Tinerețe fără bătrânețe

Înscrisă de: Daniela Ursu
Tinerețe fără bătrânețe
Data publicării: : 26 Nov 2008, vizualizări:: 1429
Localizare geografica: România, Muntii CEAHLAU, Piatra Sura
Album (slideshow): Minunata lume a Crăiesei Sure
Echipament folosit: Fuji FinePix, Paint.
Descriere: 70 de ani sau poate un veac de singurătate. Periculos de frumoasă, se bucură-n armonia lumii ei. Stingheră, a-nvățat să-și construiască neștiute drumuri. Plantându-și propria grădină, ea propriul suflet și l-a-mpodobit. Timidă, azi ar vrea să se prezinte. Orgolioasă - dictează a fi lăsată-n pace. Îi spunem "Piatra Sură", dar nu știm cum o cheamă. Îi căutăm poienile, dar ele se coboară…
Daniela Ursu - Galeria personală
Bookmark and Share
Galeria Foto Alpinet
Fără foto Dan Loghin, Joi, 27 Nov 2008, 8:32

Excelenta idee! Da - este periculos de frumoasa. Si inca nu stiu pe cineva sa-i fi facut creasta.

Emi Cristea Emi CristeaAdministrator Alpinet , Joi, 27 Nov 2008, 8:34

Frumoase paralele.

Daniela Ursu Daniela Ursu, Joi, 27 Nov 2008, 13:57

Așa cum am făcut-o cu ”Vârfurile”, din start trebuie să definim ceea ce numim ”creastă”, în ce măsură ea există, dacă poate fi parcursă și mai important, cum arată ea acolo, sus.
Într-o zi un prieten drag m-a întrebat dac-am urcat vreodată Piatra Sură. Am răspuns scurt ”nu”, comentând în gând mai lung ”ce să caut eu acolo, să mă mănânce lupii, mai degrabă merg pe Ceahlău!” Apoi a continuat insistând dacă am întâlnit pe cineva care s-o fi făcut. Am răspuns la fel, negativ, dar l-am asigurat că voi căuta. Am început a întreba și eu, în stg-n dreapta printre cunoștințe, dar nu chiar pe oricine. Răspunsurile primite de mine n-au fost numai negații, ci hotărâte exclamații "Aia e imposibil - Nimeni n-o poate urca!!!”
Astăzi suntem trei colegi pe alpinet care-am parcurs-o. Sau atât știu eu. Credeți că acum cunoaștem Piatra Sură? Nu! Nici 10 ture n-ar fi îndeajuns! În cele 5 făcute de mine (primele două de două zile, următoarele de patru) am urcat cât am putut de sus (alt. max. atins 1430 m conf. unui aparat care nu-mi aparține, știut fiind că punctul somital al ei este de 1525 m, situat spre N, ușor orientat V) și am coborât până pe fundurile hăurilor ei - numai în aven nu am intrat, că l-am văzut înainte de-a mă vedea el pe mine, altfel nu mai ieșeam), din zori până aproape-n seară, dar niciodată prin același loc! Abia aici apare cuvântul ”imposibil”. E imposibil să urci sau să cobori prin același loc! Ori de curiozitate de abați, ori nu mai nimerești ’poteca’.
După cum am mai spus, Piatra Sură nu e ceea ce pare, de jos artă într-un fel, sus e total diferită. Vedem aici stânci, dar ele sunt de fapt ca niște panouri, pereți, paraleli între ei, unii de 20 de metri, alții de 40, 60, tocmai ei fiind cei care-i dau aspectul delicat spus dantelat și mai dramatic spus zimțat, distanța dintre ei variind de la câțiva metri la câțiva zeci. Între ei râpe, prăpăstii, firesc - hornuri! Străbătută de la sud la nord, varianta optimă aleasă, parcurgerea crestei nu însemnă numai a merge pe o linie (imaginară) de la alt. de 1200 m spre 1300 și după Șaua Ciungilor spre 1400 până spre Spinarea ei, pe-alocuri trecând printre acești pereți. Dincolo de Șaua Florilor nici eu nu am trecut.
În imaginea de față, în centru este Spinarea, iar de o parte și de alta a ei, par două turnulețe. Privite cu atenție, vă puteți da seama că sunt două perechi de pereți paraleli despărțiți de hornuri înguste. ’Drumul’ din creastă merge pe la baza lor. Ei parcă răsar din pământ și se opresc la câți metri înălțime v-am zis. Unii au aspect de ziduri, dar despre ele vom vorbi la altă poză.
De neignorat în cazul de față nu este numai creasta și cum o definim, ci și ceea ce vedem a fi poiană și cum o vom numi.

Titus Hen Titus Hen, Joi, 27 Nov 2008, 15:18

Creasta nu poate fi parcursa matematic de turisti si probabil nici macar de alpinisti, datorita nemeroaselor obstacole stancoase (multe lipsite de prize si friabile). Poti atinge creasta in destule locuri, o poti parcurge pe mici portiuni dar in general incerci sa te tii cat mai aproape de ea. Ceea ce de jos pare o creasta clara cu ceva turnulete, se dovedeste a fi la fata locului ceva mult mai complicat: schimbari de directie, valcele care te "fura" pe un versant sau pe altul, ramificatii (de ex spre Bistra Mica se desparte in patru! - fara micile creste secundare: creasta cascadei, creastele canionului si inca una spre Poiana Pietrei Sure).
Piatra Sura este un munte in miniatura si poti sa-ti petreci zile bune colindandu-i ascunzisurile fara a spune ca o stii foarte bine.

Daniela Ursu Daniela Ursu, Joi, 27 Nov 2008, 16:01

Așa e, Titus. Și asta am mai spus-o și vă voi ruga să mă iertați pentru link-ul către care trimit:
http://www.fotolia.com/id/6492975
dar, de multe ori, personal, am asemănat Piatra Sură cu 'scheletul' unui...pește. Poate cum capul mai mult în jos decât coada din trimitere. Între fiecare 'arc/coastă' este câte un horn, o prăpastie, cu căzături sau mai curate și din adâncurile cărora se mai înalță pini răzleți.

Sebastian Lucaci Sebastian Lucaci, Vineri, 28 Nov 2008, 23:54

Foarte frumos... Piatra Sura, admiratie si provocare!:-P:-o

Fără foto Constantin Ceapchi, Luni, 8 Dec 2008, 15:51

Piatra Sura - mit si mister, chemare si reticenta, solitudine si grandoare, iata cateva atribute ale acestei cetati milenare.
Felicitari pentru prezentare si detalii, Daniela.

Galeria Foto Alpinet
Autentifica-te sau inregistreaza-te pentru a inscrie comentarii
©Proiectul Alpinet 1999 - 2019