Alpinet lists - alpinet2k

In revista Sfarma-Piatra a aparut un elogiu despre alpinistul si
omul Petrus Catzian, scris de un prieten al sau, Traian Varasteanu.
Stie cineva de acest om, Petrus Catzian?
In rest va las sa ascultati cum vorbeste autorul scrierii de mai jos
despre cel ce a iubit muntele. Alte cuvinte sunt de prisos.


PETRUS CATZIAN cazut pe Costila la 11 martie 1936


" Sunt unii oamnei pentru care viata are un singur sens, categoric,
definitive. Pentru Petrus Catzian viata a avut un singur sens:
muntele, o singura cautare: eternitatea.
Spiritul sau profound si intelept nu a vrut sa priceapa
decat o singura chemare: piscul. Gandurile lui indraznete nu au avut
decat o singura infiorare: genunile.
Mai mult muntean decat student la arhitectura, CAtzian isi
impartea viata intre "pikal" si "plansa".
Crescut in legile muntelui, calit de vant si arsita, om de
munte rupt din piatra varfurilor, acest voinic se avanta pe cararile
sau peretii branelor, cuvios si tacut ca intr-o catedrala.
Cautand o aristocratie a curajului, isi impletea suferintele
unui gand sensibil cu emotivitatea estetica a cautatorului de frumos.
Pentru Petrus Catzian muntele nu era nici sport, nici
snobbism, nici senzatie ci o emotie profunda de ganduri identificat
cu eternitatea bizara a stancilor. Acest mare indraznet al
alpinismului romanesc poate fi considerat drept creatorul unei noi
intreprinderi alpine, unui veritabil sens de a vedea muntele: cu
sensibilitatea spiritului.
Atunci cand veleitatile canalizeaza constiinta omeneasca
spre un ideal estetic, omul devine dupa limitele accesibilului un
creator de frumos. Chiar daca acest frumos reprezentat prin momente
de emotivitate, nu se rasfrange decat asupra intimitatii spirituale
necomunicabile, omul care simte acest frumos este un artist.
- Cel mai frumos lucru pe care-l poti face in munte, prietene,
imi spunea bunul Petrus, este sa taci, sa taci.
Ma simteam atat de puternic, cand singur cu el in munte ii priveam
profilul vulturesc, taiat in obraz, profilul lui totdeauna mut,
priviera scrutatoare, surasul lui ingaduitor si sceptic. Acelasi
suras il zaream cateodata in oras. Dar privirea lui avea atunci ceva
agonizant de exilat spiritual.
Catzian a cautat "moartea pe munte", cu sensibilitatea
dureroasa si atcuta a fiintelor superioare, legate prin fiinta lor
de eternitatea finite indragite.
Hornurile cu jepi, branele ametitoare, padurea cu freamatul
ei jilav, viscole blestemate, miragiile zapezii, neguri si avalanse,
au leganat numai ele tineretea acestui drumet calit, acestui
veritabil alpinist.
Conceptia superioara despre alpinism, sensul estetic de a
privi muntele, aerul cu care infrunta totdeauna primejdia, aitueaza
pe acest cutezator in fruntea eroilor alpine.
Sufletul sau e acuma undeva prin preajma Costilei
inzapezite, poate mai departe prin zorile inghetate, printer jnepeni
si Edelweiss, jucandu-se cu zapezile haine, in melodia unui yolder.
In funduri de genuni, un glas blajin, va cauta totdeauna
singur, dureros de singur, ca un ecou de orga, cantecul sau drag:
Noi mergem in munte / Caci muntele ne chiama.
Muntele l-a chemat iar el i-a ascultat chemarea."



Revista Sfarma-Piatra, 24 Martie 1940, p. 7



Odihneasca-se in pace!

Login or register to comment