseu anume stabilit şi parcurs de ei, ori pentru un popas ori pentru adăpat într-un loc numit "la troci" şi tot de ei amenajat.

Ei, oierii, aveau de mers prin hoancă - o adâncitură în formă de vale mică, cu maluri înalte şi drepte, între două versante abrupte, căutau bălătaiele, locuri bogate în ierburi, pe culmi mai netede sau pe coaste mai domoale sau cătau un loc corhos numai bun ptr. stână, căci ploile când vin mari spală noroiul... Se întorceau de la haşcă, loc bun de fânaţ, şi umblau prin hobaie, acele văi numai bune ptr. păşunatul oilor şi pe hăţaş, aveau grijă la medve, locurile cu bârloguri şi fiare din pădurea sălbatică... Aveau de făcut curat în strungă, la nimăt şi în comarnic, trebuiau s-ajungă la stăiună, acele locuri cu iarbă grasă şi plăcută oilor... Să se întoarcă la răscol, unde an de an se adunau oile coborâte de la munte şi unde veneau stăpânii lor să le recunoască după semnele făcute pe urechi, să plătească obligaţiunile ptr. fânaţ şi să le ia acasă....
Şi câte altele mai aveau oierii de-altădat' de făcut...
Şi toate aiastea până la anează...

Pe mine-n schimb m-a prins până şi miezul nopţii... Scuze pentru lungimea poveştii... S-aveţi somnicul lin!

Corect Daniela. Corect.
Initial exista si varianta "Aniazatura" (cu n muiat) si care denumea un loc cu rol similar cu cel al unei "Pietre a Prinzului" din alte masive. Ce rol are/avea o Piatra a Prinzului - asta este alta poveste.

Pe de alta parte iti faci iluzii ca ai putea sa il indrepti pe autor din masiva sa aplecare catre "povesti", toponomii inventate si alte asemenea denumiri pe care daca nu le stie le "propune" - considerate drept "licente poetice" si asta daca e "prins asupra faptului".
Ma si mir ca a gasit si a scris corect denumirea locului si. mai mult ma mir, s-a abtinut sa-si "aduca (,) contributia".
La rindul meu m-am abtinut sa comentez la ce a denumit prin Macin, desi naravul il tine bine. Cam ca la "Acul Alb" din Ceahlau, si asta alta poveste.
Vorba lui Toma Caragiu: "uite ca-i merge!'.
Este unul dintre cei care "defriseaza" toponimia muntilor. Acelasi rau, poate, ca si defrisarea padurilor.

Foarte faine fotografiile Paul, mai ales acelea din cetatea indragostitilor! Greu de ajuns in inima lor?

Interesanta explicatie, Daniela, destul de real ce spui pentru ca am auzit si eu de atatea ori cuvantul aniaza de la bunici si de la tarani. Bun, atunci care este aniezatoarea oilor, daca nu-i in nici una dintre fotografiile lui Paul?

Si al doilea lucru(profit ca nelamurire, desi cunosc o parte din nelamurire): drumul Tutuienilor de unde venea pe unde trecea si unde se ducea sau unde se oprea?

domnule Loghin:
-muntele il invata pe om sa fie mai bun, mai tolerant, mai putin orgolios, mai modest, altfel degeaba ii ramane in suflet, eu asa l-am inteles si l-am priceput; fiecare fotografie poate fi o poveste, o poezie mai ales daca e facuta in Ceahlau numai ca uneori mai trebuie si cu inima sa le vezi, nu numai cu mintea, ci cu inima usoara;
-dupa capul meu prost au loc sub cer toate, si poeziile si povestile si toponimele; insa nu am auzit ca cineva sa aiba monopol asupra toponimelor si din pozele lui Paul am vazut ca el respecta destul de mult cele amintite in cartile si schitele doctorului Iacomi si cele confirmate de cativa oameni din partea locului.
- daca le stiti sau le cunoasteti de ce nu le evidentiati si le lamuriti? Fotografii, descrieri, argumentari, fiecare jghebulet in parte, fiecare brana, fiecare colt de stanca, fiecare horn, ar fi foarte util sa le identificati sau sa aduceti argumente in favoarea sau defavoarea unui toponim;de exemplu pe mine m-ar interesa foarte, foarte mult identificarea pesterilor/grotelor lui Ghedeon, Vucol si Gherman; dobandind vei darui!
-citind cartile celor doi trecuti la Domnul (dr Iacomi si pr Matasa) toponimele nu apar din poeziile si din povestile populare, din inima celor care au trecut, au stat si au iubit muntele?

domnule Birliba:
- am renuntat acum mai multa vreme sa propun poze. Primele patru incercari au fost de tipul: "nu sunt... pentru proiectul Alpinet". Am renuntat.
Nu inseamna ca in turele mele nu fac poze. Ca oricine. Cu ce va ajuta sa le postez si eu, btw? Eu le consider personale iar nu publice.

- am mai spus-o: nu sunt nici incrincenat nici orgolios nici cum vreti sa imi mai spuneti. Iar pe munte am chiar inima usoara, dupa expresia dvs. Plus ca imi este partial si "meserie" umblatul pe munte.
Dar dinsul ca persoana ma amuza pentru ca stiu de fapt ce diferenta este intre ce este si ce vrea sa para si sa arate altora ca e (pe Alpinet).
Pe linga asta, pur si simplu nu imi place diletantismul agresiv ca al dlui PA in bucatica aceea de chestiuni care se refera la munte: toponimia.

Iar lucrurile sunt mult mai simple: suntem pe partea Alpinet in care se posteaza poze. Hai sa fie vorba de poze!
Ai ceva de spus la acea poza (detalii, locatie etc.) si este ceva public, poate ar fi bine sa vezi daca e si adevarat ce spui.
Daca nu ai ceva de spus, poate mai bine faci poezii in cadru intim sau in alta parte a site-ului sau, si mai bine, pe blog-ul personal.
Ar fi fost toate bune si frumoase daca s-ar fi intimplat astfel. De ce imi reprosati orgoliul? Mie?

- "nu le evidentiez si nu le lamuresc" ce spuneti dvs.. AM facut-o, daca observati, chiar la aceasta poza. Nu detaliez pentru ca exista persoane care-si trec sub nume propriu realizarile altora. Si astfel ati aflat de ce nu il "sufar" pe dl. PA - strict in aceasta bucatica de domeniu.

- multumesc pentru ultima intrebare, daca imi este adresata mie. Raspunsul este, dupa parerea mea, invers: poeziile si povestile folosesc, cel putin ca si pretext/subiect/obiect, toponimele. Simpla chestiune de memotehnica, daca vreti.
Aceste toponime nu au aparut nici pentru ca sa fie subiect de poezii/povesti, legende, istorisiri sau alte insailari, dar nici sa fie modificate din nestiinta sau orgoliu ci din simple, clare si pure necesitati practice: repere, detalii de proprietati, date pentru ocupatiile celor de acolo.

- ce respecta si ce nu dl. PA observ ca stiti mai bine.
Tare mult i-ar place sa nu-l contrazica nimeni. Pina nu a pus mina sa mai si citeasca dadea in balarii crunte. Nici nu stia de dr. Iacomi atunci cind s-a apucat sa tot denumeasca prin Ceahlau. Tot din astfel de discutii a aflat.

Pe de alta parte, tot dintr-o astfel de discutie am vazut ca "suge informatii" si si le "trece in cont".
De aceea eu unul nu ii ofer bibliografie alternativa. De exemplu, dr. Iacomi nu este singura sursa. Este insa poate cea mai buna.

- poate ca este un bun partener de calatorii, desi, repet public, l-am vazut "la lucru" eu insumi. Eu insa mi-am format o convingere care nu mai este usor de zdruncinat, in ceea ce-l priveste. SI poate cea mai buna definitie si-a dat-o singur: "buturuga la cap" - dupa o poza de zile mari.
Si mai are un obicei - cindva urit acum insa folositor: piraste.

- poate ca toponomele nu se refera la TOATE stincile, jgheaburile, ulucele, hornurile si alte cele. Desi... poate n-aveti idee cite sunt! Eu unul am in colectie cam 10.000. De la altii. Si mai sunt si cele in maghiara, de exemplu.
Eu trebuie sa aduc argumente, sa conving ca un loc se numeste asa si nu altfel? SI pe cine sa combat? Pe PA? Dar de ce nu afla dinsul mai intii cum stau lucrurile si poate ne scuteste de inventiile proprii?
Exagerind foarte mult si un pic deplasat, eu ar trebui sa aduc argumentele ca Bucurestiul se numeste Bucuresti iar nu Budapesta?

Nu va cunosc ca persoana si nici nu stiu daca sunteti orgolios sau nu, nici nu e treaba mea, insa orgoliul acestor toponime (discutia) ramane indiferent cum ar fi.

Incerc sa inteleg dar nu reusesc in totalitate. Sunt de acord ca ele erau ca repere, dar dincolo de repere nu vedeti undeva si sufletul acestor toponime? Din suflet cu suflet ele au izvorat. Eu asta am vrut sa spun.

Corect, poate nu am idee cate sunt si imi dau seama ca orice coltisor poate avea cate un nume, orice culme, orice batca, orice chica, sau orice polita. Dar si o piatra are poezia ei, pe care poti sa o descoperi si sa o impartasesti si altora.

A impartasi nu inseamna a neaparat a combate. Doband veti darui. Va doresc sa daruiti macar pe atat cat ati dobandit.

Restul discutiei mi se pare o mica barfa la care sincer nu vreau sa particip.

O buna parte din toponime nu sunt la origine romanesti. Inclusiv Ceahlau. Sentimental si sufleteste vorbind, s-ar putea sa fiti deziluzionat de asta, dar nu cred ca are importanta.
In rest pot fi de acord cu dvs. si in ceea ce priveste poezia acestora si izvorul sufletesc din care au aparut. Atunci tocmai de aceea trebuie respectate asa cum sunt iar nu "inlocuite" cu inventii proprii. Exact asta e parerea mea in privinta acelui neavenit.
Daca doriti sa considerati asa ceva birfa, birfa sa fie! Daca doriti sa considerati orgoliu, orgoliu sa fie!
Ture cit de bune doriti sa fie!

Nu am cum sa fiu deziluzionat pentru ca sunt constient ca fiecare loc isi are istoria lui si asa m-o invatat tatal meu, sa respect istoria.
Timpul le va intelege si ne va ajuta sa le intelegem pe toate. Nu vreau decat intelegere, inima usoara si multa pace mai ales intre oamenii muntelui.
Va multumesc pentru rabdare.

Claudiu, Anezătoarea Oilor este stânca din stânga iar Acul alb este sus în dreapta
Se identifică uşor din schiţele dr. Iacomi.
Cât despre Turnul lui Butu nu este mai greu decât ce ai căţărat astă toamnă pe Poliţe.

Paul, înţeleg că explicaţia ta îi este adresată NUMAI lui Claudiu. (Aşa-mi trebe dacă spun poveşti de adormit copiii-n miez de noapte. În fond, orice copil normal doarme la ora aia - dacă nu-l macină colicii).
Ca atare, cine n-are schiţe, să-şi cumpere!

Dacă n-ai schiţe te duci la Şezătoare
http://alpinet.org/main/foto/showfoto_ro_item_24863_position__display_comm.html

Nu, mulţumesc! Dacă pe voi am reuşit să vă mai contrazic (,) că Bistra Mică nu-i Bistra Mică şi că Bistra Mare nu există, cu Cosmin n-am nicio şansă şi nici încredere (în...) nu mai am de când m-am dus cu gâtu-n jos pe-o râpă la vale şi mi-am folosit cotul stâng pe post de piolet. (Asta pentru că tot veni vorba de bârfe, care-s muuult mai importante decât toponimele).

Cunosc panorama şi culmea, am şi schiţa. Acul tăul alb are un nume: "Stogul Alb".

@Daniela: Omul n-a priceput ca exista o anumita ordine si in aceasta toponimie.
Astfel, exista "negoi" in foarte multe masive. Au un rol si un sens.
Numai denumirile de "om" pot forma o lunga lista. Si acestea au sensuri clare.

Exista "stoguri" de asemenea in destule masive. Ca si "pietre ale prinzului" si alte asemenea.
Nu poti sa spui "ac" unui "stog" si reciproc. Iar "ac" (nu de albina) este de origine culta, deci eventual un supranume dat de cunoscatori tot atit de buni. Si aceste topinime (ac vs. stog) au functii, sensuri si "izvoare sufletesti" cu totul altele.
Ca si "pietrele late" (ca in Ceahlau), chiar si apelativul de cleantz.

Apoi "piatra sura" este un determinativ limpede care nu poate contine, ab initio, denumiri "poetice". Altfel s-ar fi numit "piatra alba" (sau, ca in Ciucas, "pietrele albe"), iar nu "piatra sura". Eh! la astfel de subtilitati nu marsheaza.

Pe scurt, omul are acces limitat la surse limitate de informatii si date. Si atit. Si uneori descopera ca sursele lui sunt doar citeva dintre altele si, cu o singura exceptie, nu sunt de prima mina.
Ei da! da' mai trebuie sa si "muncesti" la asta: sa cauti, sa compari, sa ai discernamint, sa nu te fure sentimentalismul etc. De ce sa nu iei atunci de-a gata?! Mai torni pe linga si o poezioara si sosul e pregatit!
Mai si cere povesti de la altii, mai nou. I-o fi secat izvorul...

Mulţumesc, Dan. Aşa e, sunt multe pietre late în Ceahlău cum sunt şi întrebările de ce una-i sură şi nu albă şi uneori sau pe moment nu poţi nici să răspunzi. Lumea toponimele e foarte fascinantă şi adesea cu greu poţi să o înţelegi, să o pătrunzi şi s-o domini. Spun asta din proprie experienţă. Cea mai mare piedică este obţinerea informaţiilor corecte. Aşa cum ei "m-au trimis să mă mărit ca să pot urca pe munte", alţii m-au trimis la cratiţă că "asta nu-i treabă de femeie!". E mult de muncă, da, îţi trebuie un aparat bun atârnat la gât, o "legitimaţie", sunt necesare referinţele şi ai nevoie de prestanţă... şi de ce nu,
şi de un dram de noroc.

Hai mai bine sa ne uitam la poze! Unele sunt chiar fotografii.
Toponimia inseamna doar ceva. Muntele inseamna mult mai mult.

Este şi Stogul Alb dar în stânga Turnului Crucii
Nu ştiu dacă se vede de aici.

Exact ce spuneam in poza precedenta la care am scris inainte sa o vad pe aceasta si comentariile aferente

Am luat la rând toate ediţiile post mortem, Paul. In cea din 2000 - după care au fost puse şi denumirile din trimiterea ta - scrie Acul alb, figura 6, pagina 49. Am suprapus imaginile: schiţa dr. pe calc cu figura 6 din Ghid. Pe calc scrie cu tuş negru Stogul Alb.

Dacă Acul Alb e Turnul Stancăi
Atunci sunt greşite ambele schiţe
Ei, la asta nu te-ai gândit.

Turnul Stancăi e Turnul Stancăi. În schiţa pe calc - suprapusă peste figura 6 din carte - Stocul Alb e Acul Alb. Gândesc multilateral. Dar nu mai contează.

„Cocoşul e un egoist; viaţa de familie nu-i place. După bătaie şi împerechere se întoarce în domeniul său şi lasă în seama găinii grija creşterii puilor.”
I. Simionescu, Fauna României

8 Sep

Din povestirile unui vânător:
„Dl. R. ridică arma şi trage în mijlocul strofei cucoşului, o dată, de două ori. Cucoşul
cântă înainte. Termină o strofă, începe alta, o termină şi pe aceasta... în vreme ce dl. R. se scotocea grăbit prin buzunare după cartuşe; să-şi încarce arma din nou. Pe când se grăbea să găsească cartuşele, spre mirarea noastră mare, deodată cocoşul tace şi se rostogoleşte la pământ prin cetini la vale. Împuşcătura mortală nu a fost in stare să-l trezească din lumea lui de visuri; şi-a irosit ultimele puteri ca să-şi continue cântecul; a murit fără să simtă groaza morţii”
Un caz şi mai curios:
„Cocoşul cade rănit fără să moară. După ce paznicul îl prinde cu greu, îl aduce acasă fără să-l omoare, cum cere datina vânătorească. În tot drumul până acasă, şi apoi acolo în mijlocul nostru, care priveam ca la o minune, cocoşul cânta strofa lui de dragoste, pare că era în crucea bradului şi nu în braţele paznicului.”
(I. Simionescu, Fauna României)

8 Sep

Puţin mai înainte şi-a luat zborul greoi printre vârfurile de brazi
O pasăre mare neagră. Nu părea să fie şoim şi nici bufniţă.
Pana seamănă cu cele din coada cocoşului de munte.

8 Sep

Citez din acelaşi ghid al doctorului Iacomi la pagina 49:
“Dincolo de Jgheabul Sihastru, împung cerul
trei ţancuri înfrăţite pe un postament de stânci
ca de cetate – Altarul.”
Şi încă la pagina 65:
„... să arunci o privire spre srtânga în Jgheabul Mare al Sihastrului, cu cele trei turnuri aşezate pe o temelie încinsă de jnepeni Castelul iar în firul văii, creasta ascuţită a Stogului lui Albu.”
Pe schiţe apare denumirea de Altarul nu Piatra Altarului
Şi nu le-am denumit noi. Ce te face să crezi că tu deţii adevărul?

30 Aug

Cezar să ştii că nu m-am gândit la asta
Şi tragedia s-a-ntâmplat, o zi nefastă.
Cineva a luat o bucată bună din Ceahlău
Şi uite unde am găsit-o, hăt aproape de Rarău:
http://alpinet.org/main/foto/showfoto_ro_t_brazii_item_100769_gal_0_vot_0.html
Noroc că am recunoscut brazii înainte să-i taie
Se pare că înlocuitorul meu a plecat şi el.
Acuma ce să fac?:-P

26 Aug

Dacă Acul Alb e Turnul Stancăi
Atunci sunt greşite ambele schiţe
Ei, la asta nu te-ai gândit.

4 Iun

Între prea târziu şi prea devreme
Să fie clipa ce dureaz-o veşnicie?
Dar ce desparte lumina de-ntuneric
E teama sau curajul prins în cleme?
Furtuni mi-au răvăşit frumosul dat
Şi tot ce-i sus e-acuma scufundat
Ei, dar unde-i veşnicia de-altădat’?

1 Iun

Ai lăsat garda jos, când
Te-ai căţărat pe portativ
Cântând, ca o notă aparte
La superlativ.

1 Iun

Este şi Stogul Alb dar în stânga Turnului Crucii
Nu ştiu dacă se vede de aici.

27 Mai

Dacă n-ai schiţe te duci la Şezătoare:-P
http://alpinet.org/main/foto/showfoto_ro_item_24863_position__display_comm.html

27 Mai

Într-o noapte am visat că nu mai pot să alerg
Ce coşmar...

27 Mai

Claudiu, Anezătoarea Oilor este stânca din stânga iar Acul alb este sus în dreapta
Se identifică uşor din schiţele dr. Iacomi.
Cât despre Turnul lui Butu nu este mai greu decât ce ai căţărat astă toamnă pe Poliţe.

27 Mai

pagina 94 tot din dr. Iacomi
“Spre sud, platoul Ocolaşului Mic este străjuit de Turnul lui Butu şi Ana (denumiri vechi, modificate de localnici, care spun când Budu când Budei), la care se poate trece însă printre colţurile de stâncă din Trecătoarea Urşilor.“

27 Mai

Daniela să fie Gardul Stănilelor chiar un gard?
După tine stânca n-are nume, nu-i aşa?
Citesc din Dr. Iacomi
Ceahlăul – ghid turistic- pagina 103
“Vei arunca o ultimă privire Turnului lui Butu, nu înainte de a te opri puţin să priveşti o piramidă de calcar, înconjurată de un brădet des, numită Aşezătoarea Oilor (loc de adăpost la umbră în amiaza zilei pentru turmele de oi) ”
sau pagina 92
“Peretele se termină spre Căciula lui Ciupercă cu Turnul Crucii – Turnul lui Butu şi Ana sub care luceşte stânca de calcar – Aşezătoarea Oilor “
Pe schiţe apare corect Anezătoarea Oilor.

27 Mai

Cezar erau şi scânduri rupte
Da’ aveam conduri zburători
Nu ne-am încurcat în amănunte.
Eugeniu nu-i chiar păcăleală
Aduce aminte de creasta Făgăraşului
Iar dacă nu eşti atent poţi să-ţi rupi picioarele şi aici.
Rodica, dacă nu era prepeleacu’
Ne duceam de-a berbeleacu’:-P

22 Mai

Eu în schimb nu ştiu de bujori galbeni
Să fie cumva printre cei de aici?
http://alpinet.org/main/foto/showfoto_ro_item_73623_position__display_comm.html

22 Mai

Caterina, ai dreptate poza-i de aproape
Iar descrierea-i pe scurt ce am trăit
Are legătură cu una din pozele de anul trecut
Dacă nu, atunci n-am murit
Acuma da, puiul ăsta ne-a omorît şi ne-a înviat
Iar mai sus printre bujori eram din nou copii.:-)

22 Mai

Rodica, pe aici înainte de răsărit
Era o hărmălaie de nu se înţelegea
Mierla cu privighetoarea, pupăza
Cu turturica, presuri, cintezoi ba chiar şi cuc
De-asta sus pe poliţe stăteam năuc.:-P

22 Mai

Mulţumesc Claudiu
Dacă vrei dorul să-l ostoieşti
Chemării trebuie să-i răspunzi
Nu-n amăgiri să o scufunzi.:-)

22 Mai

Undeva la capătul brânei din oglindă
Am întâlnit călăuza
Atunci am văzut ciobul care ne lipsea.
Era aici, ne aştepta.

22 Mai