Alpinet lists - alpinet2k

Salutari!

Un articol, "Din literatura muntilor", de Alexandru Balaci,
din numarul al doilea (februarie) pe 1962 al revistei
"Secolul 20":


---------------------------------------------------------------
Despre literatura muntilor - Alexandru Balaci

Insemn aici unele ginduri care s-au mai cristalizat intr-o prefata (la o
carte scrisa de doi mari cunoscatori si iubitori ai muntelui din tara noastra,
Em. Cristea si N. Dimitriu. Aratam ca si aceasta noua carte despre munti se
inscrie pe linia succeselor pe care le-a cunoscut in anii regimului democrat
popular activitatea sporturilor legate de munte. In anii acestia, ai nostri,
drumetia inaltimilor a antrenat mase impresionante de oameni ai muncii,
Indeosebi tineretul, asa cum a spus tovarasul Gheorghe Gheorghiu-Dej la
Congresul invatatorilor din R. P. R. trebuie invatat sa cunoasca si sa iubeasca
minunatele frumuseti si bogatii ale tarii noastre... Au aparut in anii acestia
nenumarate carti si calauze pentru muntii nostri, s-a tradus din literatura
sovietica (Spiridonov, Drumul indraznetilor, E. A. Beletki, Piscul Pamirului),
din literatura Germaniei democrate, Fritz Rudolph, Tigri din Himalaia (lupta
pentru acoperisul lumii), a aparut cartea lui Edmond Hillary, Inalta aventura,
in care este povestita istoria cuceririi Everestului de catre unul din eroi, cela-
lalt fiind Serpasul nepalez Tensing, care si-a scris autobiografia, Tigrul zapezilor
in colaborare cu F. R. Ulman. S-au difuzat in librariile noastre cartile despre
munti ale scriitorilor R. Frison Roche, Premier de corde sau Bernard Pierre,
Une victoire sur l'Himalaya, diferite manuale rominesti si straine de alpinism,
almanahurile O. N. T., ghidurile prezentate intr-o exceptionala forma grafica
ale Bucegilor, Retezatului, Pietrii Craiului si Ceahlaului. Presa noastra sportiva,
revistele ilustrate publica articole, dari de seama ale escaladelor, fotografii
de mari efecte artistice. O intreaga literatura despre munti evoca taria ome-
neasca, lupta dirza pe care o da omul cu natura si in aceste vremuri in care
omul, reprezentant al epocii comuniste, a deschis larg poarta de intrare in
universul planetar. Lupta omului pentru cucerirea naturii merge alaturi de
lupta pentru a schimba societatea in care el traieste si munceste. Si lupta
oamenilor pentru cucerirea inaltimilor este o satisfacere a puternicii vointe
a omului de a sti, de a cunoaste, de a cerceta.

Si eu am fost in munti. Et in Arcodio ego. Si pasiunea aceasta totala pentru
munti poate seduce si pe un profesor sau cercetator literar, pentru ca ea se
inscrie in istoria literaturii lumii, de la Francesco Petrarca, prim alpinist pe
muntele Ventoux si primul scriitor care a notat, cu o rara finete si sensibilitate,
profundele senzatii date de inaltimi, la Dante Alighieri, catarator ilustru pe
cel mai inalt munte din lume, nu Everestul sau K2, ci Purgatoriul, ridicat
de inalta lui fantezie artistica, la scriitori alpinisti ca Emilio Comici, Guido
Rey, Herzog, Herman Buhl, sau Abalakov, reprezentanti vestiti ai celui mai
aerian alpinism.

Despre munti au scris si clasici ai literaturii noastre. De la inceputurile
facute de Bucura Dumbrava, Spiru Haret ori Nestor Ureche, pina la simfonia
solemna a lui Calistrat Hogas, trecind prin cununa montana a Romaniei pitoresti
a lui Alexandru Vlahuta sau a exploziilor de pe Hasmasul Mare ale lui Geo
Bogza, acesti scriitori au invitat pe oameni in desertul grandios al muntilor,
au vorbit despre flotele violete ale inaltimilor implintate in azur, au invitat
la indelunga navigare, printre cele mai luminoase stele, pe Marea Neagra a
minunii platoului alpin al Bucegilor.

Fiecare dintre aceia care au fost rapiti de munte, nu vor putea uita
niciodata viziunea prima, intr-adevar celestiala, care li se va infatisa totdeauna,
clara si fascinanta, ca la prima vedere a acestor inalte prelungiri spre soare ale
pamintului, care sint muntii. Oricare vor fi fiind lungile si inflacaratele naratiuni
despre munte, oricit de arzator ar lucra inalta fantezie si creatie a scriitorilor,
realitatea, vederea proprie, este nesfirsit superioara tuturor descrierilor, si
intr-adevar muntele poate fi un Zauberberg, munte magic, pe care insa il poate
atinge oricine doreste s-o faca. Excelsior, a fost de totdeauna deviza omului
care a aspirat spre inaltimi si cunoastere. Si muntele este acea parte a planetei
noastre, acoperisul lumii, care se invecineaza cel mai mult cu cerul. De pe
creste ne simtim parte integranta din Univers, de acolo, fara sa mai avem
limite vederii, salutam spatiile siderale, infringem parca, asa cum au facut-o
luri Gagarin si Gherman Titov, legile gravitatii pentru a circula in Univers.

Muntele, acest imens rezervor de viata, de forta, de sanatate, nu este urcat
de acesti oameni, care nu sint extraordinari si deosebiti, si care se numesc
alpinisti, numai pentru acea mindrie, inalta si intima, de a arata plenitudinea
puterilor noastre, de a ne cali forta fizica in mereu mai aspre incercari, din
acea voluptate de nespus de a ne inalta mereu mai sus si de a fi domnitorii
constienti ai golului prapastiilor ametitoare, atrasi fiind de indrazneala si de
betia victoriei. Muntele este urcat de acesti oameni, care nu sint extraordinari
si deosebiti si care se numesc alpinisti, mai cu seama pentru deplinatatea
bucuriei de a trai, de a se simti mai aproape de acea luminozitate a cerului
pe care numai marile creste o dau. In munti se merge si se urca nu pentru
a muri, ci pentru a trai din plin, pentru a te bucura de viata integral. lar daca
uneori muntelui i s-a jertfit o victima, nu trebuie sa ne descurajam niciodata.
Acea jertfa umana trebuie sa ramina pentru noi un avertisment permanent,
care trebuie sa ne atraga atentia mereu asupra extraordinarei forte a muntelui,
asa cum este ea in realitate, asa cum trebuie sa invatam s-o invingem.

Muntele a putut sa fie cintat de atitia artisti, ai cuvintului, ai muzicii sau
ai paletei, si sa primeasca atitea atribute. Intr-adevar, muntele farmeca total
si marea lui putere fascineaza, atragind in cele mai temerare ascensiuni pe
aceia care l-au vazut si l-au iubit. Nimeni nu va putea uita vreodata betia luptei
aspre si indraznete care se da, si cu puterile trupului antrenat, dar si cu fortele
sufletului, pe verticala peretilor, deasupra abisului, in fisuri suspendate sau
albastre, in trecerea acrobatica si spectaculoasa a surplombelor si teraselor.
Putine sint paginile vietii noastre care vor fi rasfoite mai des si mai recitite
decit acelea ale unei ascensiuni alpine, a carei traire ne-a umplut sufletul de
o inalta si barbateasca mindrie.

Este insa nevoie de o pregatire pentru a te apropia de munte, pe calea
cea mai eleganta de ajuns la creste si care este verticala caderii picaturii
de apa . Este nevoie, ca in primul rind, alpinistul sa fie inflacarat de o mistui-
toare pasiune, de o imensa bucurie pe care i-o da apropierea de munte, de un
suflet vibrant, multicord, pentru a simti infinitul farmec si armonia lui. Este
nevoie de un temperament de luptator, de om care nu va da niciodata inapoi
din fata luptei. Este nevoie de o pregatire morala, dar si de una fizica si tehnica,
pentru a infrunta muntele pe acele trasee care par imposibile, pentru a avea
satisfactia, de explorator intr-un sens, de a fi fost primul muritor care a atins
planeta, pe acele puncte pe care le ofera verticala unei premiere alpine. Pro-
babil ca multi cititori ai literaturii despre munti, chiar in aceste zile ale cuceririi
primelor inaltimi ale cosmosului, se infioara auzind
cuvintele escalada, verticala, surplomba, perete, si cred, unii dintre ei, ca cei
care merg in munti, sint sau nebuni sau candidati la sinucidere. Nu. Muntele
nu inseamna moarte sub forma avalanselor, a furtunilor electrice, a desprinderii
prizelor sau a smulgerii pitonului solicitat. Si alpinistul nu merge nebuneste
in munti pentru a-si periclita viata, ci dimpotriva, pentru a fi fericit si pentru
a se bucura in mijlocul luminii, al celor mai radiante culori, al spatiului nesfirsit,
pentru a asculta apele care cad, marile freamate ale padurilor de brad in acorduri
de orga. Alpinistul merge in munti pentru a-si odihni si calma mintea si sufletul,
pentru a si-l inalta, pentru a-si fortifica trupul, intr-unul din cele mai sana-
toase si mai inteligente exercitii sportive. Caci alpinismul nu este tehnicitate
pura, ci arta de multe ori. Iar alpinistul este un om complet, care se urca nu
ca un automat, ci ca o fiinta care gindeste, sufera ori se bucura. Asemenea
oameni completi sint acum foarte multi in patria noastra. Cine i-a vazut
vreodata in plina escalada pe munti nu-i va putea uita. Eleganta si elasticitatea
le sint caracteristice ca si un simt extraordinar in alegerea cea mai sigura a
traseelor.

I-am citit sau i-am ascultat de multe ori pe alpinisti povestind despre visele
lor realizate in premiere alpine. Modestia lor caracteristica nu-i putea impiedica
in relatarea exacta a faptetor. Scrierea sau vorbirea lor simpla sublinia cu atit
mai contrastant realitatea realizarilor lor in munti, realizare care unora dintre
noi li se poate parea din domeniul celei mai bogate fantezii. As vrea sa spun
despre alipinistii pe care i-am vazut in escalade de grad de dificultate extrem,
ca sint fiinte atit de aeriene, incit, dupa atingerea crestei, iti par ca ar fi in
stare sa-si continue ascensiunea pina la insurubarea in azurul cerului. Trebuie
sa mai spunem ca nimic nu emotioneaza mai mult la acesti invingatori ai mun-
tilor decit inaltul sentiment pe care ei il au despre prietenie. I-am vazut pe
acesti oameni care nu sint extraordinari si deosebiti, dominati totdeauna
de sentimentul unei absolute devotiuni pentru aceia care li s-au incredintat,
pentru aceia alaturi de care ei s-au legat in coarda, de la inceputul pina la
sfirsitul unei aspre ascensiuni. Muntele este un admirabil educator al omului.
El cere omului forta de vointa, singe rece, in fata tuturor imprejurarilor, spirit
de asociatie si devotament. Admirabilul educator este si un binefacator, o
uzina a sanatatii depline, la care concura fortele primordiale, ale apelor, ale
aerului pur, ale padurilor.

Orice carte despre munti este in realitate o arzatoare invitatie adresata
oamenilor de orice virsta, dar in special tineretului, de a se apropia de munte,
de a-l cunoaste si deci a-l iubi. Sa ascultam multiplele voci si chemarea
muntelui!

Login or register to comment