Alpinet lists - alpinet2k

From: "mircea ordean" <mmordean@yahoo.com>

.> Pe crucea veche, se zice ca existase intr-unul din
> bratele orizontale o hirtioara pentru impresii, ferita
> de intemperii de un "dop" cu filet. Cum ea va fi
> disparut curind (nici "doape" nu mai erau la 1983, cum
> am vazut pe poza crucii aflata inca in crucea
> initiatorului), Toma Boerescu si altii si-a scrijelit
> numele pe stratul galvanizat.


Cei care ati citit mesajele mele despre Crucile lui Niki Alexandrescu si pe
cel al lui Mircea Ordean (nu le reproduc in intregime, cum din pacate fac
multi care dau reply!) stiti ca e vorba de crucea de pe Degetul Prelungit,
numit si " Acul Crucii".
Detin sase casete audio cu "Amintiri montane" ale lui Toma Boerescu,
inregistrate de acesta la insistentele prietenilor, cu cateva luni inainte
de "marea plecare".
In una dintre ele vorbeste despre ascensiunea sa cu un prieten- Maxim- pe
Degetul Prelungit, unde, in bratul crucii au gasit o fotografie a unui
alpinist si un bilet in care scria" Cine va gasi acest bilet sa se prezinte
cu el la adresa..." semnat Dem. Stoenescu. Se pare ca e o confuzie (am
mai remarcat si alte cateva), caci crucea era pusa de Constantin Stoenescu,
asa cum scrie pe cruce. Din ce ne scrie bine documentatul Mircea Ordean, Dem
era fratele lui Constantin.
Boerescu nu spune in ce an a facut acea ascensiune, dar spune de
emotia cu care l-au vizitat ei "pustii" la Ploiesti pe Dl. Stoenescu,
bucurestean de origine, mare patinator, care le-a aratat albume cu poze de
la concursurile de patinaj.
Daca prima cruce a fost instalata in 1929 si Toma Boerescu e nascut in
1912, avea probabil in jur de 20 de ani, deci prin 1932, caci pe vremea
aceea, cei mai "pusti" care faceau alpinism "cu franghie" nu aveau sub
20-25 de ani.
Daca Mircea Ordean spune ca " Toma Boerescu si altii si-a scrijelit
numele pe stratul galvanizat", asa o fi. Desi, daca "pustii" au luat biletul
din bratul crucii ca sa-l duca la adresa indicata, scrijelirea nu avea rost,
decat ca sa afle eventual cei care ar mai fi urcat pe acolo. Caci e sigur
ca "pustii" nu aveau hartie si creion sa lase un alt bilet pentru cei care
urmau sa mai treaca pe acolo.
In orice caz, Coltii Morarului sunt si acum o chemare pentru
montaniarzi, unul din acele trasee care ofera multe bucurii si acelor
cataratori pentru care "alpinismul nu a fost un foc de paie, ci o pasiune de
o viata, mereu adaptata varstei si starii de sanatate" cum scrie
octogenarul brasovean Ionel Coman.
Dinu Mititeanu

Login or register to comment