Alpinet lists - alpinet2k

RT Olimp 10-13.08.2008

Colegi de tura: Dana, Mihaela, Maria, Cezar

Traseu: Bucuresti-Litochoro-Prionia-Ref A-Ref Giosos
Apostolidis-Mytikas-Skala-Skolio-Skala-Zonaria-Lemos-Skourta-Litochoro-Gertsia-Paralia
Katerini-Thessaloniki-Sofia-Bucuresti

Ziua 0

Avand o saptamana concediu (11-15 august), planuiam sa
fac creasta Fagarasului. Cum nu am gasit coechipieri
pentru acea perioada, m-a bucurat anuntul unei
prietene, Dana, pentru o tura de 3 fete in
Rodnei-Ceahlau-Calimani cu posibilitate de schimbare a
traseului. La intalnirea premergatoare turei (vineri
seara) am analizat problema ploilor din nordul tarii
si am gasit ca variante Pirinul sau Olimpul (in Olimp
nu ajunsese nimeni din noi, in Pirin mai fusesem in
anumite zone). Am hotarat plecarea duminica dimineata
la ora 3.45. Am printat ce RTuri am gasit despre Olimp
si am vb cu cei care mai fusesera acolo si astfel am
plecat cu lectia pregatita.

Ziua 1 - duminica 10.08.2008

Maria ne-a adunat pe toti in Puiu, o Dacie Break
minune care n-a facut probleme aproape deloc si care
are multe trasee lungi si grele la activ si abia la
4.30 am iesit din Bucuresti spre Giurgiu. Fetele stiau
drumul pana in Sofia de la o tura mai veche in Pirin.
La 6.20 am trecut granita bulgareasca (10 euro vigneta
pe 7 zile). Cam la 50 de km dupa granita ne-a
oprit politia bulgareasca sa ne aduca aminte ca limita
in afara orasului este de 50km/ora (Maria o tinea in
mod constant peste 100km/h) si sa reducem viteza ca e
drumul periculos (chiar si acolo unde era drum drept
pe cativa km si liber). Dupa vreo ora de mers, am
facut plinul la o benzinarie (30 leva si 40 euro la
cursul pe care l-a vrut vanzatorul: 1euro=1.70leva) si
am pornit spre Sofia prin multele tuneluri de pe
autostrada. Autostrada ne-a bagat pana la urma in
Sofia si am iesit din oras pe drumul spre Blagoevgrad
si Kulata (10.50). La iesirea din Sofia ne-au
intampinat niste gropi/cratere ca la noi acasa si in
general drumul s-a inrautatit spre deosebire de ce
avusesem pana atunci (mai ingust, mai cu lucrari).
Pana inainte de granita greceasca nu am avut probleme
de trafic. Cu 10 km inainte de granita ne-a oprit
politia pentru depasire de viteza (81 de km la limita
de 60 - noroc ca tocmai prinsesme un TIR in fata
altfel aveam 120km/h si n-o mai scoteam la pace cu
bulgarii) si ne-a cerut 50 de leva. Noi am facut pe
prostii ca aveam doar euro si pana la urma ne-a lasat
sa plecam mai departe. Cu 3 km inainte de granita (cca
600 de km din Buc) am oprit la o benzinarie pentru
masa de dimineata (din bagaj). Am vazut un piersic
plin de fructe in spatele benzinariei si am luat
cateva de gust. Au picat la fix caci ne era tare sete.
Am facut cateva poze cu eolienele grecesti si poza de
grup (13.30) si am plecat spre greci. La granita nu
ne-au cerut decat buletinele si talonul masinii
(europeni, ce naiba) si am pornit spre Serres,
apoi Salonic (Thessaloniki), Katerini (pe autostrada
spre Atena) si apoi spre Litochoro (baza de ascensiune
a Olimpului). Grecii au autostrazi si drumuri foarte
bune si au limite de viteza decente fara a da amenzi
cand e drumul liber. Singura problema a grecilor sunt
marcajele rutiere si panourile care te cam incurca. La
16.00 am iesit de pe autostrada si am facut dreapta
spre oraselul Litochoro pret de cca 15km. Litochoro
este un oras-statiune clasic grecesc in trepte situat
la 400-500 m altitudine sub Muntele Zeilor. Am
incercat sa luam benzina inainte de oras, dar nu aveau
decat gaz nu si benzina. Macar ne-am aprovizionat cu
caju ieftin si bun. Am avut cu totii un soc si
uimirea de a avea intr-o parte muntii si intr-alta
marea. Revenindu-ne putin, am urcat pana in centrul
orasului si aici am oprit masina (16.20). Am zis sa
luam suveniruri pt cei dragi ca la intoarcere nu stim
cat mai avem timp. Asa ca pana pe la 18.15 ne-am
fatait prin centru pt cadouri, ne-am plimbat prin
parcul orasului (ne-am jucat cu cei doi catei jucausi
din parc), am luat cat de multa apa se poate de la
fantana din centru (din documentare stiam ca nu prea e
apa pe munte), m-am informat de traseul pana la
Prionia si am hotarat sa plecam spre munte. La ora
19.00 am pornit spre Prionia (1100m) spre nord 200 m
si apoi 10 km in curbe stranse. Am facut o pauza de
poze la punctul de belvedere Zilnia si la 19.30 eram
in parcarea de la Prionia. Aici e un mic restaurant
fara cazare si sunt precizate regulile Parcului
National Olimp (n-ai voie sa faci focul, sa campezi,
sa rupi flori, sa vanezi etc). Si atunci cum sa stam?
Mihaela si Maria au inceput sa pregateasca ceva de
mancare la primul si eu cu Dana am cautat un loc de
cort mai ascuns (deh romanul tot incalca legea cumva).
Mai sus nu am gasit decat niste corcodusi rosii
imbietori si mai jos de Prionia am gasit un locsor
fain pe E4 (magistrala europeana); mai fusese folosit
de buna seama si de altii pentru ca era deja vatra de
foc, iar locul pentru cort era curatat si "amenajat cu
cetina". Pe intuneric am pus cortul, am mancat cu
totii si ne-am retras la somn. Maria a preferat sa
doarma in masina. Eu am intrebat la Prionia (in
engleza) daca e cineva la Apostolidis ca sa nu mai
luam cortul si ni s-au asigurat locuri dupa o
convorbire prin statie radio. De asemenea m-am
informat si asupra vremii in urmatoarele 2 zile (sun
and a few clouds - soare si cativa nori). Perfect (in
gandul meu).

Ziua 2 - luni 11.08.08

Ne-am trezit pe la 7 dimineata cu supararea Mihaelei
ca nu a putut dormi din cauza unor magari care au
talanganit periodic si parca-i simtea cum rumega iarba
). Din fericire eu am dormit tun si nu am auzit
absolut nimic. Pana am strans bagajele si am
mancat s-a facut 8.30. Am lasat cortul, sacii de
dormit, izoprenele si instanturile in masina (mai bine
zis am luat strictul necesar: haine, mancare, aparat
foto, bete, bani, apa - aproximativ 2.5 L de persoana)
si am pornit la 8.45 spre refugiul A (Agapitos) situat
la 2100m. Maria a pornit mai in fata pe E4 si in 2 ore
a ajuns la refugiu.
Restul am mers grupat prin padurea de pini (cam pana
la 2000m), apoi prin jnepeni pana la refugiu. Pe drum
am fost intampinati de numeroase peisaje de vis care
au culminat cu creasta somitala a masivului alba cu un
fundal albastru intens. La 11.10 am ajuns si noi la
refugiu. Ref A este un fel de cabana la noi. Are 110
locuri (12 euro pret intreg, 10 cu reducere pentru
membrii cluburilor alpine din lume), terasa betonata
cu pietre incastrate, mancare, ceai cald si foarte bun
(1 euro), diverse suveniruri, harti, tricouri,
indicatii pentru traseu de la cei care servesc. Ce
mai, aproape hotel. La intrarea pe platforma/terasa
sunt precizate in mai multe limbi (greaca, germana,
engleza, franceza, ceha, poloneza etc) conditiile de
stationare la refugiu: campare (4, 20 euro/pers), fara
primus etc. In refugiu se intra in bocanci doar in hol
si sala de mese. In camere se intra in papuci oferiti
de ei. Acelasi lucru il vom vedea si la Giosos
Apostolidis. Am facut o gramada de poze, ne-am mai
luat
ceva suveniruri, am baut cateva ceaiuri si la 12.40 am
pornit spre Ref C/Apostolidis in ideea de a merge prin
Zonaria. Dupa 10 minute de urcat pe E4 am facut
dreapta pe TG (au strigat niste straini dupa noi ca
"this is not the way to Zonaria", Mihaela le-a
confirmat ca stim ca nu e Zonaria). Aceasta poteca era
pe harta aratata ca traseu de 1h30 minute mai dificil.
Traseul prin Zonaria era mai simplu - adica panta mai
mica si dura 2h si 30min. Cu putine comentarii din
partea Mihaelei fiindca se arata un nor cam urat in
directia aia si la cum ne prezentasera la cabana
traseul nu te incanta piatra uda, panta mare, rucsac
in spate: D), am mers in continuare pe acest marcaj.
Am urcat in continuu mai intai prin padure de pini cam
pana la 2500m pentru a iesi in gol alpin si grohotis
(cca 13.10). Aici am dat de un marcaj banda rosie cu
banda galbena BRBG. Am urcat pe curba de nivel
pe o panta destul de inclinata (40-45 de grade) cu
doua pasaje de catarat la liber usoare pana in buza
Platoului Muzelor si baza Scaunului lui Zeus (14.15).
Aici cu totii am ramas socati la vederea refugiului
Giosos Apostolidis (2760m) intre doi giganti de 2800 m
si mai ales la silueta impunatoare a varfului Stefani
2907m. Am facut o gramada de poze si am urcat spre
refugiu (15-20 de minute). Exista 2 refugii: Ref C
Chistos Kakalos sau ref alpin Seo de 19 locuri si
refugiul Giosos Apostolidis de 90 de locuri aflate la
cca 500 de metri unul de altul pe platoul Muzelor. Noi
am stat la ref Apostolidis. La 15.00 am ajuns pe
platforma refugiului, am mancat de pranz consistent,
ne-am cazat (12 euro/pers, 10 euro/pers pentru membrii
cluburilor alpine la fel ca la ref A) si ne-am echipat
cu papucii oferiti de gazde pentru a intra in camere
si a ne lasa rucsacii si cele ce nu ne trebuiau pt
ascensiune. La ora 17.00 ne-am luat minim de
echipament
(apa, bete, o pelerina de ploaie, lanterne) si am
pornit spre Mytikas. In saua dinaintea muchiei lui
Stefani am facut 5 minute pauza de poze spre imensa
caldare Megalia Kazana (Cazanul Mare) si spre creasta
dintata a lui Stefani si am pornit mai departe pe sub
perete pe curba de nivel pentru a ajunge pe partea
sud-estica a crestei principale (17.20). Am trecut de
drumul de ascensiune spre Stefani (ne gandeam in
dimineata urmatoare sa-l incercam) si apoi pe BR spre
Mytikas (17.25) pe culoarul Louki. Auzisem ca este
accidentat si chiar cabaniera de la ref A ne-a
recomandat sa nu urcam pe acolo. Dar ce naiba, am zis
noi, atatia romani au urcat pe acolo, n-om fi noi in
stare sa urcam? Maria si Dana au pornit mai repede in
sus (la 18.10 erau pe varf). Eu am ramas cu Mihaela
mai in urma fiindca avea ceva emotii si nesiguranta
(era la prima ascensiune prin catarare la liber).
Culoarul seamana destul de mult cu Strunga Dracului
din Fagaras sau cu Hornul Mare din Bucegi, fiind mult
mai lat decat acestea. Panta este de 45-50 de grade si
mereu trebuie sa-ti cauti prizele cu atentie chiar
daca exista niste benzi rosii care te ghideaza. Pe
vreme buna nu creeaza probleme; pe vreme rea piatra
uda creste mult timpul parcurs si expunerea mare
creste riscul traseului. La 18.45 am ajuns si noi pe
varf fericiti (2918m). Imprejur peisajele ne lasau
fara grai: intr-o parte se casca imensa Kazania
dominata de abruptul aproape vertical de circa 500 m
al lui Stefani, dincolo panorama se deschidea pana la
litoral si marea cea albastra sau spre creasta
zimtata, Skala si pana in departare spre culmi line.
Mihaela si Maria si-au implinit un vis de demult:
acela de a vedea marea de pe un varf. Am stat o
jumatate de ora pe varf in vantul ce incepuse sa ne
adie mai puternic. Am facut pozele de rigoare, am
scris fiecare cate ceva in caietul de varf si la
19.15 am pornit pe creasta lunga si zimtata
Mytikas-Skala in aceleasi echipe. Creasta seamana mult
cu Piatra Craiului si catararea si descatararea la
liber sunt la locul lor. Am prins cateva poze in rosul
apus asupra Megalei Kazana si am trecut cu putina
dificultate de un pasaj fara prize, cu panta de
circa 50 de grade si cu un piton de ajutor. De altfel
am gasit multe pitoane in loc de prize in acest pasaj.
La 20.50 am ajuns pe vf Skala 2866m. Fetele deja se
intorceau de pe Skolio 2911m. Le-am propus sa caute
drumul spre E4 pe o poteca evidentiata usor pana ne
intoarcem si noi de pe Skolio. Am lasat rucsacii la
inceputul potecii, mi-am pus geaca de fas pentru
protectie la vant si am pornit in viteza spre Skolio.
La 21.10 am atins si acest varf de peste 2900m. Se
inoptase si la picioarele noastre se aprindeau orasele
grecesti pana in departare. Ne-am notat in caietul de
varf numele, data si ora si am pornit inapoi la lumina
lunii spre rucsaci. I-am gasit cu putina greutate (nu
ne luasem frontalele la noi pe varf), ne-am scos
frontalele pe care le-am folosit doar in zonele
intunecate. Am vazut luminile fetelor care gasisera
magistrala E4 si am ajuns destul de rapid la ele (cca
20 de minute). Cu totii am coborat pe E4 pana la
semnul spre Zonaria (22.10). Am incurcat putin traseul
coborand mai departe spre Ref A si am revenit la semn
in 10 minute.
Traseul nocturn prin Zonaria l-am facut pe jumatate la
lumina lunii, pe jumatate la lumina frontalelor. Lipsa
apei si foamea si-au spus cuvantul, dar a trebuit sa
mergem mai departe. Am trecut destul de repede pe sub
Mytikas si Stefani si la 23.30 am ajuns la refugiu.
Ne-am pus la uscat hainele ude, am luat cate un
Upsarin efervescent impotriva febrei musculare si in
jurul orei 24.00 am adormit in paturile moi si pufoase
din refugiu.

Ziua 3 - marti 12.08.08

Ne-am trezit in jurul orei 9.00 si pana sa se
dezmeticeasca fetele, am iesit in soarele puternic de
dimineata sa fac cateva poze in zona. Am surprins vf
Toumpa 2801m si Profet Ilias 2803m in caldura soarelui
si m-am dus pe un varf mai mic la marginea Platoului
Muzelor spre ruptura Megaliei Kazana pentru cateva
poze spre nord-vest cu toti peretii aproape verticali
ce se scufundau in adancurile inierbate ale Greciei
joase. Am revenit in 40 de minute in camera si dupa ce
am mancat putin de dimineata, am strans bagajele, am
platit cazarea si l-am rugat pe cabanier sa ne tina
rucsacii pana ce urcam pe Profet Ilias. I-am lasat in
sala de oaspeti si in 20 de minute (11.10) eram cu
totii pe varful Profet Ilias incantati de minuscula
bisericuta cladita doar din pietre si cu un suport de
lemn pentru acoperis in cinstea Sfantului Ilie. Am
facut si pe aici ceva poze deasupra norilor si in
biserica si la 12.15 eram inapoi la refugiu cu
rucsacii pregatiti de drum. Am salutat gazdele si am
pornit pe marcajul "patrat rosu" prin Platoul Muzelor
spre creasta nordica printr-o ceata ce abia ne lasa sa
vedem la 20-30 de metri in fata (marcaj dublat de
BRBG). Creasta seamana foarte mult cu Fagarasul nostru
pe linia principala. Maria a zis ca porneste solo mai
repede sa aduca masina de la Prionia. Noi am mers in
ritm normal admirand pe cat posibil peisajele. La
13.15 am ajuns pe varful Lemos, am facut cateva poze
si am continuat mai departe pe creasta. Inainte de vf
Skourta (13.25) am facut stanga printr-o turma de oi
si apoi in continuare in coboras pana la padurea de
pini din zona Petrostrouga (14.20). Am stat intr-o
poiana circa 30 de minute sa mancam si apoi mai
departe pe marcajul "patrat rosu" dublat de BRBG. Am
ajuns la izvorul amenajat de sub Stragos acum secat si
in coboras pronuntat am trecut pe sub varfurile Koka
pana la al treilea izvor de pe harta indicat si in
traseu prin marcaje rosii. Cum nu mai aveam apa am
cautat eu izvorul fara izbanda si am pornit insetati
mai departe la vale. In zona Barba am gasit o poiana
in care 2 turiste ne-au lamurit ca nu avem apa decat
jos in drumul de Prionia. Asa ca am facut dreapta si
in 40 de minute de coborat continuu am ajuns la
Gortsia unde Maria ne astepta de vreo ora si ceva cu
Puiu (ea coborase in 2h50min fata de noi in 4h30min
pentru a recupera masina). Ne-am schimbat de hainele
ude si am coborat cu becul de benzina rosu spre
Litochoro. In centru am luat apa de la fantana si
fetele si-au mai luat alte maruntisuri. Am vizitat
biserica din centru si am pornit spre prima benzinarie
din oras (o pompa pe care nu am observat-o decat la
indicatiile unui localnic). Am alimentat cu 20 euro
(moneda nationala) si am coborat spre plaja fiindca
vroiam sa facem o baie in Marea Egee. Nu stiu cum am
facut (v-am spus ca panourile de afisaj sunt confuze)
ca am ajuns in satucul Gertsia cautand un loc de cort
(in zona e interzis cortul pe plaja). Am gasit o plaja
mai pustie si am zis ca facem o baie si apoi punem
cortul. Am intrat de 2 ori in apa (o data cu Maria
pana la geamanduri si o data cu Dana paralel cu plaja)
si Maria s-a speriat de nu-stiu-ce piscatura din mare
si n-a mai vrut sa mai intre. In plus apa nu era ceea
ce asteptau Maria si Mihaela: apa limpede si pesti
vizibili. Am facut ceva poze nocturne pe plaja si am
plecat spre Paralia incurcand de cateva ori drumul. In
fine in jurul orei 00.20 am ajuns in aglomerata
statiune Paralia Katerini (paralia= gr. plaja). Abia
am gasit un loc de parcare in haosul de oameni,
masini, magazine, boutique-uri, restaurante, parcuri
de distractii etc. Ne-am plimbat putin pe plaja
intunecata pe care erau cativa pescari si pentru 10-15
minute am stat intinsi si obositi pe niste sezlonguri.
La ora 1.00 jumatate din magazine se inchisesera si am
avut ceva probleme sa gasesc un superglue (probleme
tehnice la oglinda retrovizoare a lui Puiu). Am iesit
cu greu din Paralia spre Katerini si cand am vazut un
camp cu iarba mai inalta pe dreapta, Maria a tras
masina intr-un refugiu, am scos cortul si in jurul
orei 2.30 am adormit cu totii (Maria in masina si noi
trei in cort).

Ziua 4 - miercuri 13.08.08

Ne-am trezit in jurul orei 7.00 de caldura. Maria se
trezise si ea si am reusit cam pe la ora 9.30 sa
plecam spre Thessaloniki pe autostrada. La ora 11.15
am intrat in oras si ne-a fost destul de greu sa gasim
un loc de parcare langa principalul obiectiv al
orasului, Turnul Alb. Am parcat in sfarsit si pe
faleza ne-am dus spre turn pe langa statuia lui
Alexandru cel Mare (11.45). Am avut ghinion ca Turnul
era inchis (am inteles ca de vreo doi ani cel putin
este inchis) si am pornit spre centru orasului. Am
avut noroc cu un calugar roman care ne-a indrumat spre
bisericile principale din oras. Am ajuns la prima
biserica mai mare unde am stat pentru un sfert de ora.
In fata bisericii se afla Arcul lui Galeriu, monument
roman ce atesta luptele purtate intre greci si romani.
Am zarit Rotonda si ne-a atras asa de mult incat i-am
facut o scurta vizita (cupola rotunda cu tot felul de
picturi murale grecesti antice in interior). Am vorbit
cu ai mei acasa si le-am spus cam pe unde sunt ca sa-i
linistesc. Maria se grabea la masina fiindca nu se
simtea bine si Mihaela s-a dus cu ea. Eu cu Dana am
mai zabovit putin prin centru prin magazine, printre
ruinele antice si pentru ceva mancare. La 13.30 am
ajuns la masina si am plecat spre Romania. Drumul a
decurs fara probleme pana la granita greceasca pe
autostrazi (15.50). Am oprit iarasi la benzinaria
bulgareasca cu piersici (de data asta am luat mai
multe ca sa ne saturam - am dus si acasa piersici
bulgaresti). Am mai facut ultimele poze spre Grecia si
spre Pirin (Dana si cu mine vroiam sa mai mergem o zi
in Pirin pe Vihren, dar colegele de tura s-au
impotrivit din motive personale). Asa ca am pornit
spre Sofia unde am ajuns in jurul orei 19.00. Fiindca
tot intarziasem cu drumul, am ramas pentru ora in
centrul orasului (moscheea, bisericutele sub nivelul
asfaltului, sf. Nedelya, caffe frappe pentru Maria).
Un roman de la un Meli Melo ne-a explcat cum sa iesim
din oras. Am reusit sa iesim doar tinandu-ne dupa un
bulgar care mai stia doar ruseste si care a fost
amabil sa ne indrume prin semne. Am ratat iesirea spre
Plevna si pornisem vreo 5 km spre Vidin si am redresat
repede dupa ce ne-au explicat niste bulgari de la alta
benzinarie (in bulgara si putina engleza) ce trebuie
sa facem sa ajungem la Plevna si apoi Ruse. In fine in
jurul orei 2.00 am trecut granita romaneasca si intre
3.30 si 4.00 Maria ne-a debarcat pe fiecare la casa
lui.

Multumim Mariei pentru efortul facut in a conduce 1600
de km prin trei tari pana la Olimp si inapoi.
Multumesc colegelor de tura pentru placerea de a merge
impreuna prin acesti minunati munti.

Personal am realizat ceea ce imi planuisem de vreo doi
ani si nici nu banuiam ca se va realiza si asa de
bine. Vremea a tinut cu noi si zeii ne-au permis sa
stam pentru cateva clipe langa ei. Multumiri
zeilor greci pentru ingaduinta!

Am promis sa facem schimb de poze si sa mai mergem si
in alte ture.

Linkul de poze asteptat este (o super sinteza de
poze):
http://www.cezarpart.evonet.ro/albume/Olimp10130808/index.html

Drumuri insorite pe meleagurile lumii!
Cezar Partheniu

Login or register to comment