Fotografia asta imi evoca o seara petrecuta la Cabana Negoiu. Din jurnalul meu:
E seara. Stam pe promontoriul care separa cabana salvamont de cabana Negoiu. Incet muntele se intuneca muiat in mantia de purpura a amurgului. Nori sangerii isi astern bivuac prin strungi, iar de sub cornisele povarnitelor ale crestelor, ireale vinisoare albe curg serpuitoare spre stane. Soarele sageteaza cu o ultima raza aramiile contraforturi de piatra ale Negoiului si aprinde vapai in sufletele noastre de hoinari...
... Jos, spre miazanoapte, batrana Transilvanie a atipit sub plapuma auritelor holde...

Faina seria ta

Scuze pt gresala de scriere
...povarnite ale crestelor...

Ce barbi pui, sefu'!

Sunt barbile mele,... nu-mi plac spanii, imberbii

frumoasa

poezie, si eu eram suparat ca toti norii s-au adunat pe creasta si in vale e soare

Fain!