Salutare,
Plecat-am trei: Oana, Ionut si eu din Bucuresti cu ganduri mari spre
Busteni. Echipati ca pentru marii pereti
am pornit la ora 10 de la partia
Kalinderu spre Varful si Creasta Picatura. Abea ajunsi in V. Seaca a
Caraimanului ca a inceput o ploaie... de ne-a stricat toate planurile. Cum
planul cu picatura cazuse, ne-am gandit sa urcam pe V. Seaca si sa incercam
sa iesim la cruce si apoi la Caraiman. Frumos gandit, cam greu de
realizat...
Dupa primele 2 saritori ne-am intalnit cu un grup care se intorcea de pe
vale. Urcasera pana la saritoarea lui Zangur si din cauza ploii se
intorsesera. Noi, fiind bine echipati ne-am decis sa mergem mai departe,
indiferent de ploaie. Doar de fulgere ne temeam dar erau destul de sus si nu
ne-am simtit amenintati.
Niciunul dintre noi nu mai urcase pe vale si nici nu aveam vreo descriere a
ei asa ca informatia primita de la unul din cei care coborau, de a urca la
cruce prin valcelul din stanga "Valcelul Mortului" a fost foarte bine
venita.
Si ajungem si la marea saritoare a lui Zangur... De pe limba de zapada nu
parea cine stie ce dar, cand te uitai sub limba de zapada si vedeai haul
fara fund, incepeai sa tremuri. Asa ca ne-am decis sa scoatem una din cele 2
semicorzi sa urcam saritoarea asigurati. A urcat Ionut primul si a pus si
doua frenduri ca asigurari suplimentare, dupa care l-am urmat si noi. A
urmat apoi o saritoare pe care am escaladat-o printr-o grota, nu inainte sa
ne mai traga o rapaiala zdravana. Noroc ca saritoarea este surplombata si am
stat acolo vreo 20 min pana s-a mai domolit potopul. Urcam tot in sus pe
vale pana la confluenta cu ultimul valcel unde, sa evitam spalaturile foarte
alunecoase ale vaii, ne hotaram sa urcam pe creasta dintre acest valcel si
vale, urmand sa revenim pe vale mai sus. Prindem chear o poteca pe creasta
si inotam prin jnepeni pana se termina poteca... intr-un mare hau spre valea
Seaca. Impas. Ce sa facem? Aveam 2 variante: sa facem un rapel in vale
(ajungeam cu 60m) sau sa ne intoarcem pe unde am venit. Dupa ceva discutii
ne hotaram sa ne intoarcem pe unde am venit chiar daca stiam ca ne va prinde
noaptea pe drum. Argumentul forte sa ne intoarcem a fost ca daca facem rapel
in vale si ni se blocheaza semicorzile, acolo ramanem sau ne dau jos cu
elicopterul si devenim vedete
.
Asa ca o luam frumos la vale... Hotaram sa facem cat mai multe rapeluri
peste saritori si pe portiunile cu zapada (doar coltarii ne-au lipsit
. Ne
prinde noaptea la o saritoare cu un piton de rapel cu inelul foarte subtire
dar rezistent
. Scoatem frontalele si-i dam la vale cat mai repede. Numai
ca noaptea nu-i ca ziua
... si la lumina frontalelor coborarea devine
mult mai anevoioasa. Facem rapeluri dupa rapeluri din ce putem: copaci (cam
putini), colturi de stanca, pitoane (am batut si un piton la o saritoare
unde nu am gasit nici-un bolovan bun de rapel), cordelina bagata printre
stanci...
Intr-un final ajungem la iesirea din vale si o luam la dreapta mai sus de
poteca, pe langa faleza unde a amenajat Vladone trasee de escalada. Si dam
la vale, iesim in poteca si o data cu zorile (04: 45) ajungem la masina in
parcarea de la partia Kalinderu.
Observatii si invataminte:
1. Trebuie sa fi bine informat!!! Noi n-am excelat la partea asta, in afara
de ce citiseram fiecare din noi inainte, n-am avut nimic la noi. Daca am fi
avut descrierile lui E. Cristea probabil am fi iesit in J. Mici pe braul
portitei si apoi spre Caraiman. Circumstante atenuante
- noi am plecat
spre Vf. si Creasta Picatura si aveam la noi doar descrierea si schita lor.
2. Este bine sa fi totdeauna foarte bine echipat pentru ca nu sti ce se
poate intampla. In afara de coltari (ne-ar fi ajutat la coborare) si
bocancii de iarna ai lui Ionut: D nu ne-a lipsit nimic. Echipament: 2
semicorzi, hamuri, 15 bucle (multe pt vale, destule pentru creasta), papuci
de catarat (nu i-am folosit), 4 frenduri, 5 cuie (am folosit doar unul
pentru un rapel la ultima saritoare), ciocan, cordelina, anouri, echipamente
de filat etc. In afara de piton am mai lasat pe traseu 2 bucati de cordelina
si 2 anouri mici. Daca nu le scoate nimeni din traseu, le voi scoate eu cu
prima ocazie.
3. Cu toate ca am inaintat foarte mult in noapte, nu m-am simtit nici-o
clipa in pericol. Stiam ce trebuie sa facem si masurile de siguranta au fost
la inaltime. De aceea am preferat sa facem peste 10 rapeluri in loc sa
descataram unele saritori care ziua nu ne-ar fi pus probleme (poate nici
noaptea dar pentru siguranta...)
4. Frumoasa si spectaculoasa valea si promit sa mai vin pe o vreme mai buna
si mult mai bine documentat.
Gata ca poate v-am plictisit. Poate gasiti ceva interesant si folositor in
acest RT pentru ca eu am invatat multe in aceasta iesire.
Multumesc colegilor de tura care, dupa 19 ore de aventura, mai aveau chef de
glume.
O zi placuta,
Nicu
ps. am gasit pe vale un bat telescopic. vreau sa-i cumpar perechea.
)))
era o gluma bineinteles
. daca il revendica cineva sa-mi dea un mail.
am pornit la ora 10 de la partia
... si la lumina frontalelor coborarea devine