frumoase locuri, chiar nu auzisem de "stanca cu chip de om" pana acum...:D>

"In vechime" (domnule Panaite) se numea "Magura Tzestei" sau "Magura cu tzeste" (cu cap(ete) de om). Era un loc de expunere pentru capetele (infipte in....) ale prinshilor (prizonierilor) - in locurile de batalie din apropiere (Valea Alba - Razboieni, Ghindaoani mai sus si alte citeva), pe drumul spre Suceava. Prinshii erau "tocmitzi"/rascumparatzi dupa batalia propriu-zisa sau.... Si Petru Aron a avut parte la 1470....
Era un semn pentru cei care urmau ruta dinspre Transilvania spre Moldova prin Grinties sau Piatra lui Craciun - (de ex. la 1467) sau drumul de-a lungul Siretului cu deviere spre Suceava pe la Cetatea Neamtului - ultima oara la 1686.

Multumiri sincere pentru completarile pretioase aduse!

Abia acum, schimbandu-mi browserul de internet, am reusit sa adaug si localizarea geografica (in detrimentul diacriticelor...)
Cred ca si tu, Ionut, ai mers de zeci de ori - in drum spre Iasi - pe langa acest deal, dar poate l-ai trecut cu vederea - nici mie nu prea mi-a placut sa-l fotografiez, dar'mite sa-l... escaladez. Mai nou, am inteles ca sunt si ceva pitoane acolo in locul cochiliilor. In rest, cred ca fiecare localnic are acasa ("din copilarie adunate") pietre, scoici si alte cele...

'Stanci cu chip de om' sunt si in Ceahlau, una dintre ele am pozat-o in secolul trecut si-acum nu mai reusesc sa ajung in acelasi unghi, pe o alta am pozat-o anul trecut si abia astazi i-a venit randul sa o inscriu pe Alpinet.

Foarte fain! Nenea Dan, mie intotdeauna mi s-a parut ca stii foarte multe despre toate zonele montane si nu numai si eu am citit cu mare placere toate comentariile tale pline de informatii nu doar corecte dar si pline de lucruri interesante... Ca si mine cred ca au mai facut foarte multi de pe acest sait... D-aia ma gandeam ca poate n-ar fi rau sa tii un colocviu (poate chiar mai multe) pe teme de toponimie si tot felul de informatii despre diverse zone montane... Cred ca ar fi tare fain ca ne-am si putea aduna oameni cu aceleasi pasiuni si am afla cu totii mai multe... E pacat de toata informatia pe care o detii. Poate am putea face cateva intalniri d-astea chiar la o cabana la munte, undeva... Mai e cineva de aceeasi parere cu mine?

Colocvii munţomane dară să fie şi nu poiată literară… Ehee, s-ar bate curioşii şi pe locurile din cabane şi pe cele din campare!...

Eu cred că la un astfel/altfel de colocviu participăm cu toţii zilnic, în această grădină - Domeniul Alpinet, cu fiecare comentariu sau fotografie de-a noastră. Jim Collins spunea "Peste noi ninge cu oportunităţi", aşadar de noi depinde - de capacitatea noastră - să le identificăm ori să le transformăm în provocări…
Măgura Şerbeşti este o ridicătură de pământ pe lângă care trec în fiecare zi mii de maşini în drum spre Roman, Iaşi, Vaslui (sau invers, spre P-Nţ., Bicaz) şi dacă are o poveste atât de fascinantă, nu cred că e doar un deal banal. Şi deşi a crescut de pe fundul mării abia cu 500 de metri, onorabil se vede şi de pe Ceahlău - mai ales în fotografiile colegului Laurenţiu Pavel, "Dimineaţa" şi "Valuri" (planurile îndepărtate, de la stânga uşor spre centru).
Investiţia în documentare este - uneori - şi una de suflet. Consumăm resurse de timp, de ce nu, şi materiale şi nici beneficii băneşti nu am obţine chiar dacă am scoate fiecare câte o carte ori un album foto - că şi editura şi tipografia trebuie să trăiască… Şi astfel,
Zilnic, în Galeria Foto, indiferent de categoria aleasă - Peisaje, Documentare chiar şi Top, reuşim - cu fiecare intervenţie, strânşi în jurul unei fotografii - să dăm o şansă şi unui munte mărunt să iasă din anonimat, să-i facem cunoscute cărările şi trecutu-i, să-i ascultăm poveştile, chiar dacă în era informaticii nu mai sunt spuse prin grai viu, ci tastate - Pentru mine şi asta tot un colocviu e!...

@Nene Teo, lucrurile stau cam asa:
1. Sunt si altii, mai buni decit mine. Chiar pe acest site.

2. Toponimia este, pentru mine, un "hobby profesional". Adevarat, pornit dintr-o astfel de necesitate. Masteratul nu l-am facut insa pentru asta. In schimb am o extrem de solida documentare si cunostinte "vaste". De fapt eu doar adaug valoare prin corelatiile pe care le fac. Asta mi-e meseria.
Nu o spun eu, ci persoane care au vinturat si vintura lumea asta cam peste tot. Si eu am vinturat-o cam de la Marea Japoniei pina in vestul Canadei. Prin China. Strict din necesitati profesionale.

Btw, inchipuiti-va ca am astfel de date si informatii pentru cam orice loc cit de cit de interes din tara si citeva cu totul interesante din "strainatate".
Pe Alpinet le postez numai cind sunt "provocat". Cauza, mai jos:

4. In urma unor mesaje schimbate cu un anume admin - lucrurile s-au terminat cu jigniri care mi s-au adus. Cum scuzele nu au loc in mesaje deja tip "daca nu iti convine, ocoleste...." sunt extrem de rezervat la o adica...
Pe vremea aceea aveam tot respectul pentru toti adminii. Acum, doar pentru citiva.
Ar fi trebuit sa continui ce am inceput, cu virfurile din Carpati, si am ceva material. Dar, pe de alta parte, ce sa caute astfel de "povesti" pe linga... alte texte pline de sensibilitate!?

5. Lucrez la o astfel de "baza de date" de mai multa vreme. De fapt, completez cu date si informatii sistematice ceea ce au facut si lasat altii. Ca atare, calc pe urmele altora, mult mai inzestrati.
Repet, totul a inceput de la proiectele la care lucram. Care aveau date cartografice incomplete sau aiurea.
Singurul talent pe care mi-l recunosc este ca vad - dintr-o privire - erorile de pe orice harta pentru spatiul romanesc. Este un simplu talent si atit, dezvoltat de o intreaga colectie personala si mii de harti "vazute" - la propriu.

6. Interventiile mele pe Alpinet sunt, pentru ca am o anumita non-"imagine" pe site, simple schimburi de pareri sau invitatii la schimburi de pareri.
Nu am de gind nici sa ma dau mare dar nici sa arat tot ce am de aratat pe acelasi site si in comparatie cu... "suferintze umane versificate" (si daca n-as sti cita fatzarnicie se afla in spatele...!!). "Sa pastram proportiile"!
Cu titlu de amuzament, imi pare doar rau ca rareori se sesizeaza valoarea informatiei (re) puse in circulatie, mai curind irita modul in care sunt expuse datele. Ca si cum alta treaba n-am decit sa "atac la persoana". (A! ca am ceva cu o singura persoana - tot de la astfel de date si informatii se trage! Omul este pur si simplu un anti-talent in domeniu. Nimic personal altfel.)
Cind o astfel de non-imagine proprie se va mai estompa, poate ca va fi momentul sa discutam si lucruri serioase de acest fel.
Acum e momentul unor texte de tip PA si laudatio-ul adiacent. Ce sa caute "precizari" de acest fel?

Multumesc insa pentru invitatie. Daca si adminii "compatimesc impreuna" - ramine de vazut!

Stiu inca sa numar, punctul 3 a fost sters.

Aveam si eu o intrebare pentru "nenea" Loghin la care asteptam un raspuns (vezi poza Bucovineana (2) de Romeo Cretu): ce rectificare de frontiera minuscula s-a facut in 1958 (acea ocolire care a papat 2kmp dupa spusele Domniei Sale). Multzumesc.

Dle Loghin,
Ati vizitat vreodata www.geo-spatial.org? Ma gandesc ca acela ar fi un loc foarte bun unde ati putea "expune" din cunostintele dvs. in fata unui "public" poate mai interesat precum ce de aici.
Imi permit sa va recomand (cu scuzele de rigoare daca le-ati parcurs deja) doua articole in ton cu cercetarile dvs.:

http://earth.unibuc.ro/articole/activitatile-cartografice-si-geodezice-habsburgice-in-vechea-romanie

sau

http://earth.unibuc.ro/articole/dimensiunea-cartografica-in-opera-lui-jean-bart

Numai bine.

In urma unei "urecheli" primite privat, as vrea sa fac o adnotare comentariului de mai sus.

Acesta se vroia a fi unul admirativ atat catre Dan Loghin cat si catre Daniela, nicidecum ceva in cheie ironica sau negativa. Sper ca nu am fost inteles gresit, iar daca am fost va rog sa acceptati prezenta erata

Cristi, eşti una din persoanele de care am multă nevoie pentru elaborarea unui material documentar "în premieră" despre P. Sură. Nu am vrut să te trag de mânecuţă , să spunem că nu mi-am terminat de băut cafeaua de dimineaţă.

În urma adnotării tale, am înţeles că este o invitaţie de a ne alătura încă unei comunităţi de valoare.

Mulţumesc la rândul meu!

Valeu! Ce de comentarii! Da' ce-o fi fost la punctu' 3? Eu raman la parerea ca ar fi fain sa ne intalnim, sa mergem pe traseu si seara sa mai aflam cate ceva... Nu cred ca ar ajunge doar o singura data si nu cred ca ar trebui sa ne cramponam de orgolii sau altceva... Daca am vrea sa facem asta am putea... Pacat ca de prea multe ori nu vrem sa facem diverse lucruri. Mie mi-ar placea sa beneficiez de niste informatii pe care cineva le-a acumulat cu greu si pentru care a pus suflet si pasiune...

Va multumesc domnule Flueraru!

1. Am eu insumi hartile respective, asa "habsburgice" cum sunt. Din alta sursa. Din familie cunosc "la obiect" cele referitoare la....

2. Am inteles, zic eu, si aluzia cu publicul mai interesat. Pe care am luat-o in serios. Inclusiv erata.
Cu ce (va) deranjeaza, de fapt, faptul ca imi "expun cunostintele" aici, pe Alpinet? Nu mi le expun, amintesc unele lucruri pentru "un grup tzinta" care se uita la/pe/in Alpinet, "cine are urechi de auzit"...
Pozele sunt privite si de persoane interesate in geografia utila a Romaniei, iar comentariile mele sunt citite si din punct de vedere profesional.
Nu tin conferinte de acest fel. Si oricum nu aici. Iar cind le tin le "imbrac" matematic.

Ceea ce NU as fi vrut eu sa inteleg din invitatia dvs. (am mai primit una si am multumit la fel!) este ceva de tipul: "dom'le! asta e nivelu' de aici....(urmeaza multe ".......") daca vrei sa te dai destept, du-te dom'le la....(sursa indicata)".
Mi-a mai spus-o, in privat, cumva cu putin altfel de cuvinte...."o persoana importanta".

Cit priveste admiratia dvs., ma simt onorat sa va raspund in aceeasi masura.

PS. Eu am luat in serios cele spuse de dvs.

Domnule Rosca, ma tem ca nu am mai trecut pe la acea poza ca sa citesc cele spuse de dvs. Imi cer scuze! Puteti sa imi dati un link?

Daca va satisface cumva - desi e neoficial desigur inca de pe atunci! - iata coordonatele: 47 47 32, 37 Nord si 25 09 00, 38 Est. Observati devierea... minuscula.
Se numeste "precizare in teren a traseului granitei comune". Initial, era un semicerc spre sud in jurul satului Sipot, la nord de Sipotele Sucevii (iar nu Sipotele Sucevei - care este genitivul pentru orasul Suceava), corectat sumar - observati pozitia ultimului post (acum) ucrainean pe directa Sipot (Shepot) - Sipotele Sucevii.
Documentarea era chiar si in "documentele de partid si de stat": de la 237.502 kmp la 237 500 kmp si apoi iarasi revenire, spunindu-se ca "Dunarea, in inaintarea sa spre.... bla! bla!, a mai marit putin pamintul drag al...." A doua revenire (dela 237 500 la 237 502) a fost insa "retrocedarea" unui teren atribuit "in folosinta vesnica" URSS in zona lacului Snagov. Apoi iarasi 237 500.... pina in sfirsit la remasurarea din 1991: 238 391. Asta pina se reface masuratoarea din zona barei din largul Sulinei si a golfului Musura. Ucraina o vrea toata iar noi am propus 1/3 noua (sudul) 2/3 lor (nordul. Precizarea pe teren se va face cindva.
Documentez astfel de "schimbari" din pura pasiune, asa cum documentez, ca si altii, "enclavele de orice fel".
Dar toate au palit pe vremea aceea pe linga "rectificarea" de pe bratul Chilia. Asa ca....

PS. Sunt "pasionante" hartile acelea ale RPR (publice si oficiale) si modul in care se schimbau... inclusiv celebrele harti topite, care aratau ca terenul deltiac din sudul bratului Vilkov ne apartinea. Asta in 1956.
Scuze!, m-am aprins! Nu mai revin asupra acestui subiect.

Am facut erata / adnotarea de mai sus special pentru a nu lua comentarul meu in spiritul pe care il citati. Nu imi apartin cuvintele (si nici "aluzia") cu pricina si nu asta era intentia mea.

@Cristian Flueraru: Am luat totul exact cum ati spus.
"Am priceput aluzia" era o expresie tip pentru: "am intzeles si cele spuse direct si cele care decurg din....".

@"nene" Teo: sunt nu foarte rar in munti. Si recunosc, uneori, alpinetzi din pozele de pe aici. Ciudat chiar, inclusiv in Austria.

Prin urmare propunerea mea nu are sanse de a se pune in practica... Si iaca tot la net raman sa mai aflu cate ceva prin amabilitatea celor care vor sa mai imparta din cand in cand ceea ce stiu...

Multumesc de raspuns. De ce folositi totusi denumirea de Sipotele Sucevii pentru Izvoarele Sucevii (Izvorî in limbaj local)? Din cate stiu eu localitatea Sipotele Sucevii a fost si a ramas actualul Shepit, chiar daca comuna Sipotele Sucevii cuprindea inainte de razboi si teritoriul actualei comune Izvoarele Sucevii, pe atunci sat.
Apropos de denumiri, numele de Sipote vine cumva de la minuscula cascada Huc?

Vă mulţumesc tuturor pentru intervenţii domniilor voastre!
Pentru Adrian, "Apropos de denumiri", am adunat şi eu câteva precizări despre cele două cuvinte - nu ştiu şi cât de utile-ar fi!...

Izvoarele (Izvorul la secundar şi adesea însoţit de epitete, Alb, Rece etc, cu diminutive - Izvorălul sau derivate - Izvorani, Izvoranca) ne spune F. Miklosich este un nume ucrainian, Zvor/Zvorets, căruia i se adaugă (conform periodicelor CRL - Cercetări Române de Lingvistică) şi cuvântul Zvorsca, provenit din vorbirea populaţiei slave ce trăia pe vremuri în acea regiune - cuvânt la origine cu semnificaţie identică - dar şi alte sinonime amintite de T. Porucic, anume: izbuc, Obârşie, şi care, toate la un loc, definesc o apă curgătoare, o partea superioară a văii, locul de unde se începe albia văii, izvoare intermitente care izbucnesc în anumite intervale, o văiugă din care iese o apă.
Şipot(ul) ne spune tot Teodor Porucic că este "partea mai domoală a apei torenţilor din locuri muntoase", iar Gustav Kisch că reprezintă un "izvor repede".

*intervenţiile.

Tot de la Porucic T. cetire, "huc" - huci la plural - este "o pădure cu copaci mici; tufişuri, un loc cu pădure de nepătruns, desişte cu loc apos şi/sau desişte de lozie".
Mai spre sudul ţării însă i s-a spus huceac/huceag. Există şi un "Cântec" cu "huceagul des" şi "gândurile mele"...

@Adrian Rosca: Denumirea cartografica precedenta (a zonei) este de Sipotele Sucevei. Este un loc (initial de utilitate forestiera) la nord de Izvoarele Sucevei. A ramas asa si pe Google Earth. Observati.

@Teo: nu este vorba de amabilitate, in cazul meu. Dar - vorba unui amic care mai si scrie: ziarul e ziar si cartea e carte chiar daca e vorba de citit si de ochi.
Este o chestiune la care tin (probabil doar eu pe aici!): ori "versuri" - ori "stiinta".
Zona in care "interfereaza" este ceva sublimat de tip haiku sau chiar tanka. Sau texte exclusiv mnemonice.
Ca atare, unde e loc/poza cu debordare de metrica nu am sa adaug ceva "toponimic".

Vă mulţumesc pentru dialog.
Este o imagine care a adunat deopotrivă invitaţii şi refuzuri - despre a căror verticalitate înclin să cred că nu au avut vreo legătură nici cu veninul defăimării nici cu mierea linguşirii. Mi-ar fi plăcut conversaţii asemănătoare sub fotografia pe care am numit-o "Istorii insolite" sau sub ultima panoramă înscrisă de mine cu creasta Pietrei Sure. Dar sunt aici şi comentarii de mare preţ, de luat aminte şi înţeleg - mult prea târziu - că prin descrieri sau titlul rimate am suprimat reala valoarea valoroasă a fotografiilor document. Vorbele, vorbe ce nu mai pot fi îndreptate, zboară prin aer sau rămân în acest spaţiu virtual, dar Piatra nu o mişcă nimeni din loc…
Când mi-am propus/expus ideea de a scrie Monografia Pietrei Sure - pentru că nu a mai făcut-o nimeni până acum sau nu am eu ştiinţă - reacţiile primite au fost "Tu scrie, că oricum nu citeşte nimeni (cărţi). / Tu scoate-o (tipăreşte-o) că oricum nu cumpără nimeni (astfel de cărţi)". Nu replicile nescine mă tulbură, nici ostenelile, ci faptul că nu voi reuşi să-mi duc la capăt angajamentul.
Îmi permit cu îndrăzneală să citez de mai sus. Da, creasta Pietrei Sure - din care nicio treime nu e vizibilă în panorama mea - trebuie în totalitate şi obligatoriu "îmbrăcată" matematic! Iar interiorul ei, al Pietrei - din care, tot în panoramă, în imaginea de deasupra siglei Alpinet am insistat asupra unui detaliu (ca un desen pueril cu o balenă) - este plin/gol de toate întâmplările sau erorile… Şi ele trebuie văzute, clarificate şi analizate.

Am trebuinţă mare de darul dumitale, domnule Dan Loghin, pentru a învinge natura mea aplecată spre acest meşteşug. Singură nu pot să-mi îndeplinesc promisiunea oricât de vitează aş fi eu sau oricât de firească ar fi neacceptarea.
De la strâmtorile Pietrei Sure până la o ediţie completă a Monografiei Pietrei Sure numai dumneata poţi continua pentru a desăvârşi ideea mea.

Ştiinţa şi Poezia? Să fie surori? Nu prea-ţi vine să crezi
Una serioasă şi avară la vorbă (ai grijă cum te-adresezi)
Se poartă prin lume sobru îmbrăcată, la tâmple pieptănată
Interzicându-şi orice efuzii sentimentale.
Trăieşte retrasă, în cămăruţa sa numită „laborator”
(Pe etajere descoperiri epocale)
Şi unde mânuieşte tot felul de crăticioare,
Borcane şi sticluţe cu moarte concentrată,
Băuturi de leac sau farmece de legat ploaia.
E meticuloasă şi ordonată până la manie, rigidă
Şi de multe ori mărginită,
Fiindcă nu ţine seama decât de logică,
Având privirile reci aţintite spre fantoma depărtată
A ceea ce se cheamă adevăr, pentru priceperea căruia
Omenirea se chinuieşte de mii de ani
Fără să fie sigură că l-a înţeles vreodată.
În definitiv, o persoană antipatică,
De care ne temem fiindcă e puţin accesibilă,
Inumană şi are puterea de a prezice viitorul
Dar pe care o acceptăm fiindcă de multe ori,
Cu toată firea insuportabilă, ne dăruieşte
Cu descoperiri sau invenţii care uşurează traiul.
De Poezie se spune că a legănat în ritm şi armonie copilăria omenirii.
Aceasta înseamnă că e mai înaintată în vârstă decât sora sa, Ştiinţa.
Dar nimeni nu crede. Căci nu numai că îi place să se poarte tinereşte,
Nu numai că adoră până la nebunie stofele scumpe, florile, bijuteriile şi parfumurile,
Dar e atât de convinsă de farmecele sale naturale,
Încât nu ezită să se arate în toată splendoarea nudităţii,
Cu un singur colan de rime bogate la gât şi cu garoafă roşie prinsă în păr.
Vorbeşte dulce, dar mult, de te ameţeşte şi mai ales de Amor!
Plânge şi rîde cu fiecare din noi. Uneori se supără aşa de grozav,
Că rămâii încremenit, întrebându-te în ce infern a găsit
Biciul de şerpi al cuvântului cu care izbeşte.
De altfel foarte simpatică, fiindcă înţelege slăbiciunile omeneşti
Ba chiar, mai întotdeauna le încurajează.
Când ţi-e frig şi ţi-e foame, ea îţi oferă zâmbind cântece
Tăiate în strofe calde şi proaspete şi te consolează, purtându-te prin stele,
Pe aripile imaginaţiei.
Ştiinţă şi Poezie nu-i aşa că sunt părtinitor?
Adevărul pare ascuns într-o ceapă,
Cu cât dăm mai mult foile deoparte cu atât ne dau lacrimile mai mult.
De râs, de plâns, abia la sfârşit găsim
Adevărul gol-goluţ

Vorbe de simplu frustrat, domnule PA!

Gust poezia de mult - simple domn - iar pentru muzica am o adevarata pasiune: jazz progresiv de exemplu.
Am fost si tobar heavy-rock o scurta vreme - deci pot decela zogomotele. Si Dj am fost - si astfel mi-am format propriile pareri in domeniu. Prin practica si prin efortul propriu.
Dar asta nu inseamna decit ca pot sa imi dau cu parerea in astfel de domenii - am doar baza pentru simple pareri.
De aceea am si rectionat asa: pot recunoaste valoarea unor versuri si/sau a unei piese muzicale.
Eu m-am marginit la atit si nu caut prozeliti. Si, spre deosebire de dvs., nu caut sa ma exhibitzionez in public.

Dar ce faceti dvs. nu e poezie - este intzepenirea unor vorbe in capul altora suficient de mult timp pina cind aceia cedeaza si o vor considera ce si cum vreti. Este o chestiune de manipulare: "spune-o de atitea ori pina cind vor crede ce si cum le spui!". Pe vremuri asta faceau activistii. Sper ca ati intzeles aluzia.
A existat chiar apetentza unor lozinci scrise ca si/in forma de "versuri albe" - dupa ce succesul lui Adrian Paunescu (RIP) a dat de gindit (daca de gindit era vorba!).

Am sa va dezvalui si ghilimele de la "poezie" si "stiinta", desi ma asteptam sa aveti deja la indemina proprie valoarea si utilizarea lor in limba romana, macar!
Prin poezie - numai si numai in context Alpinet si, de fapt, numai in context cu dvs. - inteleg texte care nu necesita explicatii si care includ epitete, "licentze poetice" etc.
Prin stiinta - NUMAI in context Alpinet - inteleg texte care explica sau aduc lamuriri intr-un caz sau altul.
Ca atare vedeti si dvs. daca sunt compatibile. Pareri de tip "poti sa explici si in versuri" sunt ok cind la mijloc e si talent in domeniu. Ceea ce eu unul.... nu va cred in stare.

Si apoi, domnule PA, chestiunea era transhanta in alt sens: la pozele la care veti deborda iarasi metrica-va-ti shuie, nu am sa adaug text explicativ. Evident voi adauga daca si unde este cazul sau sunt solicitat si ma aflu in tema. Exceptia fiind "da"-urile mele, care se refera la cu totul altceva decit sa (va) fie un exercitiu de admiratie.
Este la alegerea dvs. - ce mai atita vorba!? Pnetru ca nu pot sa ma amuz de cele scrise de dvs. si sa fiu si serios.
Era util daca va rezumati numai la pozele dvs. dar "va sunt prea strimte hainele pe care le purtati" - probabil. Iar atunci, daca realmente ati fi avut talent sau macar meshteshug poetic, ati fi spus intr-un text de tip (repet! "de tip") haiku sau tanka tot ce era de spus (in context cu acea poza!). Ori gargara dvs. poate fi doar sursa pentru exemplificare de tip "munte - soarece".

E simplu: narcisimul dvs. (va) trebuie sa debordeze, altfel nu concepetzi, probabil, sa fie doar afisari pe blogul propriu sau site orientat. Trebuie sa o faceti mult mai in public - si inca intr-un loc unde, ab initio, despre altceva (poze de munte!) era vorba.
In acest caz eu nu am sa va urmez.

In privintza "purtarii printre stele", ma rog! sunt "pline de intzelesuri" vorbele dvs. - inclusiv cosmonautice dar si boschetar-drogante.
Dar dvs. sa aduceti vorbire de "strofe calde si proaspete" este pur si simplu subiect de ris pentru cine ajunge si va cunoaste. Va intzeleg frustrarea dle! - cum specificam mai sus.
Apoi textul dvs. parca este "ciugulit" din Arta Poetica - dar cine sa mai stie de asta?! Sunteti departe de a fi un original, poate doar ca si pretentzie intretzinuta continuu. A! ca umblati la surse mai exotice, mai putin cunoscute si le propuneti ca si text propriu, asta e altceva! Mai ales cind vi le semnaleaza cei care au citit de fapt.
Asta (pina) cind aflati ca altii au trecut demult pe acolo si eventual aflati de ce nu va cred!
Pina si in cazul Pietrei Sure - pina nu vi s-au semnalat sursele doar va dadeatzi cu parerea. Oricum sunteti, si acum, departe.
... Si compilatia e buna daca (re) pune in circulatie surse originale si/sau utile.
Fatzarnicia aici este ca lasatzi pe seama "licentzelor poetice" de fapt ceea ce habar nu aveti, dar propuneti/doriti/insistati sa fiti crezut ca asa e cum spuneti prin acele licentze. Exemplele abunda in textul dvs. de mai sus.

Apoi, chestiunea cu cautarea adevarului. Adevarat (si e un adevar absolut banal chiar acest fapt! - la o adica un truism) ca asta face omenirea dintotdeauna - dar dvs. doriti atit de mult sa va ridicatzi deasupra omenirii.... Atit de mult!

Domnule, dvs. alegetzi deci: "poezie" sau "stiinta". Simplu si "in toata splendoarea nuditatii" (sic!) + "adevarul gol-golutz".
Am sa astept o saptamina de la postarea pozei respective sa vad daca va "implementatzi" scrierea. Daca nu veti adauga text, atunci si acolo unde este cazul, am sa aduc lamuririle proprii.
Daca va veti fi scriind insa dupa mine "versurili(i)"- voi considera ca este o simpla fapta de/cu rea credintza.

Să nu ne luăm după ce spune lumea.
Făpturile superioare se respectă şi se înţeleg,
Când se întâlnesc.
Şi locul de întâlnire e vasta grădină a naturii,
Pe care ştiinţa şi poezia o iubesc şi o cercetează.
Iar din grupul de ştiinţe care se ocupă de natură,
Nici una nu se apropie mai mult de poezie
Ca Geografia.

Am uitat esenţialul:
"Adevărata, înalta descriere desprinde
Fizionomia proprie a peisajului
Prin caractere subiective intense şi noi
Dacă e pur poetică
În ambele cazuri şi geograful şi poetul
Care uneori pot fi o singură persoană
Trebuie să aleagă esenţialul
Din mulţimea impresiilor, să pătrundă
Până la sufletul peisajului,
Ca să-i descopere misterul şi frumosul.
Adevărata descriere a naturii e o poemă
În care sufletul autorului vibrează
În acord cu sufletul pământului."

Toate citatele de mai sus aparţin
Lui George Vâlsan
Descrieri geografice

Asta cu fapturili superioare e buna rau:

"Am valoare mondiala, hopai, diri da
Si eu ma distrez prin tara
Fac bani in Oltenia
Si ii sparg la Mamaia

Am in conturi milioane
Iar dusmanii mor de foame
Scot dobanda de la banca
Numar o viata intreaga

Chiar daca am ajuns bogat
Sunt cel mai finut baiat
Dar sunt om dintr-o bucata
Stiu sa iert numai odata."

Toate citatili de mai sus ii apartin
Lu' Nicolae Gutza, mancatz-as!

Mulțumesc, dragă Andreea! Mi-a plăcut ”Ceahlăul... Danielei...”:-)

24 Mai

Îmi place foarte mult. Felicitări, Andreea! (Mie nu mi-a reușit un astfel de cadru... :-))

24 Mai

Am așteptat demult să văd această fotografie pe Alpinet și mă-ntrebam de ce nu mai apare. Acum am înțeles de ce. Felicitări, Dorin și mulțumesc!

23 Mai

Față de variantele anterior văzute, da, Noise reduction există acum în ambele cadre. Așteptam și sharpen-ul...

7 Mar

Am avut şi eu cândva "geniala" ideea de a scrie ceva mai amplu despre P. S. dar am renunţat înainte de a ieşi ceva nepotrivit. De aceea prefer şi vă rog să nu luaţi în considerare primele 6 puncte ale comentariului meu de mai sus, ci numai finalul (Mulţumesc!) şi să revedeţi aici http://goo.gl/9SWKo de la sigla alpinet la dreapta:
- Locul lui Capră (ciobanul) sau "Culcuşul căprioarelor în foto 2;
- Şaua lui Florea: foto 8;
- Şaua Ciungi este în spatele 'turnului' din foto 10.

În această imagine a lui Claudiu Şaua Ciungi nu e acolo unde a notat-o el ci următoarea spre dreapta, iar Piscul Berbecului este acel punct deschis la culoare din şea. Şi ce indică săgeata "La Popas" este de fapt Ghimpele. :-)

22 Dec

1. Capu Jidanului este marcat pe (actuala) harta turistică a Munţilor Hăşmaş cu o altitudine de (invidiat) 1483 m. Pe hărţile (române) dinainte de Marea Unire apare însă Mt. Jidanului, ceva mai modest, cu numai 1393 m. La nord de el (şi sud de Mt. Chicera) curge pârâul Zsedany, unul şi acelaşi cu cel însemnat pe hărţile austro-ungare cu numele de Zsédán patak ce curge prin Zsédán telek sau Valea Jidanului cum o ştim noi sau pârâul Caprei cum l-au menţionat/numit cei din adminstratia P. N. Ceahlău şi care se varsă în râul Bicaz. Dar în NICIUN caz nu este unul şi acelaşi cu cel amintit de C. D. Gheorghiu în Dicţionarul geografic al judeţului Neamţ în 1895, "Jidanului, pîrîŭ, izvorăşte din parte N. a ramureǐ munţilor Măgura-Hegheşul, din grupa Ceahlăuluǐ, se varsă pe partea dreaptă a rîuluǐ Bistricioara, aproape de gura pîrîiaşuluǐ Grinţiesul-Mare." (grafie reprodusă cf. textului original)

Personal, nu cred că denumirea în sine are legătură cu vreo comunitate evreiască de pe teritoriul Imperiului, ci mai degrabă merită luată în calcul rădăcina Ji. Aşa cum în protoistorie radicalul Ba (spaimă, frică) a dat naştere cuvântului balaur, Ji desemnează o apă curgătoare (Jiu, Jijia), jintiţa - zer/lichid ce curge, jind - salivaţie, jidovină - o văgăună săpată de ape, ji.dava - un om al apelor, adică jidov, jidan, unde dava=om, bărbat şi/sau văduv, vădan, sigur un întemeietor de cetate. "Ji-dava, spun traciştii, ar fi un nume mult mai vechi, însemnînd Oraşul oamenilor apelor", iar cuvântul jidovi ne duce automat cu gândul la uriaşii legendari. De altfel, uriaşii din mitologia nordică se numesc jötnar (jötunn la singular) sau jætte în daneză (din însemnările unui coleg virtual). În Țara Almăjului există localitatea Jidovini în apropierea căreia se găseste Sanţul Uriasilor, canal făcut de uriasi ptr. devierea izvorului Tăriei spre Poneasca, iar în zona Bozovici, cu ocazia unor săpături în curtea bisericii au fost descoperite câteva schelete de peste doi metri lungime.
"Novac sĕu Ostrea-Novac, împeratul Jidovilor, care după legende s'a luptat cu bălaurul şi a tras brasda cea mare, este o personalitate preistorică." (Avram Corcea, Balade populare)
Avem certitudinea ca uriaşi au fost şi în Ceahlău, sunt suficiente toponime din acestea, fie ele jgheaburi sau stânci, cel mai de seama fiind Novac/Piatra Novacului.

2. "Rokokiash" este desigur acelaşi Vf. Rokokeas, pe care nu-l vom găsi pe nicio hartă, după cum spune autorul aici http://goo.gl/xfP31 în "Stâna de după vf.", pe care o vedem şi în poza nr. 13 de aici http://goo.gl/xxafs şi căruia Dan i-a dat cea mai bună explicaţie. Este interesant dacă şi ce ţine de secuime, având în vedere că suntem într-o zonă în care majoritatea toponimelor se termină în "ş" (Hăşmaş, Cupaş, Şipoş, Vithoş, Licaş, Medieş, Hăghimaş, Lapoş, Ghilcoş, Tulgheş, Pavaş, Sălămaş, Rezedeş, Hegheş etc.) şi o explicaţie cred că trebu să fie.

3. Muntele Chicera, d.p.d.v. turistic înalt de 1343 m. sau de numai 1324 m. cum apare pe hărţile române dinainte de Marea Unire, dar şi pe cele ale Imperiului, este după cum spune şi DEX-ul un vârf, o culme, un pisc, sinonim din punctul meu de vedere cu ciucă (cf. DEX), dar şi cu "vârf izolat; punct culminant; vârf de deal sau de munte despădurit", iar ca apelativ este des întâlnit în multe locuri din ţară.

L-am găsit masculinizat în acelaşi Dicţionarul geografic al judeţului Neamţ din 1895, unde autorul scria "Muntele Chicerul, la hotarul Transilvanieǐ, jud. Neamţu, situat între muntele Curmătura-Pinteculuǐ şi Făgeţelul, de care se desparte prin pîraiele Bistriţa, Piatra şi Frînturile. Se maǐ numeşte Culmea-Chicsereǐ […], picior de munte, numit şi Chicerul”. Adică chiceorul/chişiorul moldoveneşte. Nicolae Drăganu spunea că în cazul toponimelor Picior, când acestea se referă la ridicături de pământ (cum se întâmplă în majoritatea cazurilor) "modificările suferite de forma originală sunt prea profunde ca să ni le putem explica pe calea evoluţiei normale a sunetelor limbii noastre" şi se produc astfel numeroasele variante fonetice: Chicera, Chicerea, Chicira, Chiciora, Chicioara sau diminutivale, exemplu Dealul Chicioraşului, Pârâul Chicioraşului.

4. Chilii(le) au fi fost ele "mici odăiţe ale călugărilor", dar înainte de asta desemnau un loc izolat pentru mormintele călugărilor, unde ei să-şi doarmă somnul de veci. Mai mult, ca şi "cap al dealului", locurile numite Chilii erau "un punct trigonometric de observaţie".
Nu zicem nu, că graniţa era aproape, iar pe (vârful) Bâtca Neagră printre buruiene îngropată încă mai este o bornă şi nu cred că degeaba fu pusă acolo.

5. Amintind şi de acest toponim (bâtcă) ce trimite la maghiarul botkó - măciulie, ne referim desigur la un "munte mic în formă de con trunchiat, rotunjit şi cu coaste repezi" dar şi la o "movilă uriaşă de formaţiune naturală, pe bază stâncoasă de piatră gresă".

Literatura turistică, contemporană ne spune că "Bâtca Neagră se numeşte astfel ptr. că este împădurită până în vârf". Poveşti! aş adăuga eu. Nu departe de începutul mileniului III o furtună i-a decopertat un întreg versant. De altfel, EU nu cred că a fost niciodată atât de împădurită precum e acum. Avea şi poieni la poale, iar austrul îşi făcea întotdeauna de cap pe-aici, cam "216 zile anual şi calm 150 de zile". N-au scăpat aceste locuri nici de "cel mai mare uragan, cel din 26 iulie 1896", după cum menţiona ing. silvic Mihail Anania (care-şi avea cantonul ce i-a purtat multă vreme numele pe versantul opus şi pe temelia căruia s-a ridicat ulterior cabana Izvorul Muntelui).
Bâtca Neagră a fost notată pe aceleaşi hărţi la care am făcut deja două referiri mai sus şi cu numele de Piatra Neagră. Le fel, nu cred că tot din pricina pădurii dese, care cu atâta furtună şi vânt, nu prea a avut a sta în picioare la începutul secolului XX.
O primă explicaţie poate fi dată tot de Dicţionarul sus amintit, în capitolul Geologia, care ne enumără existenţa unor "gresii negricioase, calcare negre hidraulice şi de şisturǐ negre cu vine de calcită spre frontieră" şi "şisturǐ negre anfibolice la hotarul Transilvanieǐ". O alta poate face referire la o zonă sumbră, fatidică - dacă tot s-au amintit şi

6. Coarnele lui…. - drept s-o spun, nici nu le-am căutat în teren. Feminine şi genitivale, mă trimit mai degrabă cuvântul "corn" şi la nuanţa semantică de "colţ, capăt, margine, unghi". Dar şi la accepţia oferită de Teodor Porucic "cornet = vârfuri (dealuri) izolate, alcătuite din roci mai tari, monadnock (pag. 20); pământ format din sfărâmături de stânci; sol schelet (pag. 60)".

Nu mă gândesc în niciun caz la (de exemplu) Piscul Cornii din Flămânda/Muscel, "vârf de deal de pe care râde Cornea (diavolul) de câte orǐ îşǐ vâră codiţa între amicǐ, făcându-ǐ a se sfâşia uniǐ pe alţiǐ."

7. Şi pentru că Lumina pe care o aştept 360 de zile este mai preţioasă decât orice lămurire dată vreunui toponim, ar fi cazul să mă opresc şi eu aici şi să

Vă urez tuturor Sărbători cu-adevărat fericite!

21 Dec

Dacă înţeleg eu bine dimensiunea fonturilor nici nu mai contează atât timp cât este o panoramă bună numai pentru cei trei autori (Claudiu, Titus şi dl. Mihai) si complet inutilă pentru alţii care deja au finalizat catalogul cu denumirile cele reale, "registru" la care nici să nu viseze restul poporului că oricum nu are nicio contribuţie??? Îmi pare rău...

Sărbători fericite!

19 Dec

O panoramă foarte rară - cu cea mai mare suprafaţă umedă, sălbatică şi neumblată - Felicitări autorilor pentru tură şi pentru completările aduse!

Două-trei mici nedumeriri personale:
1. Obcina Chiliei (Sudică, situată pe dreaptă drumului spre Stănile, 'eclipsată' de Bâtca Neagră) nu ar avea cum să se vadă aici. Asta ar însemna că în prim-plan este Bâtca Rotundă şi sigla Alpinet este suprapusă peste Piciorul Ciungi.

2. Punctul acela 'alb' / deschis la culoare, surprins pe cărarea ce duce spre izvor/troacă, dincolo de barieră, ce este? (Discutabilă şi 'Poiana Bâtca Neagră' - care teoretic era situată aprox. la baza versantului estic al muntelui Bâtca/Piatra Neagră şi care practic nu mai există, fiind 'înghiţită' de vegetaţie.)

17 Dec

Din pleiada de stele l-am omis pe Dorin Mondoc, pe care-l aştept oricând cu imagini din "munţi pierduţi" şi iarăşi regăsiţi şi ei nu sunt singurii, dar nu cred că am acuzat adminii de plecarea lor. Faptul că am recunoscut într-o imagine recentă http://goo.gl/FvTjG un cadru postat acum doi ani http://goo.gl/xvuNt nu înseamnă că ţin "o evidenta foarte stricta". O fotografie foarte bună chiar o ţii minte...
În ceea ce priveşte afirmaţia "pozele de pe alpinet au un numar de vizualizari mai mare decat daca ar fi publicate in alta parte", trebuie să te contrazic. Şi-ţi voi da exemplu - nu o fotografie, depăşită oricum în comentarii şi vizualizări - ci ultimul meu articol de pe Alpinet, nu din Invitaţie in Carpaţi, cel cu "gluma sinistră". Materialul în memoria dr. Iacomi l-am publicat concomitent în trei locuri: pe Alpinet are 588 de accesări, pe carpati.org are 620, iar pe blogul personal 1075 de vizualizări - din care max. 20 au fost trimiteri de pe cele două pagini montane. Dar nu asta contează. Important e că acum, aici, ceva "s-a mişcat" şi că nu s-a renunţat.
Este îndeajuns că abandonăm cu prea mare uşurinţă limba română, tradiţiile, cultura, moralitatea... A spune precum Daniel că "mai bine renuntam... decat sa luptam" e ca şi cum - scuzaţi-mi comparaţia - am fi deja un popor care susţine sus şi tare şi cu înverşunare că urăşte manelele tot atât pe cât de mult şi des le ascultă, dar n-ar fi niciodată în stare să recunoască adevărul...
Dacă mai există într-adevăr un loc în care să vedem o Românie curată şi pitorească, despre care să spunem că o iubim şi cu care să ne mândrim, pentru fiecare dintre noi înseamnă că acela este Alpinet.

12 Dec

Ce faceţi, domnilor? Renunţaţi cu toţii? A plecat Sorin R., Mihai I. Nedelcu a renunţat la top, Laurenţiu Pavel şi-a sters fotografiile, Dorin înscrie şi el rar, până nici Cristian-Alexandru Catană nu mai postează, acum şi tu, Şerban, renunţi? Eu, noi (nu voi) suntem simplii voştri spectactori, care poate-am aşteptat 2 ani imaginile Minervei din Nepal sau 3 luni pe cele ale lui Emi din Austria/Italia sau încă mai sperăm la panorame documentare şi ne bucurăm de fotografii ca cele din Ciucaş semnate Teo Paraschiveanu - asta înseamnă că el încă nu a renunţat.

În cercuri închise se tot dă vina pe admini, se vorbeşte de delăsare, dezinteres, de lipsă de timp, că "avem familii, ne plâng copiii" - şi noi / nouă -, "nu putem accesa site-ul de la job" - Slavă Domnului că mai avem serviciu! - că "tot ce facem, facem benevol şi nu câştigăm nimic din asta" - Nici noi, cei care postăm - dar nimeni nu-i întreabă nimic pe ei... Probabil din convingerea că nu vor primi niciodată răspuns sau că vor fi priviţi cu alţi ochi şi arătaţi cu degetul "Cine-i ăsta/asta de ne cere nouă socoteală?".

Domnilor admini, de ce-i lăsaţi pe aceşti oameni să plece? V-au supărat cu ceva, nu sunt bune fotografiilor lor încât ei s-au simţiti şi le-au şters din proprie iniţiativă? Sau contaţi pe faptul că oricum le postează pe bloguri (la rezoluţii mai mari) şi o dată tot se vor mai întoarce şi aici?

Domnilor admini, de ce o fotografie stă în medie 4-5 zile în coadă la aprobat? Sau chiar mai mult, exemplu chiar fotografia lui Şerban http://alpinet.org/main/foto/showfoto_ro_item_106344.html publicată, adică înscrisă, pe 17 aug. şi intrată în galerie, adică aprobată, pe 25 aug. seara, când am şi comentat-o şi dacă-mi amintesc bine am fost printre primele 5 vizualizări.

Domnilor admini, dacă sunteţi atât de prinşi cu treburi personale şi/sau profesionale de ce nu renunţaţi voi la statutul de admin şi să cedaţi locul altcuiva care are mai mult timp liber, care se pricepe şi la fotografiile şi la alpinism şi la orientare turistică? Sunt neplăcute întrebările mele, ştiu. Şi asemeni oricărui spectacol, în spatele scenei e o armată de oameni, al cărei rol este tocmai acela de a avea grijă ca totul să decurgă fără probleme. Dar, în acelaşi timp să nu uităm că sunt şi admini ai căror activitate ("scenică") a fost nulă în 2011.

8 Dec

Păi reprezentanţa aia e departe de mine precum solomonarul meu de Ceahlăul - că-l lăsai liniştită de pază la Zăvoarele Stănilelor şi văz c-a plecat fără ştirea mea în gradina Făgăraşilor tăi... :-)

7 Dec

Şi cu capu'-n nori şi fără culori... Şi c-o pată pe senzor... Păi se poate, domnu' Soare? :-) Direct la inimile fanilor merg fotografiile tale!...

P.s. Dacă reuşeşti să scoţi pata aceea, să-mi şi mie reţeta. M-am pricopsit şi eu cu una şi nu reuşesc să scap de ea.

7 Dec

Dacă aveţi ceva timp, vă recomand pagina dr.-ului I. Floareş, un mare colecţionar şi unul din Seniorii Ceahlăului.
http://floares.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=66&Itemid=74&lang=ro

23 Nov

Nu văd Ceahlăul...

21 Nov

Un nepreţuit camarad amintea odată despre un fotograf, mare iubitor al muntelui, care toată viaţa a trudit să realizeze "fotografia care să salveze viaţa măcar a unui om atunci când se uită la ea." – l-am citat cu respect. Amintindu-mi cuvintele lui, aş spune că printre miile şi miile de imagini pe care le-am vizualizat, am căutat-o îndelung pe cea care să mă facă să NU renunţ la visu-mi, oricât de vremelnic ar fi el.
Privind fotografia ta, Dorin, pot spune că am urcat până acum Ceahlăul degeaba - de nu mi-a trecut niciodată prin cap să rămân acolo unde erai tu şi să pozez aşa ceva… Desigur, nici nu mi-ar fi ieşit.
Privind acea stea care apune, parcă-l văd pe Bunţu Segal cum se stinge de dor, departe de ţară şi de muntele pe care l-a iubit şi urcat toată viaţa… Pe Iorgu Iacomi în văzduhul cu îngeri, printre legende şi lângă ciobanii doinind din fluier… Pe Costică Matasă călcând pământul într-o fluturare şi atingând norii cu dreapta sa pe care-o folosea pentru binecuvântare, pentru sfinţitul apelor şi pentru tremurul bătrâneţii…
M-a emoţionat mult fotografia ta şi am asociat-o fără să vreau celor două mari evenimente comemorative recente, 20 de ani - pe 18 oct. - de la plecarea dr. Iacomi şi 40 de ani - pe 3 nov. de la plecarea preotului-arheolog Matasă, predecesorul doctorului. Imi cer scuze pentru lungimea comentariului meu, dar a fost ca şi când…
"De-aş cunoaşte toate tainele şi orice ştiinţă şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii din loc", fără o astfel de fotografie nimic nu sunt. Voi aştepta să vii acasă, o voi lista şi icoană pe perete o voi pune… Mulţumesc!...

13 Nov

La aceeaşi tură, mă refeream. De altfel, cred că este imposibil să revii după trei ani în acelaşi loc, în aceeaşi perioadă a anului şi la apus să surprinzi aceeaşi lumină.

26 Oct

E aceeaşi http://alpinet.org/main/foto/showfoto_ro_item_79250.html :-o?

26 Oct

Mulţumesc pentru răspuns şi pentru completări.
Toate cele bune, mereu!

16 Oct

Hm... Daca lumina e din belşug, nici la peste 180 nu folosesc trepiedul. Are motor incorporat ptr. autofocus şi mi se pare de 10 ori mai luminos decât obiectivul kit.

3 Oct

Nu ştiam că ai Tamron. Cum te împaci cu el?

3 Oct