Oda Pietrei de Ciment


"In concasor se spulbera taria
Si-n clincher se-aduna cerbicia
Si daca-un vaier s-aude noaptea-n pereti
Sa stiri ca-i poezia din munte de vreti.

Sau e sfortarea pietrei de ciment
Ce naduseste sub caldura de hidratare
Si vaduvita fiind de superfluidizanti
Incearca sa obtina o rezistenta la compresiune mare.

Era inca in chinurile facerii, sarmana
Si framantata fiind in malaxor, fara scapare
Cu agregate sort mare, sort mic, de-a valma
Suna ceasul izbavirii atunci cand fu azvarlita afara.

In bena inghetata trebui sa astepte
Sa vie carligul macaralei turn Liebherr
Sa o ridice sus pe blocul ca un munte
Ce se ridica maret in mijlocul organizarii de santier.

Emotionanta fu intalnirea cu cofrajul PERI
Si tainica impreunarea cu barele din fier beton
Dar mai ales se-nfiora cumplit-n adancul firii
Cand vibratorul isi incepu dansul monoton.

Dar iata, zumzetul din jur se topi deodata
Cand pentru a-i se asigura umiditatea necesara
Si pentru a-si termina procesul brut de hidratare
Deasupra i se intinse o gingasa prelata."


"Opere Alese", INCERC, NE 012-1:2007, editia princeps, editura Ministerului Dezvoltarii, Lucrarilor Publice si Locuintelor.

Da, da, da, aşa ar cânta cineva
Începutu-i promiţător da’ mai trebuie motive
Aruncă totuşi creierul din cap
Şi restul de normative
Din ultimul STAS fă un parastas
Dacă mai clipoceşte-n cap ceva
Clăteşte-l bine, bine cu cerneală
Poate va ieşi ceva la iveală
Da’ mai bine aruncă-l cu totul
Dă o fugă pe Măgură şi i-aţi o tigvă pe măsură
Puneţi cenuşă-n cap, aruncă-te-n mocirlă
Şi-apoi roagă-te să te scap.
La sfârşit scoate-ţi inima din piept
Şi vino cu ea în palmă, n-ai teamă
Voi avea grijă de ea, de bună seamă
Plimbată prin lanul de crini cu gingăşie
Prin susur de izvoare cu piţigoi în cârdăşie
Şi-acum urmează ultima tuşă
Cu vocea sumbră şi rea de după uşă
-Nemernicule ai venit? vremea-i târzie
S-a închis la cârciumă de-o veşnicie